Preţul include: transport cazare hotel/pensiune 3*, insotitor grup.
Nu include mesele si cheltuielilie personale!
MANASTIRILE: Namaiesti, Cetatuia Negru Voda,
Negru Voda, Corbii De Piatra, Curtea de Arges,TRANSFAGARASAN, Sinca Veche.
IASI - ora 6.00
- MANASTIREA “Intrarea Maicii Domnului in Biserica” NAMAIESTI
Documentele
istorice atestă satul şi Mănăstirea Nămăieşti în anii
1503-1547, în hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare şi Mircea
Ciobanul. Biserica mănăstirii este considerată monument istoric din sec al
XIV-lea.
Despre icoana Maicii Domnului de la Namaiesti, pastrata in biserica din
pestera, se spune ca ar fi chiar una dintre cele 12 astfel de icoane pictate de
Sfantul Apostol Luca, ea fiind adusa aici de Sfantul Apostol Andrei. Altii
insa, spun ca este numai o copie dupa una dintre cele 12 icoane.
- Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Namaiesti
Potrivit legendelor locului, trei ciobani au ajuns cu oile pe stanca in care se
afla astazi manastirea. Innoptand in aceste locuri, toti trei au avut toti
acelasi vis: in dangat de clopot, fiecaruia dintre ei i s-a aratat un inger
care i-a spus ca in acea stanca se afla o icoana zugravita dupa chipul adevarat
al Maicii Domnului.
A doua zi, de dimineata, trezindu-se, ei si-au spus unul altuia visul avut,
s-au infricosat si au hotarat sa se mute pe un versant alaturat. Visul s-a
repetat in noaptea urmatoare, iar in a treia noapte li s-a aratat chiar Maica
Domnului, care i-a dus la o stanca anume si le-a aratat intrarea in grota,
spunandu-le sa faca un locas de inchinare acolo unde vor gasi icoana.
Hramurile alese de ei au fost Intrarea in Biserica a Maicii
Domnului si Izvorul Tamaduirii. Se crede ca tot atunci le-a spus
Maica Domnului ca numarul vietuitorilor din manastirea ce se va intemeia aici
sa fie intotdeauna 33, dupa anii traiti de Mantuitorul nostru pe pamant.
Este posibil ca icoana din pestera de la Namaiesti sa fie una dintre cele mai
vechi din toata crestinatatea. Se crede ca este una dintre cele 12 icoane
pictate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, la dorinta Maicii Domnului,
care le-a dat mai apoi celor 12 Apostoli, ce urmau sa plece la propovaduirea
Evangheliei.
Pe aceste locuri, icoana a fost adusa de Sfantul Apostol Andrei, care a
propovaduit in Dobrogea si a plecat apoi spre Dacia Superioara, facand popas
langa un templu paganesc, inchinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care
crezuse ca in grota traieste un slujitor al zeului, pe care-l va increstina, nu
gaseste pe nimeni in grota si s-ar fi adresat celor cu care calatorea:
"Nemo est." (Nu este nimeni.), de unde si numele de Namaiesti.
Apostolul Andrei a coborat in grota si a lasat icoana in partea de nord,
aproximativ pe acelasi loc in care se afla acum in biserica manastirii.
Alta traditie marturiseste despre un singur cioban care, pascandu-si oile prin
aceste locuri si ajungand la stanca in care a fost mai apoi sapata biserica, a
facut un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe aceasta piatra
mare, ramanand cu oile aici peste noapte.
Ciobanului i s-a aratat in vis Maica Domnului care i-a spus: "Scoala-te,
sapa sub tine si vei gasi o icoana intr-o bisericuta de piatra. Aici vei face
tu biserica in cinstea si slava Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria,
izvor de viata si de tamaduire." Trezindu-se din acest vis ciobanul incepu
sa sape cu ravna si dupa trei zile si trei nopti dadu de o bisericuta de
piatra, in forma de pestera, cu icoane si odoare bisericesti.
Legenda spune ca icoana visata de cioban este chiar aceea care se afla in
biserica, in partea stanga si despre care se spune ca este facatoare de minuni.
Aceasta icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate.
Pictura a fost deteriorata de vreme. In anul 1798, icoana a fost ferecata in
argint de catre Enache Postelnicul, iar in anul 1913 sotia unui general din
armata romana a pus sa i se faca o rama de argint. Astazi, icoana este renumita
pentru ajutorul dat femeilor care se roaga inaintea ei cu nadejdea de a putea
avea copii, cat si pentru vindecari ale unor afectiuni grave si alte necazuri.
De atunci, Maica Domnului a savarsit multe minuni cu cei ce veneau sa se
inchine la icoana ei.
