PRET: 160 lei/persoana
Include:
- transport microbuz sau autocar;
ITINERAR: Iasi - Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” Cozancea Mănăstirea ”Pogorarea Duhului Sfant” Agafton - Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tamaduirii, Duminica Sfintilor Romani“ Zosin - Mănăstirea ”Sfantul Ierarh Nicolae” Cosula - Mănăstirea "Acoperamantul Maicii Domnului" Sangeap-Basaraba
TELEFON: 0755095193
Iasi, ora 7.00
- Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” Cozancea - Sf. Liturghie
Prima construcţie din lemn s-a făcut
în 1656, de către 3 cazaci pustnici, care s-au stabilit aici, apoi în 1684
paharnicul Constantin Balş construieşte o biserică din lemn, iar în 1732 Vasile
Balş din neamul Coştiugineştilor, ridică pe valea Cozancei biserica de piatră
în timpul Mitropolitului Grigore. Dintotdeauna a fost aici obşte de călugări.
În istoricul schitului sunt trecuţi şi cei care l-au condus în anumite perioade
ca: ieromonahul Lavrenţie în 1756, Iosif Boban în 1847, Varlaam Vantil în 1899;
Casian Gavrilescu în 1906; Vasian Bucovineanul în 1910; Dosoftei Tincu în 1931.
În 1953 este transformat în schit de maici având ca preot duhovnic pe Ioanichie
Radovici până în 1960, când Schitul se închide ca urmare a decretului 410/1959.
În 1983 vine ca superior Protosinghelul Elisei Florea, care datorită meritelor
deosebite avute la parohia Coştiugeni a fost ajutat de Mitropolitul Justin să
redeschidă Schitul Cozancea. Din anul 1986 intră superior Ieromonahul Iosif
Grigore (stareţ şi în 1997/1998). Acesta, fire energică şi bun gospodar,
reuşeşte ca din fonduri proprii şi din veniturile schitului să construiască noi
clădiri, să repare biserica, s-o picteze şi să zugrăvească în praf de piatră
exteriorul. În anul 1990 Schitul devine mănăstire cu obşte de călugări. Conform
Legii 18 a Fondului Funciar din 1991 se măreşte suprafaţa terenului la 10 ha.
Toate aceste realizări au fost făcute sub îndrumarea lui Pimen Suceveanul,
Episcop-Vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei (în prezent Arhiepiscop al
Sucevei şi Rădăuţilor).
- Mănăstirea ”Pogorarea Duhului Sfant” Agafton
Pe la 1728, Ieromonahul Agafton a ales
loc de schit în pădurile adânci din apropierea Botoșanilor, un schit care a fost
populat, dintru început, doar de călugări. În 1803, mitropolitul Vaniamin
Costache transformă Agaftonul în mănăstire de maici și aduce monahii de la Văratic și Agapia. Noua biserică de zid a
Mănăstirii Agafton a fost construită între anii 1838-1843, cu hramul
"Pogorârea Sf. Duh", în stil moldovenesc, în formă de cruce, fără
ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turnuri mari, cu baza octogonală. Pictura bisericii a
fost realizată în anul 1929 de către pictorul P. Livescu din Botoșani. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1878 în
formă pătrată și se termină cu o turlă rotundă asemănătoare celor de pe biserică. Pe
la 1950 aici era un adevarat sat monahal, cu 300 de călugărițe.
- Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tamaduirii, Duminica
Sfintilor Romani“ Zosin
Mananstirea Zosin isi face loc printre
documente inca din anul 1779, cand dreptcredinciosul Tudorachi Basota
ctitoreste o micuta biserica de lemn.
In 25 aprilie 2006 IPS Daniel a
sfintit piatra de temelie a noului lacas de cult.
Manastirea cea noua este mareata si frumos
impodobita, atat pe interior, cat si pe exterior.
Biserica de lemn, cu hramul “Adormirea
Maicii Domnului” figureaza din anul 2004 pe lista monumentelor istorice din
judetul Botosani.
- Mănăstirea
”Sfantul Ierarh Nicolae” Cosula
Manastirea Cosula a fost ctitorita
in anul 1535, de marele vistiernic Mateias, sfetnic de seama al domnitorului
Petru Rares. Pisania originala a bisericii, scrisa in limba slavona si asezata
deasupra usii de intrare in pronaos, marturiseste urmatoarele: "Cu vrerea
Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh a binevoit
dumnealui Matias, marele vistiernic, si a zidit hramul Sfantul Nicolae la
manastirea sa, pe Miletin; s-a inceput la 23 aprilie si s-a savarsit in acelasi
an, anul 7043 (1535), septemvrie, 8 zile."
In cadrul secolelor XVII-XVIII,
manastirea din Cosula a constituit un adevarat centrul duhovnicesc si cultural.
In chiliile acestei manastiri a fost tradusa, pentru prima data in limba
romana, o scriere a lui Herodot, de pe un manuscris grec, adus din insula
Creta. Marele istoric Nicolae Iorga a colectionat din camarile Manastirii
Cosula aproape patru sute de documente, pe care le-a depus in Arhivele
Nationale.
Manastirea a fost supusa unor serii de
reparatii si restaurari in anii 1848 si 1858. In anul 1903, obstea monahala a
plecat din manastire, biserica acesteia fiind folosita pe post de biserica
parohiala, de catre credinciosii din satul Cosula. In cladirile mai mari ale
manastirii a fost amenajat un spital. In anul 1978, cand manastirea a fost
supusa iarasi unor lucrari de restaurare, au fost daramate doua laturi ale
bisericii (pridvorul si vestmantarul).
Manastirea Cosula a fost redeschisa in
anul 1991, prin purtarea de grija a Inalt Preasfintitului Daniel, Mitropolitul
de atunci al Moldovei si al Bucovinei. In anul 1996 s-au incheiat lucrarile de
zidire a chiliilor si a anexelor necesare vietii monahale. De asemenea, au fost
reparate si cladirile care servesc pe post de arhondaric si de staretie.
Biserica cea veche a manastirii a fost
construita in forma de cruce, arhitectura acesteia fiind foarte asemanatoare
celor zidite de Sfantul Stefan cel Mare si de Petru Rares. Temelia si zidurile
bisericii sunt zidite din piatra, iar contururile ferestrelor sunt zidite din
caramida. In anul 1958, ferestrele si usile bisericii, infatisand elemente
arhitecturale gotice, au fost refacute, fiind largite.
Manastirea Cosula a fost zugravita in
fresca, atat in interior, cat si in exterior. Frescele interioare dateaza inca
din anul 1538, acestea iesind la lumina, din loc in loc, de sub pictura in
ulei, realizata in anul 1858. Frescele exterioare s-au degradat complet, din
acestea mai pastrandu-se decat o fasie lata, in partea superioara a peretelui
vestic, infatisand Judecata de Apoi.
Casa egumenului (staretia), datand
inca din secolul al XVII-lea, se afla la o distanta de cativa zeci de metri de
biserica mare, in partea nord-vestica. Etajata, avand pridvor etajat si
beciuri, aceasta a fost zidita puternic din caramida. Clopotnita manastirii
(turn fortificat) a fost zidita spre sfarsitul secolului al XVIII-lea.
Poiana Sângeap era locul de odihnă după numeroasele şi obositoarele vânători domnesti, iar Petru Rares, copilărind la Curtea de la Hârlău, cu siguranţă a cercetat mănăstirea. De asemenea, trebuie spus că aceasta se află pe calea strategică şi comercială ce leagă Hârlăul de Probota, Baia si Suceava.
Domnii moldoveni au dăruit această mănăstire cu moşii, iazuri, şi prisăci. Dezvoltându-se mănăstirea, cei care lucrau pe pământurile mănăstirii au format un cătun, care a preluat denumirea mănăstirii Sângeap.
Viaţa înfloritoare a mănăstirii avea să se încheie în timpul domnitorului Al.I.Cuza, când mănăstirea a fost pustiită. În anul 1864, biserica mănăstirii este transformată în biserică de mir pentru locuitorii satului Sângeap, aceeaşi soartă împărtăşind-o şi alte mănăstiri din apropiere, ca “cea a lui Zagavei” şi cea din Zbereni.
Este cunoscut faptul că o parte din icoanele şi clopotele vechii mănăstiri au fost mutate în noul sat Pârcovaci. În anul 1944, mănăstirea a fost transformată în comandament, iar la plecare au dinamitat-o lăsând în urmă o grămadă de moloz.
După căderea regimului comunist, prin descoperire dumnezeiască, şi în urma demersurilor făcute de părintele Dumitru Tincu, în anul 1992, către Mitropolia de la Iasi, părintele paroh a construit o troiţa la ruinele mănăstirii.
În anul 1997, I.P.S. Daniel a binecuvântat şi a aprobat reînfiinţarea mănăstirii ca schit de călugări, pe lângă Mănăstirea Lacuri, iar în 20 iunie 1998, prin hotărârea Sfântului Sinod al B.O.R. schitul Sângeap a fost transformat în mănăstire, având titulatura Mănăstirea Sângeap-Basaraba. Adaosul, Basaraba, se datorează faptului că, pe vechiul amplasament al mănăstirii în anul 1952, au fost împropietăriţi veteranii de război. Astfel s-a ales alt amplasament pe culmea împădurită a dealului Basaraba, la o distanţă de circa 4 km la est de vechea mănăstire. Suprafaţa de pământ necesară reconstruirii mănăstirii a fost donată de fam. părintelui Dumitru Tincu, care s-a şi ocupat şapte ani de lucrările de reconstrucţie si de recuperarea proprietăţilor mănăstirii voievodale. Aici, pe lângă pitorescul pădurii şi al poienilor, Bunul Dumnezeu a dăruit mănăstirii şi un izvor de apă bogată în magneziu, folositoare sănătăţii.
În anul 1998, la data de 2 iunie, s-a sfinţit locul de biserică de către un sobor de preoţi condus de delegatul Sfintei mitropolii a Moldovei şi Bucovinei, arhimandritul Dosoftei Scheul, în prezent, mare ecleziarh al catedralei mitropolitane din Iaşi. Biserica de lemn, cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului şi Sf. Mina, în care se slujeste în prezent, donaţie a familiei domnului Deleanu Constantin, a fost ridicată în anul 2003, în doar trei săptămâni, de către o echipã de meşteri populari, din Vatra Moldoviţei, condusă de moşu Petru Ciornei. În prezent aceasta se pictează.
DE RETINUT!
* Daca din anumite motive nu puteti merge in pelerinaj, anuntati cu cel putin 14 zile inainte, dupa aceasta perioada veti aduce un inlocuitor sau avansul se pierde;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire.
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.
* Conducatorul de grup poate modifica ordinea obiectivelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu