 |
| Sihastria Rascai |
♦️OBIECTIVE
- MANASTIREA "Inaltarea Sfintei Cruci" RASCA
-MANASTIREA " Sf. Nicolae" si "Sf. proroc Ilie Tesviteanul" BOGDANESTI
-MANASTIREA "Sfantul Gheorghe" BUCIUMENI
- MANASTIREA "Nasterea Maicii Domnului" CAMARZANI
⛪ - MANASTIREA „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu” SIHASTRIA RASCAI
⛪ - MANASTIREA "Inaltarea Sfintei Cruci" RASCA
Manastirea
Rasca a fost construita de domnitorul Petru Rares, in anul 1542. Spre deosebire
de celelalte ctitorii bisericesti ale domitorului, aceasta nu are niste
dimensiuni impresionante, are un plan foarte simplu, in forma de cruce, fara
pridvor si fara gropnita (camera mormintelor).
Manastirea Bogdanesti, cum mai era numita sihastria, a fost zidita de catre
Bogdan I al Moldovei (1359-1365), in anul 1363, spre a sluji ca biserica
domneasca pentru localitatea Baia. In vremea domnitorului Alexandru cel Bun,
cat si sub domnia Sfantului Stefan cel Mare, manastirea s-a extins si mai mult,
obstea crescand, iar cladirile inmultindu-se.
Intre anii 1512-1517, manastirea a fost innoita de catre Bogdan cel Orb, acesta
ctitorind o noua biserica, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae. Manastirea avea
sa fie insa distrusa din temelie de catre tatari, in anii 1510 si 1512, si de
catre turcii lui Soliman Magnificul, in anul 1538. Dupa distrugerea ei de catre
turci, ea nu a mai putut fi reconstruita, pentru o vreme.
Revenit pe tronul Moldovei in anul 1541, domnitorul moldovean Petru Rares
(1527-1538; 1541-1546) la indemnul mitropolitului Grigorie Rosca, a mutat
sihastria calugarilor moldoveni cu trei kilometri mai inspre munte.
Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, Preasfintitului Macarie, dupa cum
reiese dintr-o traducere tarzie a pisaniei manastirii, spre a zidi o noua
biserica, in stilul obisnuit al epocii. In zidirea manastirii celei mari, intre
anii 1542-1546, domnitorul si episcopul au fost ajutati si de logofetii Ioan si
Teodor Bals.
Biserica centrala a manastirii era de dimensiuni modeste si avea hramul Sfantul
Ierarh Nicolae. De jur-imprejur au fost construite ziduri fortificate cu
creneluri si un turn, pentru a sluji la nevoie ca si cetate. Sfintirea
manastirii a avut loc in data de 9 mai 1542, cu aceasta ocazie fiind aduse aici
si Moastele Sfantului Nicolae. Dupa terminare, Manastirea Rasca a devenit metoc
al Manastirii Probota.
In data de 11 iulie 1572, in urma unei lupte pierdute prin tradare, turcii si
tatarii au invadat Moldova. La apropierea paganilor de Manastirea Rasca,
calugarii au coborat clopotele din turn si le-au aruncat in lacul din curtea
exterioara, spre a nu fi topite si transformate in gloante. In urma ravagiilor
facute in manastire, de catre turci si tatari, aceasta a ramas pustie vreme de
aproape 40 de ani.
Intre anii 1611-1617, marele vornic Costea Bacioc, impreuna cu sotia sa,
Candachia, si cu fiica lor, Tudosca, prima sotie a domnitorului Vasile Lupu,
isi va darui o foarte mare parte din avere pentru refacerea complexului monahal
de la Manastirea Rasca.
Vornicul Costea a aduagat vechii biserici, precum citim in pisania de deasupra
intrarii sudice, un pridvor masiv, dubland astfel capacitatea interioara a
acesteia. Incapere spatioasa, adaugata in partea vestica, este impartita in
doua parti inegale si asimetrice de o arcada. Acest adaos nu intra in armonie
cu restul bisericii, precum nici cu traditia ordonarii spatiilor bisericesti.
Acest spatiu modifica planul de asamblu al bisericii, parand sa dispuna un
pronaos dupa o camera a mormintelor, care comunica direct cu pronaosul, fara
despartire, si prin care patrunde in biserica dintr-un pridvor lateral.
Pe peretele sudic al pridvorului, deasupra usii de intrare in biserica, a fost
pusa o pisanie pe care scrie, cu caractere slavone, urmatoarele: "Cu
ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh s-a inceput acest pridvor si cu
staruinta s-a zidit in numele Sfantului Ierarh Nicolae, facatorul de minuni, cu
zidirea si cu ordinul dumnealui Costea Bacioc, mare vornic al Tarii de Jos si
cu principesa Candachia si s-a inceput a se zidi in zilele bine credinciosului
domnitor Io Constantin Moghila voievod, la anul 1611 iunie 7 zile si cu voia
lui Dumnezeu s-a savarsit in zilele binecredinciosului domnitor Io Radu Mihnea
voievod, la anul 7126 (1618) luna septembrie 30, pentru aceasta rog sa vestiti
toate."
Elementele de decor arhitectural sunt caracterizate de patrunderea formelor de
influenta munteneasca si orientala, ca de exemplu: portalul de intrare, de pe
latura de sud, cu arcada in dubla acolada, incadrata de baghete incrucisate si
suprapusa de "spranceana" cu profile de tip renascentist.
Planul iconografic si compozitional pastreaza datele initiale mai cu seama in
Sfantul Altar si in naos. Este remarcabila scena care infatiseaza tabloul
votiv, familia domnitorului fiind condusa de Sfantul Ierarh Nicolae, spre a
inchina biserica Mantuitorului, care binecuvinteaza.
Pictura exterioara a bisericii, pastrata mai ales pe partea de miaza-zi,
semnata de Stamatello Kotronas din Zante, a fost lucrata in anul 1552. Cele mai
de seama scene infatisate aici sunt Scara Raiului, Judecata de Apoi si Viata
Sfantului Antonie.
In anul 1827, intregul ansamblu monahal de la Manastirea Rasca a fost supus
unor reparatii ample, in urma acestora avand loc modificari importante ale
aspectului manastirii. Astfel, a fost realizat acoperisurile cu bulb, de pe
turnul portii si de pe cuhne, a fost daramat pridvorul, a fost inchisa intrarea
in biserica, de pe latura de sud, fiind deschisa si amenajata intrarea de pe
latura de vest, a fost repictata integra., peste pictura originala.
In anul 1844, domnitorul Mihai Sturza il surghiuneste pe marele istoric Mihail
Kogalniceanu la Manastirea Rasca. Aici, marele istoric a stat inchis vreme de
sase luni, intr-o camera din turnul clopotnita.
Cei mai alesi sihastri ce s-au nevoit in vatra isihasta de la Manastirea Rasca
sunt: schimonahul Iov Sihastrul (secol XV), schimonahul Iov Sihastrul (secol
XVI), schimonahul Ioan Sihastrul (secolele XVI-XVII). Aici a vietuit si Sfantul
Ioan de la Rasca si Secu, recent canonizat de Biserica Ortodoxa Romana; acesta
a fost tuns in monahism, in anul 1630, de catre egumenul Agafton de la Rasca;
in obstea de aici, el avea sa locuiasca vreme de 18 ani.
⛪- MANASTIREA " Sf. Nicolae" si "Sf. proroc Ilie Tesviteanul" BOGDANESTI
Aici,
voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul
Bogdănești sau Bogoslovul, pentru a servi drept
biserică domnească.
Lăcașul de cult, construit din lemn, a fost
distrus de tătari în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui
Stefan cel Mare, călugării au reușit să refacă
mănăstirea, însă la doar câțiva ani distanță, în 1542,
domnitorul Petru Rareș mută așezământul,
întemeind Mănăstirea Râșca. Conform
documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdănești a fost schit
de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici.
În anul 1994, așezământul de la Bogdănești a prins viață din nou.
Preotul Gheorghe Loghinoaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după
ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaș de
rugăciune prin înălțarea unei troițe. Astfel, a
fost zidită biserica, turnul clopotniță,
chiliile și a fost săpată o fântână adâncă de 20
de metri.
„Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai dat un
pomelnic ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdănești”
⛪-
MANASTIREA "Sfantul Gheorghe" BUCIUMENI
Inceputurile
existentei unei biserici de lemn duc tocmai in 1424, cand cel mai vechi
document, din 16 februarie, arata ca Domnitorul Alexandru cel Bun face danie
lui Popa Iuga satul Buciumeni, pentru ca a slujit lui cu credinta. Popa Iuga a
fost un personaj cu mare trecere in vremea lui, facandu-i-se multe danii prin
urice de catre voievozi. In 1428, la 28 iulie fratele sau Nanu, primeste de la
Alexandru cel Bun un document de intarire pentru satele Buciumeni si Stariceni
(mai sus de Buciumeni). Pana in secolul al XVIII-lea nu mai sunt insemnari
despre biserica. In Repertoriul Bibliografic al Monumentelor Medievale din
Moldova (1974), Prof. N. Stoi-cescu scrie ca biserica de lemn din Buciumeni
(1700-1706) a fost restaurata in 1824.Cartea romaneasca veche in biblioteca
V.A. Ureche, Galati 1965, pag. 18 atesta existenta bisericii Buciumeni la 1772;
Gheorghe Ghibanescu in Inscriptia de la Cetatea Alba, vol. I, Bucuresti 1909,
pp. 44-50, scrie despre biserica veche de la Buciumeni ruinata in 1908.
Statistica fiscala din 1831 arata ca pe mosia Buciumeni se aflau in slujba
preotii: Teodor, Gheorghe, Constantin, dascalul Vasile a lui Stefan Chitic.
Pisania bisericii arata ca aceasta biserica monument istoric, cu hramul Sfantul
Gheorghe, este cladita din lemn in 1765 de Protopopul Andrei, stra-strabunicul
familiei Diaconescu si locuitorul Michinda. S-a restaurat de razesii localnici
la 1884, dupa ce in 1882 a fost varuita si i s-au marit ferestrele asa cum
arata astazi.
Deteriorandu-se, biserica a stat inchisa din 1912 pana la 1930, cand in urma
unor reparatii si infrumusetari a fost sfintita de ziua Sfintei Treimi de
Parintele protoiereu Iconom Stavrofor E.V. Grigorescu, impreuna cu un sobor de
preoti si diaconul catedralei Adormirea Maicii Domnului. Cheltuielile
reparatiilor au fost suportate de enoriasi, primaria orasului Falticeni,
Comisia Monumentelor Istorice si alti binefacatori crestini. Biserica a fost
deposedata de terenul ei, lasandu-i-se numai 2 259 mp, la care s-a adaugat 3
580 m, donati de familia Zoe Vasiliu.Ultimii preoti care au slujit la biserica
Buciumeni au fost: preotul Ilie Anisescu pana in 1973, preotul Mihai Beraru
1973-1992, iar dupa 1992 preotul Camil Dascalu. Maicile Epistimia Bejan si
Tecla Afloarei au slujit 18 ani in biserica Buciumeni, care in acest rastimp a
fost filiala parohiei Opriseni. Dumnealor au fost calugarite la manastirea
Rasca timp de 10 ani, fiind alungate in 1959 ca urmare a decretului 410/1959.
In 1993, fostele maici sugereaza ca biserica Buciumeni sa fie transformata in
schit de maici asa cum a mai fost cu 150-170 de ani in urma. Parintele Gheorghe
Bradeteanu, consilier administrativ la Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, a
imbratisat ideea si la 1 ianuarie 1994 incepe demersurile pentru infiintarea
schitului, iar la 18 mai 1994 ca urmare a deciziei nr. 869 a Patriarhiei se
infiinteaza schitul Buciumeni cu obste de calugarite. Terenul necesar pentru
constructia corpului de chilii si al viitoarei biserici din zid a fost cumparat
cu bani proprii de Parintele consilier Gheorghe Bradateanu si astfel se poate
spune ca el este ctitorul principal al schitului.Biserica este o constructie
din lemn, pe fundatie de beton, in forma dreptunghiulara, captusita cu
scandura. Altarul este luminat printr-o fereastra la rasarit. Naosul este
luminat de cate doua ferestre atat in partea de sud, cat si pe peretele nordic.
Nu are pronaos. Pridvorul inchis are o fereastra la sud si alta la nord. Toate
ferestrele sunt duble, dreptunghiulare, cu gratii metalice intre ele.
Catapeteasma este din lemn sculptat. Pe pridvor este o turla oarba de forma
patrata, acoperita cu dranita ca si biserica. Usile de intrare in pridvor si
naos sunt din lemn, simple, intr-un canat. Pardoseala in biserica si pridvor
este din scandura.Pe pereti sunt pictate patru icoane, de catre
ne-profesionisti. Pictura este inlocuita de icoane atarnate pe pereti.La nord
de biserica este o cladire mica, in care sunt doua chilii si o magazie, iar la
sud-est tot o cladire mica pentru chilii si o cabana in care este bucataria,
trapeza si chiliile. Cimitirul satului este langa biserica, la vest si sud de
acesta. Din data de 1 septembrie 1998 schitul Buciumeni are regim de manastire.
⛪ - MANASTIREA "Nasterea Maicii Domnului" CAMARZANI
In anul 1863, boierul Emanoil Mortun
a construit o biserica de mir pe mosia sa din satul Camarzani, incinta
conacului. Biserica construita a avut hramul Sfantului Gheorghe si
era lacas de inchinare doar pentru familia boiereasca. In partea de nord a
bisericii se afla astazi mormantul ctitorului si al altor membri ai familiei
sale.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in anul 1947, mosia boiereasca a fost
expropriata, iar terenurile au fost impartite veteranilor din cel de-al doilea
razboi mondial. Biserica a devenita filiala a bisericii din Ciumulesti-Gane.
La rugamintea preotului, aici a fost infiintat un schit de calugari, care a
apartinut din punct de vedere administrativ de manastirile Neamt, Slatina
si Rasca. Primul egumen al schitului a fost ieromonahul Natan.
Schitul si-a incetat existenta ca urmare a Decretului nr. 410/1959, biserica
schitului devenind biserica de mir, afiliata din nou parohiei din
Ciumulesti-Gane. Ca preot a ramas protosinghelul Vichentie Bobeica, angajat pe
post de paznic.
De la ctitorire si pana azi, acest Sfant Lacas a avut de strabatut un drum
anevoios, trecand succesiv prin diferite etape: biserica de curte boiereasca,
biserica parohiala, schit de calugari, pentru ca, in cele din urma, sa-si
implineasca "destinul", devenind manastire de maici.
📲 – 0755095193