In vremea primului Razboi Mondial, intre anii 1916-1918, biserica, staretia si
o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor cazute in zona. Sergentul Ion
Mustata a fost acela care a salvat icoana Maicii Domnului, impreuna cu putine
carti si odoare bisericesti. El a marturisit mai tarziu ca s-a trudit o noapte
intreaga sa stinga focul, iar spre dimineata, flacarile s-au stins dintr-o
data, cand au ajuns langa icoana.
-
MANASTIREA „Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii” CETATUIA NEGRU
VODA
Mănăstirea
Cetățuia Negru Vodă se află cocoțată pe un pisc muntos, departe de
lumea dezlănțuită. Pe Valea Dâmboviței, între Târgoviște și Câmpulung, se află un deal înalt numit „Dealul Cetățuia“ sau „Dealul lui Negru Vodă“. Pe versantul abrupt al
dealului, în partea de sud-est, ca și pe valea pârâului Cetățuia, a existat una din cele mai
vechi vetre isihaste românești, între secolele XIII și XVIII. Aici s-au nevoit mulți sihaștri cu viață sfântă, ale căror nume nu se mai cunosc.
Acestă vale, străbătută de apele pârâului Cetățuia ce se îndreaptă spre contopirea cu apele Dâmboviței, este numită de localnici, Valea Chiliilor.
Valea aceasta se numește
de sute de ani „Valea Chiliilor“, din cauza numărului mare de sihaștri trăitori aici. Și astăzi se văd multe urme ale peșterilor sfinților sihaștri de odinioară. Una dintre podoabele
deosebite ale Bisericii noastre străbune spre care își îndreaptă atenția cercetătorii din țară și din străinătate, dar mai ales credincioșii, este și Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, cea care stă mărturie a
tradiției creștine milenare a poporului român. Există însă un grup de biserici rupestre
care și-au menținut până azi funcțiile de Altar al Domnului
situate într-un fel de triunghi tainic, într-o nișă ecologică ocrotitoare a obiceiurilor,
datinilor și tradițiilor românești. Este vorba de zona
Muscelului, iar bisericile rupestre în funcțiune sunt: Corbii de Piatră, Nămăești și Cetățuia Negru Vodă; zonă în care s-au găsit dovezi materiale certe care
atestă că strămoșii noștri au dus o viata
sihastra. În acest locaș cu numele Cetățuia lui Negru Vodă, își vor găsi refugiul la liniștea zidurilor și laolaltă în rugăciune cu sihaștrii, Nicolae Alexandru
Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Țepeș, Mihai Viteazu, Matei Basarab
la 1634, Constantin Șerban Vodă la 1658, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu la 1690, din a carui
poruncă s-a pictat cel de al doilea
strat în biserica din stâncă; Stolnicul Constantin
Cantacuzino, la 1775; primul rege al României Carol I, ce a vizitat în câteva rânduri ruinele vechii
cetăți. În tradiția locului se spune că pe culmea abruptă de piatră ce se înalță între râul Dâmbovița și pârâul Cetățuia a existat o cetate de
rezistență de pe vremea ocupației romane. Cetatea ar fi fost
loc de refugiu și pentru legendarul domn al Țării Românești Negru Vodă, care își avea aici și o peșteră de taină numită până astăzi „Peștera lui Negru Vodă“. De la această cetate și-au luat numele atât muntele cât și satele dimprejur. Tradiția locală susține că adevăratul ctitor a fost Negru Vodă.
Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă este renumită, atât pentru Icoana Făcătoare de minuni a Maicii
Domnului și de Izvorul Vindecător, care picură în altarul bisericii doar câteva luni pe an, cât și pentru moaștele Sfântului Cuvios Ioanichie
Schimonahul, este unul din cei mai renumiți sihaștri ce s-a nevoit pe Valea
Chiliilor în primele decenii ale secolului
al XVII-lea. Se crede că acesta era cu metania din Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă. Râvnind fericitei vieți pustnicești și arzând pentru dragostea lui
Hristos, Sfântul Ioanichie a trăit în peștera sa mai bine de 30 de ani,
vreme în care acesta nu a văzut chip de om, numai ucenicul
său aducându-i pâine și apă, o dată pe săptămână. Cu trecerea anilor, numele Sfântului Cuvios Ioanichie s-a
uitat, iar peștera lui s-a părăsit din cauza muntelui abrupt. În primele decenii ale secolului
al XX-lea, coborându-se egumenul schitului cu o
frânghie în peșteră, a descoperit osemintele întregi ale acestui mare
sihastru, așezate cu bunăcuviință în fundul peșterii. Erau galbene,
binemirositoare și acoperite cu o pânză de păianjen. Deasupra mormântului erau sapate în piatră aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonah, 1638“. Pe peretele de piatră, sfântul și-a cioplit doar numele și anul adormirii sale, spre veșnică pomenire. Moaștele au fost mutate, cu mare
evlavie în biserica mănăstirii. Acestea sunt singurele
moaște întregi ale unui sfânt cuvios român din secolul al XVII-lea păstrate până în zilele noastre. Moastele Sf. Ioanichie sunt in
prezent la manastirea Negru Voda
-
MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” CORBII de PIATRA
Nicolae Iorga a considerat Manastirea Corbii de Piatra
ca fiind prima manastire din Tara Romaneasca.
