Pret: 469 lei/ persoanA
- transport microbuz, minibus,autocar
- cazare la pensiunea "Casa Sebastian" Sihastria Putnei, 2 pers. in camera.
- cina si pranz;
- însoțitor grup.
Nu sunt incluse in pret:
- cheltuielile personale;
- mesele netrecute in program.
Telefon - 0755.095193
Ziua 1
Iasi ora 6.00
Iasi ora 6.00
- MANASTIREA “Sfantul Ierarh Nicolae“ PROBOTA
Este considerata una dintre cele mai frumoase manastirei din Moldova. Biserica actuala este ctitorita de domnul Moldovei Petru Rares in 1530,care hotaraste ca manastirea sa devina necropola a sa si a urmasilor sai,inzestrand-o cu mai multe mosii.
Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit o biserică nouă, pe un platou care domină valea Siretului, la circa 300 m vest de ultimul amplasament. Într-un document din 16 aprilie 1527, deci la scurtă vreme după urcarea pe tron (la 20 Ianuarie 1527), Petru Rareș declara că am zidit mănăstirea Pobrata și am înfrumusețat-o și am isprăvit-o și am miluit-o cu sate și cu metoace. Din acest document rezultă că domnitorul dăruise un sat chiar în ziua sfințirii bisericii, presupusă de Nicolae Stoicescu a fi chiar data documentului.
Lăcașul de cult a fost pictat în interior și exterior în 1532.
Mănăstirea Probota a beneficiat de o atenție deosebită din partea domnitorului Petru Rareș. Acesta i-a întărit toate daniile mai vechi pe care le primise Biserica Sf. Nicolae din Poiana Siretului, adăugându-i sate noi și înzestrând-o cu odoare de preț. Ctitoria rareșiană a devenit necropolă voievodală. În septembrie 1546, domnitorul Petru Rareș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el.
La 15 Septembrie 1863, prin efectul Legii secularizării averilor mănăstirești, domeniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea Probota este desființată, iar biserica Sf. Nicolae devină biserică parohială a satului. Clădirile din complexul monahal încep să se degradeze, iar chiliile și locuințele domnește sunt mistuite de un incendiu de la începutul secolului al XX-lea. Resturile rămase sunt furate de săteni și folosite pentru construcția de case sau anexe gospodărești.
După decenii în care a stat în uitare, Mănăstirea Probota a revenit în atenția publică în 1904, când s-au împlinit 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Atunci a fost adusă în biserică piatra de mormânt a Doamnei Oltea, mama fostului domnitor.
Intre anii 1934-1937, Comisiunea Monumentelor Istorice a efectuat unele lucrări de restaurare a bisericii și clisiarniței.
În 1986, s-au desfășurat lucrări de consolidare a bisericii, fiind înlocuit acoperișul de șiță cu unul nou care respecta însă formele învelitorilor tradiționale, compartimentate ale bisericilor din Moldova, după cum apăreau în tablourile votive.
În anul 1993, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a reînființat Mănăstirea Probota, dar cu obște de maici. S-au construit ulterior noi corpuri de chilii, clădiri administrative și spații de cazare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești.
În același an (1993), Biserica Sf. Nicolae din cadrul Mănăstirii Probota a fost inclusă de către Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. Acest fapt a dus la creșterea interesului față de acest monument istoric. În anii 1994 și 1995, Ministerul Culturii a finanțat o campanie de cercetări arheologice care a vizat în cea mai mare parte numai investigarea interiorului bisericii mănăstirii.
- MANASTIREA “SF. Ioan Cel Nou” SUCEAVA
Biserica a fost începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, ăn 1514 și terminată de Ștefăniță Vodă, fiul lui Bogdan, în 1522, așa cum ne arată și pisania aflată asupra ușii de intrare în pridvor. A fost sfințită de Mitropolitul Teoctist. La ănceput a avut acoperiș din tablă de plumb pe care Despot- Vodă îl ia în 1563 pentru a fece gloanțe. În 1589 Voievodul Petru Șchiopul o acoperă cu draniță. I se fac reparații între 1750-1760. În 1796 este reparată de Mitropolitul Iacob Putneanu, care o acoperă din nou. Catapeteasma este înlocuită cu o alta din lemn de tei, existentă și azi. Între 1828-1829 este acoperită de Mitropolitul Veniamin Costache, care îi pune și pardoseală din lespezi de piatră, iar în 1837 îi adaugă pridvorul de le intrare. S-au mai făcut reparații în 1888 și 1894-1896 , iar în 1904-1910 în timul egumenului Ghedeon Balmoș, sub conducerea arhitectului Karol A. Romstorfer s-a executat actualul acoperiș din țiglă smălțuită și s-a înlocuit portalui intrării in pridvor. Cu prilejul reparațiilor din 1976-1991 aduse mănăstirii și casei arhierești, biserica s-a pardosit ci plăci de marmură. Dupa 1522, pînă la sfîrșitul sec al XVII, și apoi în mai multe rânduri, biserica a fost Catedrală Mitropolitană. Din 1991 aici se află și reședința Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În biserică sunt moaștele Sfântului Ioan cel Nou (martirizat in1303 în Cetatea Albă), care au fost aduse la Suceava în 1402 de Alexandru cel Bun și așzate la început în biserica Mirăuți din fața Cetății de Scaun. Racla în care se află sfintele moaște este de mare valoare artistică și a fost executată în 1410 de meșteri argintari din Suceava, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Turnul de clopotniță de la intrare a fost construit în 1589 de voievodul Petru Șchiopul, iar în 1910 i s-au mai adăugat încă două etaje.
- Racla cu moastele Sfantului Ioan cel Nou.
- MANASTIREA “Pogorarea Sfantului Duh” DRAGOMIRNA
prima biserică ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca împreună cu rudele sale - Lupu și Simion Stroici. Pisania de la intrare arată că biserica stă sub hramul Sfinților Enoh, Ilie și Ioan Botezătorul. La scurt timp după numirea sa ca Mitropolit al Moldovei, Anastasie Crimca începe să construiască Mânăstirea Dragomirna. Lucrările au fost terminate în 1609, iar mânăstirea a fost sfințită la sărbătoarea Pogorârea Sfântului Duh. Arhitectura moldovenească a acelui timp va cunoaște multiple inovații prin această construcție cu proporții și elemente inovative. Cu o structură îngustă și alungită, având o absidă poligonală în partea de vest, ansamblul impresionează prin alura sa monumentală. Biserica ni se dezvăluie ca un edificiu deosebit, unde cadrele ferestrelor cu elementele de factură gotică se armonizează perfect cu bogatele decorațiuni ale turlei ce sunt de influență pură românească. Odată pașind în biserică, nu putem să nu remarcăm înalțarea graduală a camerelor, începând cu pridvorul și mergând spre altar, bogata rețea de nervuri aliniate aproape peste tot, colorate în roșu, albastru și auriu, și încarcarea lor cu linii. Sursa de inspirație a fost probabil desenul din vechile manuscrise bisericești. Și, pentru ca totul să fie perfect, mai sunt amplasate, din loc în loc, câteva sculpturi. Pereții și bolțile naosului, precum și cei ai altarului sunt acoperiți cu picturi în frescă de o mare valoare plastică. Fără îndoială că la școala de pictură tradițională moldovenească s-au format cei trei pictori ai Dragomirnei.
De departe este cea mai inalta si cea mai stramta biserica intemeiata vreodata.
Braul de piatra sculptata ce inconjoara biserica mare a Dragomirnei este un simbol al Sfintei Treimi, al celor trei virtuti crestinesti, Credinta, Nadejdea si Dragostrea si un indemn la unitate de credinta si neam lasat urmasilor de Mitropolitul Anastasie Crimca.
- Racla cu moastele Sf. Iacob Persul,
- Icoana Maicii Domnului, cunoscuta ca vindecatoare si aducatoare de ploaie.
- MANASTIREA ”Sfanta Treime” BOGDANA
Biserica Sf. Nicolae (Bogdana) este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova, fiind ctitorită de voievodul Bogdan I, întemeietorul statului feudal moldovean.
Mănăstirea Bogdana datează din perioada de constituire a statului feudal moldovean. Inițial, locul unde a fost construită biserica era în mijlocul unor codri seculari. Biserica Sf. Nicolae a fost zidită de voievodul Bogdan I (1359-1365) în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânzile obținute în luptele purtate pentru a pune bazele unui stat liber și independent la răsărit de Carpați, în Țara Moldovei. El a ales această biserică ca necropolă domnească atât lui, cât și urmașilor familiei sale, aici fiind îngropați domnitorii Moldovei pâna în timpul lui Alexandru cel Bun, dar și rudele familiilor domnitoare.
Biserica a îndeplinit în decursul timpului un rol istoric, religios și cultural deosebit. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta mănăstirii.
Între anii 1479-1482, Ștefan cel Mare a pus pe mormintele celor șase prinți ai Moldovei lespezi frumos sculptate, decorate cu motivul obișnuit al împletiturilor, deosebite de la o lespede la alta, având inscripții în limba slavonă. La intrarea în biserică, se află o pisanie datând din perioada lui Bogdan al III-lea (1517). Domnitorul Bogdan al III-lea (1504-1517) a dăruit mănăstirii 800 de zloți, episcopii de Rădăuți obligându-se să slujească un parastas în seara din Duminica mironosițelor, iar dimineața o liturghie, cât va trăi domnitorul. După moartea sa, în fiecare dimineață trebuia să se slujească o liturghie și seara un parastas pentru mântuirea sufletului domnitorului, după cum atestă o lespede de piatră amplasată la 8 decembrie 1517 pe peretele nord-estic al altarului, lângă nișa care servește ca proscomidiar.
Biserica a fost restaurată în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a adăugat un pridvor închis în față în anul 1559 și a înlocuit chenarele unor ferestre cu altele noi, de factură gotică. Există o pisanie în limba slavonă lângă ușa sudică, în care sunt relatate următoarele: Cu bunăvoința Tatălui, ajutorul Fiului și săvârșirea Sf. Duh s-a început și zidit acest pridvor bisericesc de evlaviosul și închinătorul Treimii, Domnul Io Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7067 (=1559) luna iunie 30, sub episcopul chir Eutimie.
În secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, aici au fost copiate mai multe lucrări bisericești (un tetraevanghel în limba slavonă – 1613…). În anul 1744, episcopul Varlaam (1734-1745) a înființat aici o tipografie în care a tipărit mai multe cărți bisericești, printre care și Ceaslovul din 1745 aflat și astăzi în colecția Mănăstirii. Totuși, în 1750, odată cu alegerea episcopului Iacob Putneanul ca mitropolit al Moldovei, tipografia a fost mutată la Iași.
În anul 1775, nordul Moldovei a fost anexat de către Imperiul Habsburgic în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman, reprezentanții Moldovei nefiind nici măcar consultați. În anul 1781 s-a construit un turn clopotniță, dar peste numai un an, în 1782, reședința episcopală a fost transferată la Cernăuți. Ca urmare a acestor evoluții istorice, în vara anului 1783, Mănăstirea Bogdana a fost desființată, Biserica Sf. Nicolae a fost transformată în biserică parohială (de mir), o parte din chiliile existente în jurul bisericii au fost demolate, iar o altă parte transformate în grajduri pentru caii garnizoanei austriece staționate aici. În anul 1876 a fost construită aici o casă parohială.
În anul 1918, când Bucovina a intrat în componența Regatului Român, Mănăstirea Bogdana nu a mai fost reînființată, iar Biserica Sf. Nicolae a rămas biserică parohială până în ultimele decenii ale secolului al XX-lea când a fost închisă de regimul comunist, fiind considerată monument istoric.
La data de 6 decembrie 1992, Mănăstirea Bogdana a fost reînființată de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților cu obște de călugări, fiind instalat ca stareț arhimandritul Teodor Pavlo. Acesta a trecut la cele veșnice în 1996, în locul său fiind ales ca stareț arhimandritul Iustin Dragomir.
Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din lemn de tei a Bisericii Sf. Nicolae cu una nouă din lemn de stejar, s-a finalizat în 1998 construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți, care a fost acoperită cu tablă de cupru.
- Racla cu moastele Sf. Leontie de la Radauti si o particica din moastele Sf. Teodosie de la Brad
- MĂNĂSTIREA “Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Stefan Cel Mare” PUTNA
“IERUSALIMUL NEAMULUI ROMANESC” Mihai Eminescu
Cronicarul Ion Neculce istoriseste astfel despre felul in care a fost ales locul pe care avea sa fie zidita Manastirea Putna: "Stefan-Voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca Manastirea Putna, au tras cu arcul dintr-un varfu de munte ce este langa manastire. Si unde au agiunsu sageata, acolo au facut prestolul in oltariul".
Incepute la 10 iulie 1466, dupa cucerirea cetatii Chilia (1465), lucrarile de constructie a bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", vor fi terminate in anul 1469, slujba de sfintire avand loc la 3 septembrie acelasi an. S-au construit apoi Casa Domneasca (1473), chiliile, zidul de aparare cu turnurile aferente si Turnul Tezaurului, lucrarile finalizandu-se in anul 1481.
De-a lungul veacurilor Manastirea Putna a trecut prin numeroase incercari ca incendii, navaliri si ocupatii straine, cutremure, dar care n-au putut intrerupe desfasurarea vietii monahale si lauda neincetata adusa lui Dumnezeu.
La 15 martie 1484, un incendiu a distrus chiliile si a afectat partial si biserica. In urma incendiului, Voievodul Stefan a poruncit restaurarea bisericii si pictarea ei, atat in interior, cat si in exterior.
Sfantul Stefan cel Mare, care, la 1 mai 1488, a daruit Manastirii Putna craniul Sfantului Ierarh Ghenadie, adoarme in Domnul la data de 2 iulie 1504. "Stefan Voievod, care a domnit in Tara Moldovei 47 de ani si trei luni a trecut la vesnicele locasuri in anul 7012 (1504), luna iulie, in ziua a doua, marti, la ceasul al patrulea din zi - ora 10." El va fi inmormantat in biserica Manastirii Putna.
Moaste: Sf. Ierarh Gherondie, - particele din moastele Sf. Trei Ierarhi Vasile, Grigore si Ioan, a Sf. Stareti de la Optina, Sf. Ana - mama Maicii Domnului, Sf. Alexandru, Sf. Nectarie, Sf. Vavila, Sf. Pantelimon, Sf. Gheorghe, Sfantul Mucenic Rafael, Sfantul Mucenic Ghedeon, Sfantul Serafim de Sarov si degetul aratator al Sfantului Daniil Sihastru, iar in pronaos, craniul Sfantului Ierarh Ghenadie asezat intr-o frumoasa racla sculptata.
- CHILIA SF. DANIIL SIHASTRU
Chilia Sfantului Daniil Sihastrul - un colt de rugaciune pe Valea Putnei
Trecerea Sfantului Daniil Sihastrul prin viata aceasta a lasat urme nu numai in amintirea ucenicilor sai si a credinciosilor, ci si in locurile in care a trait. Si pe valea Putnei si pe valea Voronetului au ramas, de pe urma lui, chiliile sale, pe care credinciosii le cerceteaza pana in zilele noastre.
Dupa ce a imbracat schima cea mare, adica ultima treapta a calugariei, primind numele Daniil, noul ieroschimonah s-a retras intr-un loc tainuit, inspre munte, pe malul paraului Viteul, azi in satul Putna. Acolo a gasit o stanca in care a daltuit cu multa osteneala un paraclis.
Chilia de piatra de la Putna se afla nu departe de locul unde se varsa paraul Viteul in paraul Putna; cealalta, din valea Voronetului, se afla sub stanca Soimului. Dintre ele o vom descrie, ca fiind mai cunoscuta, pe cea de la Putna.
Chilia Sfantului Daniil Sihastrul este sapata intr-o stanca, ce se inalta deasupra vaii. Chilia este scobita cu dalta si cuprinde un paraclis cu trei despartituri, si anume: pronaos, naos si altar. Lungimea intregului loc scobit in piatra este de 9.25 metri, iar inaltimea de 2 metri.
Sub stanca se afla alt loc scobit, care se pare ca a fost locuinta sihastrului. Incaperea de dedesubt ii slujea drept chilie, dupa ostenelile zilei; in ea se nevoia zi de zi cu post aspru, rugaciuni neincetate, primind de la Dumnezeu darul lacrimilor si rugaciunea mintii.
Altarul paraclisului era despartit de naos printr-un mic iconostas, iar bolta trebuie sa fi fost zugravita, ceea ce ne indica urmele de culori. Pe peretele de catre rasarit al altarului se afla o scobitura, unde a fost asezata o icoana. In naos, langa fereastra, se afla sapata o cruce si cateva slove, dintre care unele par a arata anul 1499.
Afara, si anume pe peretele de miaza-zi, intre ferestre, pare sa fi fost o piatra cu o inscriptie, caci in stanca este un loc cioplit. Traditiile mai spun ca in preajma era adapostul unei capre si ca tot acolo isi lega calul domnul Stefan cel Mare, cand il cerceta pe sfant.
 |
Cazare: Pensiunea Casa Sebastian - Sihastria Putnei
Ziua 2.
- MĂNĂSTIREA “Buna Vestire” SIHASTRIA PUTNEI - Sfanta Liturghie
Data exacta a infiintarii Sihastriei Putnei nu poate fi stabilita cu deplina certitudine, din cauza lipsei izvoarelor. Potrivit Istoricului Sihastriei Putna, avandu-l ca autor pe egumenul Sila (1753-1781), Sihastria Putnei a fost intemeiata in timpul domniei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, cand aflam si despre cel dintai vietuitor al Sihastriei cunoscut cu numele: un tatar increstinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. In opinia multor istorici, nu numai calugari din Manastirea Putna s-au asezat in jurul cuviosului, ci, dupa 1470, cand Sfantul Daniil Sihastru s-a mutat la Voronet, unii dintre ucenicii sai s-au urcat pe valea paraului Putna si s-au stabilit aici, atrasi printre altele si de frumusetea imprejurimilor si de incarcatura spirituala deosebita a locului.
Dupa doua veacuri de pustiire si uitare, la 24 aprilie 1990, cu binecuvantarea inalt Prea Sfintitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, s-au inceput lucrarile de refacere a schitului prin osteneala unor parinti din Manastirea Putna, in frunte cu monahul Sebastian Scheuleac, staret al Manastirii Putna fiind atunci Preacuviosul Arhimandrit Iachint Unciuleac. Intre ruinele bisericii au fost descoperite pietrele de mormant ale staretilor Sila si Paisie, precum si osemintele lor ca si cele ale staretului Natan, toate "galbene si frumoase, cu o putere harica deosebita". Lucrarile de refacere a bisericii au durat sase ani (1990-1996). Locasul a pastrat planul initial din secolul al XVIII-lea, cu clopotnita lipita in partea de nord, adaugandu-i-se doar pridvorul. Pisania de deasupra usii care face trecerea din pridvor in pronaos spune: "Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a rezidit schitul Sihastria Putnei, cu hramul Bunei Vestiri, veche ctitorie voievodala si loc de nevointa monahala, sub pastorirea I.P.S. Pimen al Sucevei si Radautilor, staret al Manastirii Putna fiind Preacuviosul Arhimandrit Melchisedec, egumen al schitului smeritul monah Sebastian, pictor fiind Liviu Dumbrava. Slujba tarnosirii s-a savarsit la data de 29 septembrie 1996".
- Particele din moaste ale Sfintilor Cuviosi Sila, Natan si Paisie,
- Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului
- MĂNĂSTIREA “Invierea Domnului” SUCEVITA
Manastirea Sucevita, cu hramul Invierea Domnului, a fost construita in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movila. Traditia aseaza pe valea raului Sucevita, intre dealuri, o biserica din lemn si o schivnicie de pe la inceputul veacului al XVI-lea.
La inceputul secolului al XVI-lea intalnim aici pe Calistrat Sihastrul, un alt ucenic al Sfantului Daniil de la Voronet. Acest mare isihast a adunat in jurul sau mai multi ucenici si a innoit prima sihastrie, cunoscuta in traditie sub numele de "Sihastria lui Calistrat", transformata spre sfarsitul secolului al XVI-lea in actuala Manastire Sucevita.
Dupa desfiintarea manastirii (in anul 1786), viata de sihastrie a inceput sa se stinga.
Pictura exterioara a Manastirii Sucevita este cea mai bine pastrata din grupul bisericilor moldovenesti cu pictura exterioara, fiind totodata se singura care-si pastreaza latura de nord, unde este reprezentata scena "Scara virtutilor", cea mai impresionanta scena, prin amploarea si contrastul dintre ordinea ingerilor si haosul iadului.
Sucevita, ultima biserica din Bucovina zugravita pe fatade (in anul 1596), monumentul cu cel mai mare numar de imagini religioase din tara, este un "testament al artei vechi moldovenesti" (Paul Henry). Traditia si inovatia se impletesc original si pitoresc intr-o desfasurare multicroma dominata de verdele cu "intensitatea smaraldului si vigoarea ierbii proaspete dupa ploaie".
- Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului
- MĂNĂSTIREA “Buna Vestire” MOLDOVITA
Între anii 1402 – 1410, Alexandru cel Bun a zidit prima biserică. A populat-o cu călugări și a înzestrat-o cu toate cele trebuincioase.
Din cauza alunecărilor de teren, biserica s-a prăbusit , dar în 1532, Petru Rareș a construit actuala mânăstire la câteva sute de metri sud de vechea mânăstire. A împrejmuit-o cu un zid de apărare înalt de 1,2 m , prevăzut cu tunuri de pază și metereze.
Deasupra intrării principale în mănăstire este sculptată în piatră vechea stemă a Molodovei. În sec. al XVII-lea un incendiu a provocat mari stricăciuni mănăstirii , iar din 1755 până la câșitgarea primului Război Mondial 1918, din pricina ocupației austriece, mănăstirea a deveni biserică de mir. S-a reînființat ca mănăstire după război, având obște de căugări, ca în 1931 să devină mănăstire de maici. Între anii 1954 și 1960 au fost executate numeroase lucrări de consolidare și restaurare cu fondurile statului. A fost renovat acoperișul bisericii, fiind readus la forma inițială, care se poate vedea și în tabloul votiv. Chiliile de pe partea de sud au fost în întregime restaurate. Alte importante reparații s-au făcut mănăstirii între anii 1985 și 1986, în urma cărora aceasta se prezintă ca una dintre cele mai frumoase și mai valoroase monumente bisericesti.
Muzeul mănăstirii tezaurizează două epitafuri din epoca lui Ștefan cel Mare, unjilț care, după trediție, datează din vremea lui Petru Rareș, și două strane din secolul al XVIII-lea cu o valoare istorică și artistică inestimabilă.
Monument UNESCO, mânăstirii Moldovița i s-a decernat premiul “Mărul de Aur”, acordat de Federația Internațională a Ziariștilor mânăstirilor din nordul Moldovei, pentru valoarea lor în contextul artei și culturii universale.
- Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului (in paraclis)
DE RETINUT!
* La inscriere se achita un avans de cel putin 200 lei.
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului.
* Tinuta decenta la intrarea in manastire (- barbatii: pantaloni lungi, - femeile: fusta rochie, capul acoperit)
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu