13 dec. 2026 - Sihastria Rascai, Rasca,....

Sihastria Rascai

  📌 Preţ: 160 lei 

Sunt incluse:

- transport cu autocar sau microbuz;

- insotitor grup.

      📲  – 0755095193

     ♦️OBIECTIVE

- MANASTIREA „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu” SIHASTRIA RASCAI 
- MANASTIREA "Inaltarea Sfintei Cruci" RASCA
 -MANASTIREA " Sf. Nicolae" si "Sf. proroc Ilie Tesviteanul" BOGDANESTI  
 -MANASTIREA "Sfantul Gheorghe" BUCIUMENI 
- MANASTIREA "Nasterea Maicii Domnului" CAMARZANI

 Iasi - ora 7.00

  ⛪ - MANASTIREA „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu” SIHASTRIA RASCAI

Mănăstirea, situată în minunatul loc numit Poiana Sfântului Ioan, este amplasată pe vechea locație a Bisericii „Sfântul Ioan Bogoslovul”.
Potrivit actului de sfințire, „lucrările au început în vremea păstoririi vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în vara anului 2015, sub stăreția și strădania arhim. Mihail Balan, care a condus și supravegheat lucrările, împreună cu osteneala călugărilor și a credincioșilor închinători și binefăcători, în locul în care, potrivit tradiției, a existat un schit de lemn până în perioada Primului Război Mondial, cunoscut ca fiind Schitul Sfântului Ioan Blagoslovul”.
„Înălțarea din temelie a noului așezământ monahal a început la 26 august 2016. Arhitectura bisericii este specifică zonei, fiind proiectată de vrednicul de pomenire arhitect Gheorghe Bratiloveanu. La intrare în incinta mănăstirii a fost ridicată o frumoasă clopotniță împodobită cu pictură, amintind de arhitectura moldovenească a epocii Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica este zugrăvită în interior și exterior de către cunoscuții și apreciații zugravi bisericești Vasile și Ramona Isar, iar lucrările s-au desăvârșit sub coordonarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.”
Hramul sfântului lăcaș este sărbătorit în fiecare an la 30 august, ziua de cinstire a Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului. 

 ⛪ - MANASTIREA "Inaltarea Sfintei Cruci" RASCA

  Manastirea Rasca a fost construita de domnitorul Petru Rares, in anul 1542. Spre deosebire de celelalte ctitorii bisericesti ale domitorului, aceasta nu are niste dimensiuni impresionante, are un plan foarte simplu, in forma de cruce, fara pridvor si fara gropnita (camera mormintelor).
  Manastirea Bogdanesti, cum mai era numita sihastria, a fost zidita de catre Bogdan I al Moldovei (1359-1365), in anul 1363, spre a sluji ca biserica domneasca pentru localitatea Baia. In vremea domnitorului Alexandru cel Bun, cat si sub domnia Sfantului Stefan cel Mare, manastirea s-a extins si mai mult, obstea crescand, iar cladirile inmultindu-se.
  Intre anii 1512-1517, manastirea a fost innoita de catre Bogdan cel Orb, acesta ctitorind o noua biserica, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae. Manastirea avea sa fie insa distrusa din temelie de catre tatari, in anii 1510 si 1512, si de catre turcii lui Soliman Magnificul, in anul 1538. Dupa distrugerea ei de catre turci, ea nu a mai putut fi reconstruita, pentru o vreme. 
  Revenit pe tronul Moldovei in anul 1541, domnitorul moldovean Petru Rares (1527-1538; 1541-1546) la indemnul mitropolitului Grigorie Rosca, a mutat sihastria calugarilor moldoveni cu trei kilometri mai inspre munte.
  Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, Preasfintitului Macarie, dupa cum reiese dintr-o traducere tarzie a pisaniei manastirii, spre a zidi o noua biserica, in stilul obisnuit al epocii. In zidirea manastirii celei mari, intre anii 1542-1546, domnitorul si episcopul au fost ajutati si de logofetii Ioan si Teodor Bals.
Biserica centrala a manastirii era de dimensiuni modeste si avea hramul Sfantul Ierarh Nicolae. De jur-imprejur au fost construite ziduri fortificate cu creneluri si un turn, pentru a sluji la nevoie ca si cetate. Sfintirea manastirii a avut loc in data de 9 mai 1542, cu aceasta ocazie fiind aduse aici si Moastele Sfantului Nicolae. Dupa terminare, Manastirea Rasca a devenit metoc al Manastirii Probota.
In data de 11 iulie 1572, in urma unei lupte pierdute prin tradare, turcii si tatarii au invadat Moldova. La apropierea paganilor de Manastirea Rasca, calugarii au coborat clopotele din turn si le-au aruncat in lacul din curtea exterioara, spre a nu fi topite si transformate in gloante. In urma ravagiilor facute in manastire, de catre turci si tatari, aceasta a ramas pustie vreme de aproape 40 de ani.
  Intre anii 1611-1617, marele vornic Costea Bacioc, impreuna cu sotia sa, Candachia, si cu fiica lor, Tudosca, prima sotie a domnitorului Vasile Lupu, isi va darui o foarte mare parte din avere pentru refacerea complexului monahal de la Manastirea Rasca.
Vornicul Costea a aduagat vechii biserici, precum citim in pisania de deasupra intrarii sudice, un pridvor masiv, dubland astfel capacitatea interioara a acesteia. Incapere spatioasa, adaugata in partea vestica, este impartita in doua parti inegale si asimetrice de o arcada. Acest adaos nu intra in armonie cu restul bisericii, precum nici cu traditia ordonarii spatiilor bisericesti. Acest spatiu modifica planul de asamblu al bisericii, parand sa dispuna un pronaos dupa o camera a mormintelor, care comunica direct cu pronaosul, fara despartire, si prin care patrunde in biserica dintr-un pridvor lateral.
  Pe peretele sudic al pridvorului, deasupra usii de intrare in biserica, a fost pusa o pisanie pe care scrie, cu caractere slavone, urmatoarele: "Cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh s-a inceput acest pridvor si cu staruinta s-a zidit in numele Sfantului Ierarh Nicolae, facatorul de minuni, cu zidirea si cu ordinul dumnealui Costea Bacioc, mare vornic al Tarii de Jos si cu principesa Candachia si s-a inceput a se zidi in zilele bine credinciosului domnitor Io Constantin Moghila voievod, la anul 1611 iunie 7 zile si cu voia lui Dumnezeu s-a savarsit in zilele binecredinciosului domnitor Io Radu Mihnea voievod, la anul 7126 (1618) luna septembrie 30, pentru aceasta rog sa vestiti toate."
  Elementele de decor arhitectural sunt caracterizate de patrunderea formelor de influenta munteneasca si orientala, ca de exemplu: portalul de intrare, de pe latura de sud, cu arcada in dubla acolada, incadrata de baghete incrucisate si suprapusa de "spranceana" cu profile de tip renascentist.
  Planul iconografic si compozitional pastreaza datele initiale mai cu seama in Sfantul Altar si in naos. Este remarcabila scena care infatiseaza tabloul votiv, familia domnitorului fiind condusa de Sfantul Ierarh Nicolae, spre a inchina biserica Mantuitorului, care binecuvinteaza.
  Pictura exterioara a bisericii, pastrata mai ales pe partea de miaza-zi, semnata de Stamatello Kotronas din Zante, a fost lucrata in anul 1552. Cele mai de seama scene infatisate aici sunt Scara Raiului, Judecata de Apoi si Viata Sfantului Antonie.
In anul 1827, intregul ansamblu monahal de la Manastirea Rasca a fost supus unor reparatii ample, in urma acestora avand loc modificari importante ale aspectului manastirii. Astfel, a fost realizat acoperisurile cu bulb, de pe turnul portii si de pe cuhne, a fost daramat pridvorul, a fost inchisa intrarea in biserica, de pe latura de sud, fiind deschisa si amenajata intrarea de pe latura de vest, a fost repictata integra., peste pictura originala. 
In anul 1844, domnitorul Mihai Sturza il surghiuneste pe marele istoric Mihail Kogalniceanu la Manastirea Rasca. Aici, marele istoric a stat inchis vreme de sase luni, intr-o camera din turnul clopotnita.
  Cei mai alesi sihastri ce s-au nevoit in vatra isihasta de la Manastirea Rasca sunt: schimonahul Iov Sihastrul (secol XV), schimonahul Iov Sihastrul (secol XVI), schimonahul Ioan Sihastrul (secolele XVI-XVII). Aici a vietuit si Sfantul Ioan de la Rasca si Secu, recent canonizat de Biserica Ortodoxa Romana; acesta a fost tuns in monahism, in anul 1630, de catre egumenul Agafton de la Rasca; in obstea de aici, el avea sa locuiasca vreme de 18 ani.

 ⛪- MANASTIREA " Sf. Nicolae" si "Sf. proroc Ilie Tesviteanul" BOGDANESTI

  Aici, voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul Bogdănești sau Bogoslovul, pentru a servi drept biserică domnească.
Lăcașul de cult, construit din lemn, a fost distrus de tătari în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, călugării au reușit să refacă mănăstirea, însă la doar câțiva ani distanță, în 1542, domnitorul Petru Rareș mută așeză­mântul, întemeind Mănăstirea Râșca. Con­form documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdănești a fost schit de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici.
În anul 1994, așezământul de la Bogdănești a prins viață din nou. Preotul Gheorghe Loghi­noaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaș de rugăciune prin înălțarea unei troițe. Astfel, a fost zidită biserica, turnul clopotniță, chiliile și a fost săpată o fântână adâncă de 20 de metri.
„Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai dat un pomelnic ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdănești”

⛪- MANASTIREA "Sfantul Gheorghe" BUCIUMENI
    Inceputurile existentei unei biserici de lemn duc tocmai in 1424, cand cel mai vechi document, din 16 februarie, arata ca Domnitorul Alexandru cel Bun face danie lui Popa Iuga satul Buciumeni, pentru ca a slujit lui cu credinta. Popa Iuga a fost un personaj cu mare trecere in vremea lui, facandu-i-se multe danii prin urice de catre voievozi. In 1428, la 28 iulie fratele sau Nanu, primeste de la Alexandru cel Bun un document de intarire pentru satele Buciumeni si Stariceni (mai sus de Buciumeni). Pana in secolul al XVIII-lea nu mai sunt insemnari despre biserica. In Repertoriul Bibliografic al Monumentelor Medievale din Moldova (1974), Prof. N. Stoi-cescu scrie ca biserica de lemn din Buciumeni (1700-1706) a fost restaurata in 1824.Cartea romaneasca veche in biblioteca V.A. Ureche, Galati 1965, pag. 18 atesta existenta bisericii Buciumeni la 1772; Gheorghe Ghibanescu in Inscriptia de la Cetatea Alba, vol. I, Bucuresti 1909, pp. 44-50, scrie despre biserica veche de la Buciumeni ruinata in 1908. Statistica fiscala din 1831 arata ca pe mosia Buciumeni se aflau in slujba preotii: Teodor, Gheorghe, Constantin, dascalul Vasile a lui Stefan Chitic. Pisania bisericii arata ca aceasta biserica monument istoric, cu hramul Sfantul Gheorghe, este cladita din lemn in 1765 de Protopopul Andrei, stra-strabunicul familiei Diaconescu si locuitorul Michinda. S-a restaurat de razesii localnici la 1884, dupa ce in 1882 a fost varuita si i s-au marit ferestrele asa cum arata astazi.
  Deteriorandu-se, biserica a stat inchisa din 1912 pana la 1930, cand in urma unor reparatii si infrumusetari a fost sfintita de ziua Sfintei Treimi de Parintele protoiereu Iconom Stavrofor E.V. Grigorescu, impreuna cu un sobor de preoti si diaconul catedralei Adormirea Maicii Domnului. Cheltuielile reparatiilor au fost suportate de enoriasi, primaria orasului Falticeni, Comisia Monumentelor Istorice si alti binefacatori crestini. Biserica a fost deposedata de terenul ei, lasandu-i-se numai 2 259 mp, la care s-a adaugat 3 580 m, donati de familia Zoe Vasiliu.Ultimii preoti care au slujit la biserica Buciumeni au fost: preotul Ilie Anisescu pana in 1973, preotul Mihai Beraru 1973-1992, iar dupa 1992 preotul Camil Dascalu. Maicile Epistimia Bejan si Tecla Afloarei au slujit 18 ani in biserica Buciumeni, care in acest rastimp a fost filiala parohiei Opriseni. Dumnealor au fost calugarite la manastirea Rasca timp de 10 ani, fiind alungate in 1959 ca urmare a decretului 410/1959. In 1993, fostele maici sugereaza ca biserica Buciumeni sa fie transformata in schit de maici asa cum a mai fost cu 150-170 de ani in urma. Parintele Gheorghe Bradeteanu, consilier administrativ la Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, a imbratisat ideea si la 1 ianuarie 1994 incepe demersurile pentru infiintarea schitului, iar la 18 mai 1994 ca urmare a deciziei nr. 869 a Patriarhiei se infiinteaza schitul Buciumeni cu obste de calugarite. Terenul necesar pentru constructia corpului de chilii si al viitoarei biserici din zid a fost cumparat cu bani proprii de Parintele consilier Gheorghe Bradateanu si astfel se poate spune ca el este ctitorul principal al schitului.Biserica este o constructie din lemn, pe fundatie de beton, in forma dreptunghiulara, captusita cu scandura. Altarul este luminat printr-o fereastra la rasarit. Naosul este luminat de cate doua ferestre atat in partea de sud, cat si pe peretele nordic. Nu are pronaos. Pridvorul inchis are o fereastra la sud si alta la nord. Toate ferestrele sunt duble, dreptunghiulare, cu gratii metalice intre ele. Catapeteasma este din lemn sculptat. Pe pridvor este o turla oarba de forma patrata, acoperita cu dranita ca si biserica. Usile de intrare in pridvor si naos sunt din lemn, simple, intr-un canat. Pardoseala in biserica si pridvor este din scandura.Pe pereti sunt pictate patru icoane, de catre ne-profesionisti. Pictura este inlocuita de icoane atarnate pe pereti.La nord de biserica este o cladire mica, in care sunt doua chilii si o magazie, iar la sud-est tot o cladire mica pentru chilii si o cabana in care este bucataria, trapeza si chiliile. Cimitirul satului este langa biserica, la vest si sud de acesta. Din data de 1 septembrie 1998 schitul Buciumeni are regim de manastire.

 ⛪ - MANASTIREA "Nasterea Maicii Domnului" CAMARZANI

In anul 1863, boierul Emanoil Mortun a construit o biserica de mir pe mosia sa din satul Camarzani, incinta conacului. Biserica construita a avut hramul Sfantului Gheorghe si era lacas de inchinare doar pentru familia boiereasca. In partea de nord a bisericii se afla astazi mormantul ctitorului si al altor membri ai familiei sale.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in anul 1947, mosia boiereasca a fost expropriata, iar terenurile au fost impartite veteranilor din cel de-al doilea razboi mondial. Biserica a devenita filiala a bisericii din Ciumulesti-Gane.
La rugamintea preotului, aici a fost infiintat un schit de calugari, care a apartinut din punct de vedere administrativ de manastirile Neamt, Slatina si Rasca. Primul egumen al schitului a fost ieromonahul Natan.
Schitul si-a incetat existenta ca urmare a Decretului nr. 410/1959, biserica schitului devenind biserica de mir, afiliata din nou parohiei din Ciumulesti-Gane. Ca preot a ramas protosinghelul Vichentie Bobeica, angajat pe post de paznic.
De la ctitorire si pana azi, acest Sfant Lacas a avut de strabatut un drum anevoios, trecand succesiv prin diferite etape: biserica de curte boiereasca, biserica parohiala, schit de calugari, pentru ca, in cele din urma, sa-si implineasca "destinul", devenind manastire de maici.

  💠DE RETINUT!

- Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului sau a inscrierii!

- Daca grupul este mai mic de 17 persoane, pelerinajul se amana.

              📲  – 0755095193

14 nov. 2026 - Nechit, Tazlau, Bodesti,..

 📌 Preţ: 160 lei 

Sunt incluse:

- transport autobus sau microbus;

- insotitor grup.

   ♦️ ITINERAR: 

Iași – Tg. Frumos – Mănăstirea "Schimbarea la Fata" Nechit (închinare la moaște de la mai mulți sfinți, papucul Sf. Spiridon din Corfu ) – Mănăstirea “Nasterea Maicii Domnului” Tazlau, (citorita de Stefan cel Mare in anul 1458) - Roznov –  Mănăstirea "Sf. Vasile cel Mare" Bodești, (închinare la racla cu părticele din moaștele Sf. Varlaam, Mitropolitul Moldovei)  - Bălțătești – Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" Văratec (închinare la racla cu moaște de la mai mult de 30 de sfinți) – Mănăstirea "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" Agapia (închinare la racla cu moaște de la mai multi sfinți și la icoana Maicii Domnului)  – Tg. Neamț - Pașcani – Iași

Iasi - ora 7.00

  ⛪- MĂNĂSTIREA "Schimbarea la Fata" NECHIT
  Din traditie, se stie ca Valea Nechitului era destul de populata in secolul al XIV-lea, cand s-au construit mai multe asezari de tip rural, pomenite si in scrierile cancelariei domnesti, chiar in primele decenii ale veacului urmator. Astfel un document din anii 1399-1418 despre un anume Huba, stapan de pamanturi in aceste locuri, mentioneaza existenta aici a Schitului Nechit, cu hramul "Sf. Nicolae", avand in apropiere un sat, moara si siliste. In alt hrisov de danie domneasca al lui Alexandru cel Bun, din 1419, este pomenit Schitul Nechit, aflat in "Campul lui Dragos", unde se gasea si curtea boiereasca a doi frati: Dragomir si Ioans Borilovici.
  Pe firul neintrerupt la vremii a ajuns pana la noi amintirea unui anume Nichita Sihastrul, primul care s-ar fi nevoit rugandu-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri, de la care apoi au imprumutat numele, pârâul, valea si muntele care strajuiau locul sau de inchinaciune. In jurul lui s-au adunat si alti rugatori intru singuratate, care au ridicat, dupa o obiceiul vremii, o bisericuta de lemn punand, astfel, bazele unei asezari isihaste ce va fi apoi cunoscuta sub numele de "Sihastria lui Nechita" sau "Schitul Nechit".
  Traditia spune ca Stefan cel Mare dupa ce a ridicat Manastirea Tazlau in anii 1496-1497, ar fi luat calugari din Nechit pentru obstea nou infiintatei manstiri. Tot traditia, de asemenea, pune izvorarea minunata a celor trei izvoare din apropierea manastirii pe seama lui Chiriac de la Tazlau (Sihastrul), cel care mai tarziu este pomenit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei in randul sfintilor venerati in Moldova.
  In primele decenii ale secolului al XIX-lea viata isihasta din jurul schitului Nechit a a inceput a se stinge, abia palpaind prin osteneala celor trei calugari ce mai ramasesera aici. A urmat o perioada de ruina si uitare, pana in anul 1864 cand s-a facut o biserica de zid in jurul celei vechi din lemn, o clopotnita de piatra si cateva chilii, reprezentandu-se flacara vietii monahale in aceasta straveche vatra de credinta.
  Istoria mai noua a Manastirii Nechit este strans legata de stradaniile parintelui Zenovie Ghidescu, demn urmas al monahilor care s-au nevoit in aceste locuri, venit aici ca staret, prima oara, in 1948. In 1960, Schitul Nechit redevenise asezamantul prosper de odinioara, dar desfiintarea sa abuziva, hotarata de autoritatile ateiste ale vremii, a readus aici pustiul in locul rugaciunilor catre Dumnezeu.
Parintele Zenovie este numit paroh in mai multe locuri, dar de cand se obtine redeschiderea schitului, in 1972, nu conteneste a-l veghea, contribuind la refacerea acestuia, chiar inainte de a reveni ca staret la Nechit.
  Intre anii 1976-1979 se reface in intregime biserica mare, cu hramul "Schimbarea la Fata" si se construieste deasupra si un paraclis "Sf. Mucenici Zenovie si Zenovia", care sunt pictate de monahia Viorica Cretu de la Manastirea Prislop, in perioada 1979-1982. In 1990 se mareste edificiul initial printr-un adaos, unde pictura a fost executata de pictorul Mihai Chiuariu intre anii 1991-1992.
  Intre anii 1998-2001 s-a savarsit constructia noului turn clopotnita, care strajuieste principalul drum de acces in manastire si care adaposteste si un paraclis cu hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena", oferind vietuitorilor si pelerinilor ce trec pe aici, un alt loc de rugaciune si reculegere duhovniceasca.

 ⛪ - MANASTIREA “Nasterea Maicii Domnului” TAZLAU

  Asezamantul monahal de la Tazlau apare mentionat pentru prima data intr-un document  din 30 octombrie 1458, cand Stefan cel Mare la rugamintea egumenului Manastirii Bistrita, Eustatie, intareste hotarele branistei Manastirii Tazlau pana la Rachitis. Intre anii 1496-1497 are loc constructia bisericii de zid “Nasterea Maicii Domnului” de la Tazlau pe locul vechii biserici de lemn construita de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii la voievodului Stefan cel Mare.
  Din punct de vedere architectural biserica manastirii de la Tazlau este construita dupa un plan treflat cu sanurile laterale rotunjite, dar de mici dimensiuni, in comparatie cu absida alungita a altarului. Aceasta dispune de contraforturi la pronaosul evidentiat printr-un decros, la abside si in colturile pridvorului adaugat la sfarsitul secolului al XVI-lea, in timpul Movilestilor. La exterior, decoratia bisericii este realizata prin doua randuri de ocnite aflate sub cornisa si un rand de firide alungite care inconjoara biserica pe toata inaltimea fatadelor.
  Asemeni unei fortarete, biserica manastirii Tazlau a fost inconjurata cu ziduri de piatra, prevazute cu metereze si contraforturi la exterior. In anul 1514, biserica a fost pradata de cetele secuiesti, iar spre sfarsitul secolului al XVII va fi inchinata catre patriarhiile din Constantinopol si Ierusalim, urmand perioada sa de decadere economica si spirituala.
Domnitorul Petru Rares a construit turnul-clopotnita de la intrare si a refacut stricaciunile pricinuite manastirii Tazlau de-a lungul timpului, aducand-o la starea ei initiala. Alexandru Lapusneanu a construit pridvorul din pronaus iar Ieremia Movila a asezat o usa lucrata in lemn de arin in anul 1596 “de catre un Cozma Maistrul”. In anul 1711, Constantin Mavrocordat o va inchina Muntelui Sinai, iar din anul 1835 ea va deveni parohie.
  La mijlocul sec. al XVII-lea, arhimandritul Zaharia, a construit palatul egumenesc langa clopotnita construita de Petru Rares, intarind astfel apararea si paza la cele trei porti. Intre anii 1858 – 1859, s-au facut o serie de reparatii la Manastirea Tazlau care au condus la indepartarea ctitoriei voievodului Stefan cel Mare de la forma sa initiala prin adaugarea unor “inovatii” constructive. Totodata, a fost refacuta pictura din interiorul bisericii, in vechea zugraveala predominand culoarea rosie si decorul care amintea de dispunerea blocurilor de piatra din parament.
In anul 1879, se intrerupe viata monahala de la Manastirea Tazlau ca urmare a unui incendiu. Locasul a fost refacut in anul 1894, iar biserica devenita parohie, va servi cu prioritate nevoilor satului. Clopotnita care a fost si ea distrusa de flacari a fost refacuta in anul 1902, dar intr-un stil influentat de arta ruseasca. Intrarea in incinta manastirii se arcuieste sub turnul-clopotnita, situat la rasarit, iar in interior se mai pastreaza urme ale casei Domnesti si ale fostelor chilii.
Din anul 1990, biserica Sfantului voievod Stefan cel Mare devine din nou manastire de monarhi fiind astfel readusa la destinatia ei initiala.

  ⛪ - MĂNĂSTIREA "Sf. Vasile Cel Mare" BODESTI

Sfântul lăcaş şi-a început existenţa ca schit de călugări, aflat sub jurisdicţia mănăstirii Bistriţa, în data de 4 august 1996, când a fost sfinţit locul şi a fost pusă şi piatra de temelie pentru viitoarea biserică de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Terenul aferent mănăstirii, cu o suprafaţă de 10 000 mp, a fost donat de către o familie din localitatea Bodeşti. Lucrările de ridicare a aşezământului s-au făcut cu purtarea de grijă a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul şi a Părintelui Arhimandrit Ciprian Zaharia, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi Exarh de Neamţ, la a cărui trecere la cele veşnice Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea că „lasă în urmă o obşte rugătoare, o mulţime de schituri şi de ucenici”.

Începând cu data de 01.07.2007, prin  decizia nr. 564/2007 emisă de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, aşezământul a fost ridicat la rang de mănăstire, iar în după amiaza zilei de 30 august, în acelaşi an, biserica şi paraclisul au fost sfinţite de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de 11 arhierei, participanţi, în dimineaţa zilei, la Mănăstirea Secu, la slujba de canonizare a Sfântului Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei. Pentru râvna sa în apărarea dreptei credinte, pentru vieţuirea sfântă şi pentru lumina dăruită poporului român dreptcredincios, prin slovă şi duhovnicie, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat trecerea în rândul sfinţilor a Mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, părintele limbii romââne literare, cu zi de pomenire la 30 august.

Cu prilejul acestui eveniment, mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare” Bodeşti a primit o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Varlaam, acesta devenind, împreună cu Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitor al aşezământului.

  ⛪ - MĂNĂSTIREA "Adormirea Maicii Domnului" VARATEC 
  Inchinare la racla cu moaște de la mai mult de 30 de sfinți.
Mănăstirea a fost fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif. În această lucrare, maica Olimpiada a fost sfătuită și îndrumată de Paisie Velicicovschi, starețul Mănăstirii Neamț. Trecută sub administrarea Mănăstirii Agapia din apropiere, Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839. 
  Ziduri masive din piatră închid o incintă unde se află Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul "Regina Maria" (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste. 
  Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015.

  ⛪- MĂNĂSTIREA " Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" AGAPIA
La începutul secolului al XVII-lea, călugării de la Agapia Veche şi-au mutat gospodăria pe valea pârâului Agapia, unde au construit şi o bisericuţă din lemn (biserica "Sfântul Ioan Bogoslovul" de astăzi). Noua mănăstire a fost ctitorită de Hatmanul Gavriil, fratele domnitorului Vasile Lupu, şi de soţia sa, Liliana Cneaghina, între anii 1642-1647, după cum rezultă şi din pisania în slavonă, aşezată deasupra intrării în biserica "Sfinţii Voievozi": 
" În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Iată eu robul lui Dumnezeu, Gavriil Hatman cu Cneaghina Liliana, făcut-am şi am zidit această Mănăstire Agapia din nou zidită, în zilele blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domnului nostru Ioan Vasile Lupu Voievod. Şi s-a început zidirea în anul 7150 (1642) octombrie 16 zile şi s-au săvârşit la anul 7152 (1644) septembrie 3 zile şi s-au sfinţit în anul 7155 (1647) septembrie 12. "
Lucrarea a fost executată de vestitul - pe atunci - arhitect Ionaşc Ctisi Constantinopolitanul, arhitect de curte al lui Vasile Lupu. De la terminarea construcţiei bisericii şi până la sfinţirea ei au trecut trei ani, timp în care au fost construite careul de chilii şi turnul clopotniţei. 
Deşi a fost înzestrată rând pe rând cu moşii de diferiţii domnitori veniţi în scaunul Moldovei, mănăstirea s-a confruntat cu jafuri ale turcilor şi tătarilor, ajungând în 1680 să fie transformată în grajduri pentru cai de către polonii care prădau Cetatea Neamţului conduşi de celebrul lor rege Sobieski. 
Până în anul 1803, mănăstirea a fost locuită de călugări. După transformarea mănăstirii Agapia în mănăstire de maici, la jumătatea secolului al XIX-lea are loc prima restaurare integrală a bisericii "Sfinţii Voievozi", perioadă în care Nicolae Grigorescu a realizat pictura interioară (1858-1862). Lucrările au avut loc sub conducerea maicii stareţe Tavefta Ursache, printre altele realizându-se şi supraetajarea turnului clopotniţei. Tot în timpul acestei restaurări, biserica mare a suferit modificări prin adăugarea proscomidiarului, a diaconiconului, a unui nou pridvor şi a două turle mai mici, care aveau să fie distruse în anul 1903. 
Restaurarea din anul 1903, efectuată ca urmare a unui incendiu care a distrus clădirea incintei mănăstirii, a adus şi unele modificări: în aripa de nord a corpului clădirii s-au amenajat la etaj săli largi, pentru amenajarea de ateliere. 

Biserica "Sfinţii Voievozi"

Pe lângă pictura de o inestimabilă valoare artistică, biserica "Sfinţii Voievozi" mai are o comoară: icoana bizantină a Maicii Domnului Povăţuitoarea, pictură din secolul al XIV-lea. Icoana este făcătoare de minuni şi îşi păstrează nealterată frumuseţea asemănătoare cu a icoanelor atonite. La Mănăstirea Agapia îşi desfăşoară activitatea un seminar teologic liceal, aflat în subordonarea Patriarhiei Române şi a Ministerului Educaţiei. Seminarul monahal de la Agapia a luat fiinţă din ordinul Sfântului Sinod nr. 419/1949, cu durata cursurilor de patru ani de studii, elevele fiind venite din mănăstirile Moldovei. Şcoala avea să funcţioneze doi ani la Mănăstirea Văratec, iar la 1 octombrie 1950 s-a transferat cu toată administraţia la Mănăstirea Agapia. Patroana şcolii era Cuvioasa Parascheva, numele complet al seminarului fiind "Seminarul Monahal Cuvioasa Parascheva". Seminarul a fost desfiinţat relativ repede, în anul 1959. În noiembrie 1990, la iniţiativa maicii stareţe Eustochia Ciucanu, se redeschide seminarul teologic de la Agapia, dar din lipsă de spaţiu acesta a funcţionat în incinta mănăstirii până în toamna anului 1993, când s-a încheiat construirea noii clădiri. 

În jurul incintei, pe întinsul satului mănăstiresc, există astăzi un număr de 141 de case care, datorită arhitecturii şi vechimii lor - unele case ating până la 200 de ani - au fost incluse în lista monumentelor istorice. Printre acestea se află şi casa în care a locuit o perioadă Alexandru Vlahuţă, organizată ca muzeu memorial din anul 1966.

 Preţ: 160 lei 

Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului sau a inscrierii.

Daca grupul este mai mic de 17 persoane, pelerinajul se amana.

          📲– 0755095193