PRET: 150 lei/persoana
Include:
- transport microbuz sau autocar;
ITINERAR: Iasi - Mănăstirea “Sfanta Trieme”
Guranda - Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” Cozancea Mănăstirea
”Pogorarea Duhului Sfant” Agafton - Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului,
Izvorul Tamaduirii, Duminica Sfintilor Romani“ Zosin - Mănăstirea ”Sfantul
Ierarh Nicolae” Cosula - Iasi
TELEFON: 0755095193
Iasi, ora 7.00
- Mănăstirea
“Sfanta Treime” Guranda
Întemeiată imediat după război, în 1945, de
către Maica Teodora Voloșincu (devenită apoi și stareța așezământului) a fost la început închinată memoriei eroilor
neamului. Fondurile au provenit aproape integral din colectă publică.
Decretul
410/1959 a avut și în acest caz urmări nefaste în existența mănăstirii, astfel încât,
treptat, viețuitoarele au fost alungate, iar mănăstirea distrusă complet.
După Revoluția din 1989, aceeași Maică Teodora, tot cu
fonduri din colectă, a reușit să ridice din nou mănăstirea, construind în timp record
mai întâi biserica (sfințită în 1991) și un ansamblu de modeste chilii cu un singur nivel, în formă de
patrulater, care împrejmuiesc biserica.
În anul 2012 a fost nevoie ca această
biserică să fie demolată din temelie și, din iunie același an, au început lucrările de rezidire a unei
alte biserici, pe același amplasament, tot din cărămidă și cu pridvor deschis, dar mult mai trainică și mai frumos proporționată, în stil moldovenesc,
cu acoperiș cu șarpantă largă și turlă pe naos.
În prezent își duc viața de obște un număr de 15 viețuitoare, având în fruntea lor
ca stareță, din 2007, pe Stavrofora Gabriela Turicianu. Trei dintre monahii fac
parte dintre viețuitoarele de la prima mănăstire, revenite în obște după Revoluție.
- Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” Cozancea
Prima construcţie din lemn s-a făcut
în 1656, de către 3 cazaci pustnici, care s-au stabilit aici, apoi în 1684
paharnicul Constantin Balş construieşte o biserică din lemn, iar în 1732 Vasile
Balş din neamul Coştiugineştilor, ridică pe valea Cozancei biserica de piatră
în timpul Mitropolitului Grigore. Dintotdeauna a fost aici obşte de călugări.
În istoricul schitului sunt trecuţi şi cei care l-au condus în anumite perioade
ca: ieromonahul Lavrenţie în 1756, Iosif Boban în 1847, Varlaam Vantil în 1899;
Casian Gavrilescu în 1906; Vasian Bucovineanul în 1910; Dosoftei Tincu în 1931.
În 1953 este transformat în schit de maici având ca preot duhovnic pe Ioanichie
Radovici până în 1960, când Schitul se închide ca urmare a decretului 410/1959.
În 1983 vine ca superior Protosinghelul Elisei Florea, care datorită meritelor
deosebite avute la parohia Coştiugeni a fost ajutat de Mitropolitul Justin să
redeschidă Schitul Cozancea. Din anul 1986 intră superior Ieromonahul Iosif
Grigore (stareţ şi în 1997/1998). Acesta, fire energică şi bun gospodar,
reuşeşte ca din fonduri proprii şi din veniturile schitului să construiască noi
clădiri, să repare biserica, s-o picteze şi să zugrăvească în praf de piatră
exteriorul. În anul 1990 Schitul devine mănăstire cu obşte de călugări. Conform
Legii 18 a Fondului Funciar din 1991 se măreşte suprafaţa terenului la 10 ha.
Toate aceste realizări au fost făcute sub îndrumarea lui Pimen Suceveanul,
Episcop-Vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei (în prezent Arhiepiscop al
Sucevei şi Rădăuţilor).
- Mănăstirea ”Pogorarea Duhului Sfant” Agafton
Pe la 1728, Ieromonahul Agafton a ales
loc de schit în pădurile adânci din apropierea Botoșanilor, un schit care a fost
populat, dintru început, doar de călugări. În 1803, mitropolitul Vaniamin
Costache transformă Agaftonul în mănăstire de maici și aduce monahii de la Văratic și Agapia. Noua biserică de zid a
Mănăstirii Agafton a fost construită între anii 1838-1843, cu hramul
"Pogorârea Sf. Duh", în stil moldovenesc, în formă de cruce, fără
ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turnuri mari, cu baza octogonală. Pictura bisericii a
fost realizată în anul 1929 de către pictorul P. Livescu din Botoșani. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1878 în
formă pătrată și se termină cu o turlă rotundă asemănătoare celor de pe biserică. Pe
la 1950 aici era un adevarat sat monahal, cu 300 de călugărițe.
- Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tamaduirii, Duminica
Sfintilor Romani“ Zosin
Mananstirea Zosin isi face loc printre
documente inca din anul 1779, cand dreptcredinciosul Tudorachi Basota
ctitoreste o micuta biserica de lemn.
In 25 aprilie 2006 IPS Daniel a
sfintit piatra de temelie a noului lacas de cult.
Manastirea cea noua este mareata si frumos
impodobita, atat pe interior, cat si pe exterior.
Biserica de lemn, cu hramul “Adormirea
Maicii Domnului” figureaza din anul 2004 pe lista monumentelor istorice din
judetul Botosani.
- Mănăstirea
”Sfantul Ierarh Nicolae” Cosula
Manastirea Cosula a fost ctitorita
in anul 1535, de marele vistiernic Mateias, sfetnic de seama al domnitorului
Petru Rares. Pisania originala a bisericii, scrisa in limba slavona si asezata
deasupra usii de intrare in pronaos, marturiseste urmatoarele: "Cu vrerea
Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh a binevoit
dumnealui Matias, marele vistiernic, si a zidit hramul Sfantul Nicolae la
manastirea sa, pe Miletin; s-a inceput la 23 aprilie si s-a savarsit in acelasi
an, anul 7043 (1535), septemvrie, 8 zile."
In cadrul secolelor XVII-XVIII,
manastirea din Cosula a constituit un adevarat centrul duhovnicesc si cultural.
In chiliile acestei manastiri a fost tradusa, pentru prima data in limba
romana, o scriere a lui Herodot, de pe un manuscris grec, adus din insula
Creta. Marele istoric Nicolae Iorga a colectionat din camarile Manastirii
Cosula aproape patru sute de documente, pe care le-a depus in Arhivele
Nationale.
Manastirea a fost supusa unor serii de
reparatii si restaurari in anii 1848 si 1858. In anul 1903, obstea monahala a
plecat din manastire, biserica acesteia fiind folosita pe post de biserica
parohiala, de catre credinciosii din satul Cosula. In cladirile mai mari ale
manastirii a fost amenajat un spital. In anul 1978, cand manastirea a fost
supusa iarasi unor lucrari de restaurare, au fost daramate doua laturi ale
bisericii (pridvorul si vestmantarul).
Manastirea Cosula a fost redeschisa in
anul 1991, prin purtarea de grija a Inalt Preasfintitului Daniel, Mitropolitul
de atunci al Moldovei si al Bucovinei. In anul 1996 s-au incheiat lucrarile de
zidire a chiliilor si a anexelor necesare vietii monahale. De asemenea, au fost
reparate si cladirile care servesc pe post de arhondaric si de staretie.
Biserica cea veche a manastirii a fost
construita in forma de cruce, arhitectura acesteia fiind foarte asemanatoare
celor zidite de Sfantul Stefan cel Mare si de Petru Rares. Temelia si zidurile
bisericii sunt zidite din piatra, iar contururile ferestrelor sunt zidite din
caramida. In anul 1958, ferestrele si usile bisericii, infatisand elemente
arhitecturale gotice, au fost refacute, fiind largite.
Manastirea Cosula a fost zugravita in
fresca, atat in interior, cat si in exterior. Frescele interioare dateaza inca
din anul 1538, acestea iesind la lumina, din loc in loc, de sub pictura in
ulei, realizata in anul 1858. Frescele exterioare s-au degradat complet, din
acestea mai pastrandu-se decat o fasie lata, in partea superioara a peretelui
vestic, infatisand Judecata de Apoi.
Casa egumenului (staretia), datand
inca din secolul al XVII-lea, se afla la o distanta de cativa zeci de metri de
biserica mare, in partea nord-vestica. Etajata, avand pridvor etajat si
beciuri, aceasta a fost zidita puternic din caramida. Clopotnita manastirii
(turn fortificat) a fost zidita spre sfarsitul secolului al XVIII-lea.
DE RETINUT!
* Daca din anumite motive nu puteti merge in pelerinaj, anuntati cu cel putin 14 zile inainte, dupa aceasta perioada veti aduce un inlocuitor sau avansul se pierde;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire.
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.
* Conducatorul de grup poate modifica ordinea obiectivelor.