Istoric
vorbind, începuturile vieţii monahale la Corbii de Piatră nu sunt foarte
cunoscute. Prima atestare documentară este 23 iunie 1512, dar cu siguranţă nu
este şi data înfiinţării mânăstirii, existând date care confirmă faptul că
aşezarea de cult datează din timpuri mai vechi.
Deşi nu a fost niciodată restaurată, biserica păstrează mari părţi de pictură:
Deisis, Bunavestire, Jertfa lui Avraam, Naşterea Domnului, Întâmpinarea
Domnului, Învierea lui Lazăr, Botezul Domnului, Schimbarea la faţă, Înălţarea Domnului,
Arhanghelul Gavriil, Sfinţii Militari, Iisus Emanuil. Picturile, însoţite de
inscripţii greceşti, prin caracteristicile şi calitatea lor, permit datarea cu
certitudine a ansamblului în prima parte a sec al XIV-lea, ceea ce înseamnă că
Mânăstirea Corbii de Piatră este locaşul cu cea mai veche pictură din Ţară
Românească.
Diaconul Pavel de Alep, vizitează în 1658 biserica rupestră de la Corbi şi
spune despre aceasta că este ,,mică, dar frumoasă''.
Biserica din Corbi se înrudeşte tipologic cu grupul de biserici rupestre
din Capadocia, însă are particularitatea a două sfinte altare pe un singur
naos, motiv pentru care această biserica este unică la noi în ţară. La sud de
pronaos este trapeza monastirii, dăltuită din piatră, despre care tradiţia
afirmă că "îi slujea voievodului Neagoe Basarab drept divan, unde
judecă diferite pricini'', atunci când lua parte la hramul bisericii, Adormirea
Maicii Domnului.
În anul 2003, după mai bine de 200 de ani, s-a reînnodat firul vieţii monahale,
în scopul restaurării picturii şi pentru construirea unui complex chinovial,
pentru ca locaşul de cult să-şi reia, pe cât posibil, strălucirea de odinioară.
Biserica este deosebit de valoroasă, nu numai prin felul în care a fost
implantată în stâncă, ci și prin pictura care o împodobește, despre care specialiștii afirmă că este în cea mai pură tradiție bizantină, datând din secolul al XIV-lea sau
chiar mai devreme. Sfântul lăcaș era cunoscut în vechime și sub numele de mănăstirea de la Meriș sau mănăstirea Meriș. Inițial, biserica avea 2 altare pe
un singur naos, caracteristică prin care biserica rupestră este unică.
Moaste: particele de la Sf. Ioan Rusul.
-
MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” NEGRU VODA – CAMPULUNG
Manastirea este un important centru monastic, istoric si cultural al vechii
Curti Domnesti a Basarabilor. Dupa traditie, manastirea Negru Voda a fost
ctitorita in anul 1215 de Radu Negru Voievod, fiind apoi rezidita de Basarab I
si fiul sau, Nicolae Alexandru Basarab. Dupa zidirile din veacul al XIV-lea si
modificarile suferite in secolul urmator, Biserica Negru Voda s-a surpat in
1628, din cauza unui cutremur puternic. Matei Basarab o reconstruieste in 1635
pe aceeasi temelie si cu pietrele ctitoriei initiale si astfel va ramane pana
in 1827, cand arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie
Ghica, o reface pentru a treia oara si o tarnoseste in 1832. Biserica
manastirii Negru Voda este necropola domneasca si pastreaza documentul epigrafic
cel mai insemnat din tara, cea mai veche lespede de mormant voievodal, scrisa
in limba slavona, apartinand lui Nicolae Alexandru Basarab. De asemenea,
adaposteste o frumoasa pictura realizata de Gheorghe Tattarascu.
Manastirea Negru Voda a fost desfiintata in 1959 de catre comunisti si
reinfiintata in 1989 prin purtarea de grija a Prea Sfintitului Calinic Episcop
de Arges si Muscel.
- Particele din moastele Sf. Pantelimon, Sf. Varvara, Sf. Mercurie, Sf. Ioan
Botezatorul.
- Icoana Maicii Domnului Galactotrofusa; Icoana Maicii Domnului din racla, sec. al
XVII-lea.
Mănăstirea
Negru Vodă adăposteşte sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel
Nou de la Muscel, un renumit schimonah din Valea
Chiliilor, care a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Timp
de 30 de ani s-a nevoit într-o peşteră pe care a săpat-o singur într-un perete
abrupt al muntelui. O singură dată pe săptămână, un ucenic îi aducea sfântului
cuvios o pâine şi puţină apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o
frânghie. Din timp în timp, egumenul Mănăstirii Negru Vodă îi trimitea, pe
aceeaşi cale, Sfintele Taine.
Pentru multa sa nevoinţă şi rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-şi cunoască
timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra
mormântului, “Ioanichie Schimonah, 1638”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a aprobat, în 2009, canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la
Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie. Din 1990, odoarele sfinte au
fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetăţuia. În 20 ianuarie 2013,
sfintele moaşte au fost mutate la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel.
- MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” CURTEA DE ARGES
Manastirea Curtea de Arges a
fost inaltata de Sf. Neagoe Basarab pe fundatiile unui locas mult mai vechi.
Este distrusa in anul 1611 de armatele lui Gabriel Bathory si restaurata de
Matei Basarab. Paul de Alep, in 1654, considera biserica Manastirii Curtea de
Arges "una din minunile lumii". In 1793, Manastirea Curtea de Arges
devine, pentru o scurta perioada, sediu al Episcopiei Argesului.
Spre sfarsitul secolului al XIX lea a fost refacuta in forma prezenta de catre
arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. In fata bisericii manastirii Curtea
de Arges se afla un agheasmatar, iar in afara curtii manastirii fantana
legendarului mester Manole.
Moaste: Sfanta Filofteia
Cazare:
Pensiunea „Casa Leu” Curtea de Arges
ZIUA 2.
- TRANSFAGARASAN
Drumul Național 7C (DN7C), supranumit Transfăgărășan (de la prefixul „trans-”
+ Făgăraș) leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș, cea mai înaltă grupă montană din România, făcând parte din Carpații Meridionali. Este un drum asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m. Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca
altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m.
Drumul
pornește din șoseaua națională DN7, în comuna Bascov de lângă Pitești și urcă valea râului Argeș, trecând prin orașul Curtea de Argeș. La nord de oraș, drumul trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată subteran în masivul Cetățuia. De aici, în apropierea cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai
scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai
lui 307 m, leagă Munții Pleașa și Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă în partea stângă de-a lungul lacului Vidraru până la coada acestuia. În continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului Capra până la ajungerea în golul alpin, lângă Cabana Capra; după o serie de serpentine, trecând prin dreptul Cascadei Capra,
ajunge până la intrarea sudică a tunelului Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta
Munților Făgăraș, între vârfurile Iezerul Caprei (2414
m) și Paltinul (2398 m). Tunelul
acesta este cel mai lung tunel rutier din România, având o lungime de 887 m, cu o înălțime de 4,4 m, o lățime de 6 m și un trotuar cu o lățime de 1 m, fiind iluminat electric și ventilat natural.
În partea nordică a drumului, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru și Valea Bâlii, pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care
urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o
lungime de 13 km. Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ
68 m, cea mai mare de acest fel în România, aflată la altitudinea de
aproximativ 1230 m.d.M., ajungând apoi la Cabana Bâlea Cascadă. De
acolo până la intersecția
cu DN1 (drumul european E68), în apropierea comunei Cârțișoara, mai sunt 21 km.
Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane
de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit
6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul
Capra-Bâlea, precum și multe alte materiale de construcții.
- MANASTIREA “Nasterea Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Nectarie” SINCA
VECHE
La Sinca Veche se vine pentru
legendele si misterul lacasului de cult sapat in piatra. Acestui lacas i s-a
dus vestea de "Templul Ursitelor", "Manastirea Sapata in Piatra" sau
"Templul de la Sinca Veche", loc de reculegere, de implinire a
dorintelor bune, dar si de oaresce fenomene paranormale - dupa parerea unora.
Cunoscut mai mult sub denumirea de "Templul Ursitelor", locasul de
cult din Sinca Veche se banuieste ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani
si se presupune ca ar fi apartinut aceleiasi civilizatii care a intemeiat
"Templul Alb" din Insula Serpilor.
Sinca Veche apare in acte incepand cu secolul al XII-lea si este cunoscuta, pe
langa numeroasele vestigii arheologice inca nevalorificate, gratie istoricului
si filologului roman Gheorghe Sincai, a carui famile isi are radacinile aici.
Dat fiind faptul ca Sinca a fost o localitate la granita intre Romania si
Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai napastuita, influentata de
comunitatile care s-au perindat in timp pe aici.
Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des
intalnita accepta ca an al aparitiei 1742, moment cand bisericile ortodoxe sunt
interzise. Sunt pareri care spun ca manastirea exista de cateva mii de
ani, avand origini dacice.
DE RETINUT!
Locurile se ocupa in ordinea achitarii
avansului de cel putin 400 lei.
Inscrieri:
0755095193

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu