 |
| Drumul Talienilor |
- transport;
- însoțitor grup.
📲0755.095193
Istoria zidirii Manastririi Slatina se pierde in negura timpului, dar legendele spun ca aici traia un sihastru care l-ar fi sfatuit pe domnitorul Alexandru Lapusneanu sa zideasca o manastire pe locul unde crestea un falnic paltin.
Eftimie, cronicarul domnesc oficial din acea vreme, arata ca zidirea Manastirii Slatina a fost inceputa de Alexandru Lapusneanu in anul 1553 si s-a terminat in a doua lui domnie, in anul 1564.
Intr-o cronica a cronicarului Grigore Ureche se mentioneaza ca sfintirea Manastirii Slatina s-a facut de catre Mitropolitul Grigorie, la data de 14 octombrie 1558, fapt confirmat si de inscriptia din chenarul stemei Moldovei, asezata deasupra usii de intrare in pridvorul bisericii.
Alexandru Lapusneanu a ctitorit, in vremea domniilor sale, mai multe biserici si turnuri in Sfantul Munte Athos, motiv pentru care el a ramas pana astazi zugravit in tablourile votive ale unora dintre marile manastiri athonite. In ultimul sau an de viata (+1568) Alexandru Lapusneanu s-a calugarit la Manastirea Slatina, luand numele de Pahomie.
Manastirea Slatina a suferit mult, de-a lungul vremurilor, si a fost nevoie sa fie renovata si reparata in mai multe randuri. Printre ctitorii care au reparat-o si innoit-o, s-au aflat si urmatorii: Vasile Lupu, arhiereul Filaret Apamias (1821), mitropolitul Veniamin Costache (1826 -1828), mitropolitului Pimen al Moldovei (1932).
Cu fondurile de la stat, in perioada anilor 1955-1960, in manastire s-au executat insemnate lucrari de restaurare si reparatii la biserica, la corpul de chilii si in paraclis. Importante lucrari de intretinere au fost facute si intre anii 1968-1979, cand s-au reparat si turnurile de la poarta si clopotnita, in partea sudica a incintei, iar pe vechile temelii s-a construit un corp nou de chilii, o cladire mare cu etaj si cerdacuri, in intregime acoperita cu tabla.
Locasul monahal a inaltat rugaciuni, slujbe si privegheri aproape neincetat, de-a lungul vremii. La mareata Manastire Slatina a existat o obste puternica de calugari pana in anul 1960, cand s-a pus in aplicare decretul 410/1959, calugarii fiind alungati. Viata monahala din Slatina a fost reluata in anul 1962, cand aici a venit o obste de maici.
Proiectarea viitorului drum a fost făcută de către specialişti austrieci, iar construcţia efectivă a aparţinut meşterilor italieni, dar a fost folosită şi mână de lucru din localităţile zonei.
🏠 - Casa Memorială „Nicolae Labiș” Malini
Casa Memorială „Nicolae Labiș” din Mălini este un muzeu memorial înființat în casa în care a trăit poetul Nicolae Labiș (1935-1956)
Casa în care a locuit poetul Nicolae Labiș a fost construită de învățătorii Eugen și Profira Labiș în anul 1954. Casa este compusă din cinci încăperi și hol. În această casă, tânărul poet a trăit un timp din scurta și fulgerătoarea sa viață, zămislind aici poate cea mai semnificativă parte a creației sale poetice.
Casa a fost restaurată înainte de organizarea ei ca muzeu, în
1973. În această casă a fost amenajat în anul 1975 un muzeu memorial, sub
administrarea Complexului Muzeal Bucovina din Suceava. În anul 2001 au fost
executate o serie de reparații
interioare și
exterioare ale locuinței.
În cele cinci încăperi ale locuinței au fost reconstituite, grație exponatelor autentice, încărcate cu o multitudine de conotații evocatoare (cărți, caiete, rechizite școlare, piese vestimentare, un clopoțel cu „sunet argintiu”, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afișe etc.), climatul de viață și creație al poetului de la Mălini, sugerându-se coordonatele esențiale ale operei sale și aportul acesteia la evoluția liricii românești contemporane.
Drumul Talienilor este un traseu montan spectaculos din
România, care leagă comunele Mălini și Borca, având o lungime
Cei sositi vor avea câteva clipe de reculegere și rugăciune la schitul construit în vârful muntelui Stănișoara, la mijloc de cale, acolo unde este și un popas pentru turiști.
Drumul Talienilor nu este doar o rută de transport, ci și o destinație turistică importantă, care oferă o combinație de istorie, natură și cultură. Este recomandat pentru toți cei care doresc să exploreze frumusețea montană a României și să descopere poveștile din spatele acestui traseu legendar.
⛪- SCHITUL „Sfantul Voievod Stefan cel Mare” STANISOARA
Ceea ce frapează la Schitul Stânișoara este armonia perfectă dintre construcția umană și peisajul înconjurător. Este un complex relativ nou, a cărui piatră de temelie a fost pusă la începutul anilor 2000, dar care respectă cu sfințenie stilul arhitectural tradițional moldovenesc. Biserica principală, construită din lemn, cu hramurile „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” și „Izvorul Tămăduirii”, este descrisă de vizitatori drept „micuță și foarte frumoasă”. Nu este una dintre acele biserici impunătoare prin dimensiuni, ci mai degrabă o capelă extinsă, un loc care invită la introspecție și rugăciune personală.
In anul 1863, boierul Emanoil Mortun a construit o biserica de mir pe mosia sa din satul Camarzani, incinta conacului. Biserica construita a avut hramul Sfantului Gheorghe si era lacas de inchinare doar pentru familia boiereasca. In partea de nord a bisericii se afla astazi mormantul ctitorului si al altor membri ai familiei sale.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in anul 1947, mosia boiereasca a fost expropriata, iar terenurile au fost impartite veteranilor din cel de-al doilea razboi mondial. Biserica a devenita filiala a bisericii din Ciumulesti-Gane.
La rugamintea preotului, aici a fost infiintat un schit de calugari, care a apartinut din punct de vedere administrativ de manastirile Neamt, Slatina si Rasca. Primul egumen al schitului a fost ieromonahul Natan.
Schitul si-a incetat existenta ca urmare a Decretului nr. 410/1959, biserica schitului devenind biserica de mir, afiliata din nou parohiei din Ciumulesti-Gane. Ca preot a ramas protosinghelul Vichentie Bobeica, angajat pe post de paznic.
De la ctitorire si pana azi, acest Sfant Lacas a avut de strabatut un drum anevoios, trecand succesiv prin diferite etape: biserica de curte boiereasca, biserica parohiala, schit de calugari, pentru ca, in cele din urma, sa-si implineasca "destinul", devenind manastire de maici.
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire (- barbatii: pantaloni lungi, - femeile: fusta rochie, capul acoperit);
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.
📲 0755.095193
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu