25-26 iulie - Vulcanii Noroiosi si manastirile: Sihastru, Trotusanu, Brazi,...

PRET:  599 lei/pers.
Servicii incluse:
- transport auto; - cazare în hotel 3*, în camere duble/triple
- mic dejun,
- însoțitor grup.
Nu sunt incluse in pret: 
- intrarile la obiective
- cheltuielile personale,
- mesele de peste zi. 
 
OBIECTIVE:
Vulcanii Noroiosi si manastirile: Buciumeni, Sihastru, Trotusanu, Musunoaiele, Brazi, Mera, Dalhauti, Cotesti, Berca, Ciolanu 

ZIUA 1.
 IASI ORA 6.00

- MANASTIREA „Sf. Treime” BUCIUMENI
După unii cercetători, pe la 1430, la Buciumeni ar fi existat un schit de călugăriţe, bisericuţa de lemn a schitului având hramul Sf. Nicolae. Este atestată documentar de la 1602.
 Se păstrează numele unui ctitor, în jurul anului 1700, serdarul Manolache Radovici, care retace în întregime Schitul Buciumeni, în acel timp în fruntea obştii de călugăriţe aflându-se monahia Mafta.
In 1750 schitul devine metoc al Episcopiei Romanului, hramul schitului fiind în acea perioadă Sf. Treime. In anii 1840-1844 se ridică biserica din cărămidă şi turnul clopotniţă. Odată cu legea secularizării averilor mănăstireşti, din anul 1863, mănăstirea va fi desfiinţată, rămânând aici doar 12 monahii în vârstă, majoritatea călugăriţelor răspândindu-se la mănăstirile Adam, Agapia şi Vă­ratec.
Sub păstorirea episcopului Dunării de Jos, Melchisedec Ştefănescu (1865-1879), Buciumeniul redevine mănăstire. Deşi desfiinţat oficial în perioada comunistă, în aşezământ rămân totuşi câteva monahii. începând cu 1990, viaţa monahală capătă un nou suflu, prin purtarea de grijă a ÎPS Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, realizându-se reamanejarea întregului complex mânăstiresc, construirea unei clopotnițe, noi corpuri de chilii, anexe gospodărești și împrejmuirea cu gard a incintei. Cele 40 de maici ale mănăstirii împletesc zilnic rugăciunea cu munca îngrijindu-se de prosperarea mânăstirii.
O inițiativă deosebit de valoroasă a P.S. Episcop Dr. Casian Crăciun este crearea unei tabere de tineri liceeni în mânăstire. Anual sute de tineri din județele Eparhiei de ziua hramului Sf. Treimi iau parte la slujbă apoi intră în dialog cu preoții pe diverse teme de credință, morală și cultură.

- MANASTIREA „Sfintii Petru si Pavel” SIHASTRU
Mănăstirea Sihastru a fost ctitorită, în anul 1748, de către boierul Sandu Şendrea şi călugărul sihastru Sebastian, cel dintâi stareţ al obştii monahale – de unde provine numele mănăstirii. Actuala biserică, având hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datează din anii 1882-1891 şi a fost zidită pe locul unui lăcaş de cult mai vechi; între anii 1996-1997, s-a construit şi un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Mănăstirea Sihastru are o colecţie muzeală de icoane, cărţi de cult, veşminte şi obiecte bisericeşti cu valoare de patrimoniu. În apropierea aşezământului monahal de la Sihastru, se află Schitul Oancea, care a fost întemeiat în anul 1932.

- MANASTIREA „Sf. Nicolae” TROTUSANU
  Mănăstirea Trotuşanu a luat fiinţă în anul 1676, ctitorul cel dintâi fiind Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi. La începutul secolului al XIX-lea, Schitul Trotuşanu este preluat, spre chivernisire duhovnicească şi gospodărească, de către ieroschimonahul Dimitrie, stareţ, totodată, al Schitului Brazi de lângă Panciu. Acesta ridică, în anul 1809, la Schitul Trotuşanu, biserica de lemn având hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, care, în 1858, după zidirea actualului sfânt lăcaş de cult de către stareţa Anastasia, a fost mutată în cimitirul satului Viişoara. După 1990, aici, s-au ridicat, de către obştea mănăstirii, clădiri noi: paraclisul „Izvorul Tămăduirii” (în anii 1992-1994), clopotniţa, chilii, trapeza şi anexe.
 
- MANASTIREA „Adormirea Maicii Domnului” MUSINOAIELE
Potrivit unor mărturii documentare, unii viețuitori ai Mănăstirii Brazi l-au rugat de mai multe ori pe mitropolitul Teodosie al II-lea, retras in mănăstirea lor, să ridice un schit pe valea Zăbrăuțiului, între anii 1675-1694. Cel care a pus temelia primului așezământ monahal, numit Mușunoaiele, a fost episcopul Lavrentie al Romanului, ucenic de seamă al Sfântului Teodosie de la Brazi. Acesta a înzestrat așezământul cu toate cele necesare vieții mănăstirești, obținând și unele scutiri de taxe pentru noul schit.
Prima biserică a Schitului Mușunoaiele a fost construită din lemn, fiind închinată Adormirii Maicii Domnului. Din pricina condițiilor meteorologice aspre, în numai un secol, bisericuța s-a dezafectat, nemaiputând fi folosită. În anul 1836, starețul Mănăstirii Brazi, care indruma duhovnicește și obștea acestui schit, a hotarât ridicarea unei noi biserici, tot din lemn. Construită între anii 1839-1840, noua bisericuță a fost sfințită în anul 1841.
Potrivit documentelor vremii, pe la anul 1945,
Potrivit documentelor vremii, pe la anul 1945, în obștea Schitului Mușunoaiele se nevoiau în jur de treizeci de părinți călugări, iar averea schitului cuprindea șase clopote, alături de alte odoare sfinte, precum și podgorii și moșii.
În anul 1863, prin secularizarea averilor mănăstirești, făcută de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Schitul Mușunoaiele a fost sărăcit de toate avuțiile sale, iar călugării s-au împrăștiat, nemaiavând cele necesare traiului. Cei care au rămas însă în obște au început să prelucreze lemn, spre a putea întreține biserica.
În anul 1940, prin purtarea de grijă a ieromonahului Evghenie Hulea, starețul Schitului Mușunoaiele, locașul monahal a cunoscut o perioadă de renaștere. Pentru verticalitatea sa, în privința înșelării comuniste, părintele Evghenie Hulea a fost supranumit "Sfântul de la Mușunoaiele". Renumit duhovnic și îngrijitor al celor aflați în nevoi, părintele a atras asupra sa ura comuniștilor.
În anul 1949, pentru că a oferit hrană unui grup de soldați germani, care fugiseră din calea Armatei Roșii, părintele Evghenie a fost aruncat în temniță, vreme de cinci ani. Mai apoi, în anul 1958, el a fost închis din nou, vreme de alți patru ani. Părintele Evghenie a fost torturat până la moarte, trecând la cele veșnice în ziua de 23 octombrie 1962. Mai apoi, el a fost înmormântat în cimitirul din comuna Pufești, județul Vrancea.
În anul 1959, schitul de la Mușunoaiele a fost închis. Începand cu anul 1980, starețul așezământului monahal a început repararea clădirilor rămase în picioare și refacerea obștii monahale. Imediat după anul 1989, el a pus bazele celui mai mare ansamblu monahal recent din Vrancea. Mănăstirea Mușunoaiele a fost redeschisă oficial în anul 1990 si au fost construite două paraclise, unul cu hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” şi „Acoperământul Maicii Domnului”, iar al doilea cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Ierarh Nicolae”. De curând s-au zidit o biserică măreaţă (care a fost şi pictată), închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului, precum şi o casă arhierească şi mai multe chilii şi anexe.

- MANASTIREA „Nasterea Maicii Domnului” BRAZI
  Manastirea Brazi dateaza inca de pe vremea Sfantului Stefan cel Mare, cand aici a fost ridicat un schit. In secolul al XVII-lea, monahii Sava si Teofilact zidesc o bisericuta foarte mica.
Aici, s-a aşezat, în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie – fost mitropolit al Moldovei; în toamna anului 1694, o ceată de tătari pătrunde în schit şi taie capul bătrânului arhiereu, deoarece refuzase să le dea odoarele sfinte pregătite pentru chinoviile ctitorite de el. De menţionat că, la Schitul Brazi, a fost înmormântat, în anul 1925, scriitorul Ioan Slavici, iar, cu puţin înainte de 1940, preoţii Grigore Pişculescu (scriitorul Gala Galaction) şi Vasile Radu au făcut, aici, o nouă traducere în româneşte a Sfintei Scripturi.
Desfiin

Desfiinţat în anul 1959, Schitul Brazi a fost redeschis, în septembrie 1990; totul a fost reconstruit: biserica „Naşterea Maicii Domnului”, stăreţia, chiliile; deasupra paraclisului subteran (refăcut), s-a construit un nou paraclis, cu hramul „Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie”; în incintă, s-au ridicat un altar de vară şi anexe gospodăreşti. La acest aşezământ călugăresc, în ziua de duminică – 5 octombrie 2003, a avut loc slujba de proclamare a canonizării Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie, precum şi a Sfântului Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului.
În perioada 2010-2014, a fost construită o biserică măreaţă, cu hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” şi „Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie”. Slujba de sfinţire a acestui lăcaş de cult a fost oficiată, în ziua de 22 septembrie 2014, de către Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei – Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, şi Chiriarhul locului – Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, împreună cu alţi numeroşi ierarhi, preoţi şi diaconi. Astăzi, Mănăstirea Brazi se bucură de cercetarea multor pelerini, datorită faptului că, aici, se află moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie.
Aici a fost inmormantat Ioan Slavici in 1925. 
Moaste: particele din moastele Sf. Teodosie.

 
- MANASTIREA „Sfintii Imparati” MERA
Manastirea Mera, este clasata ca monument istoric, din punct de vedere istoric si arhitectural, ea fiind considerata drept cel mai valoros monument din judetul Vrancea.
Este singura mănăstire fortificată  din Vrancea și prezintă trăsăturile celor din Transilvania cu ziduri fortificate groase și înalte de 3-4 metri, turnuri, drumul străjii și ferestre înguste în zid pentru tragere.
Complexul arhitectural din Mera dateaza inca  din secolul XVII, inițial a fost doar o biserică din lemn construită de un boier pe nume Moțoc. Apoi i-a fost cedată lui Constantin Vodă Cantemir să o transforme în mănăstire domnească. Mai târziu, intre anii 1706-1707, fiul său cel mare, Antioh, construiește o biserică din piatră, apoi au fost adăugate zidurile cu turnuri de apărare, clopotnița și Curtea Domnească. A construit-o pentru a fi necropolă domnească pentru familia Cantemir și a devenit singura ctitorie a Cantemirilor.

 - MANASTIREA „Izvorul Tamaduirii” DALHAUTI   
Mănăstirea Dălhăuți este un vechi lăcaș de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum.
O legendă spune că mânăstirea ar fi luat ființă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie Dălhăuș, au văzut în inima pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi frați au înțeles că Maica Domnului dorește să se înalțe un sfânt lăcaș; ei s-au călugărit și au pus bazele așezământului monahal, construind biserica cu hramul Izvorul tămăduirii. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele Dălhăuți, după numele celor doi frați Dălhăuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naționale din București menționează existența acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutați, la ridicarea bisericii, și de un ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se aratase acea lumină văzută de frații Dălhăuș.
Biserica de lemn a mânăstirii
Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuți s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Referitor la această biserică, există și prima mărturie scrisă, și anume pisania având textul:
Aceasta sfântă și dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreției sfinției sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinției sale starețului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată și poleită, cum și altarul si tinda și slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinției sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.
Din această pisanie nu reiese însă clar dacă starețul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ctitorul mănăstirii), sau doar a refăcut o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse).
O a treia biserică, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuți între anii 1840-1850 de către Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu, în timpul arhimandritului Venedict, stareț la Mănăstirea Poiana Mărului (județul Buzău), care răspundea și de Schitul Dălhăuți. Această biserică se află însă într-o stare de ruină - abandonată în perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcțională.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
Unul dintre motivele pentru care Mănăstirea Dălhăuți era vestită în toată Țara Românească și chiar și în Moldova, era faptul că aici se afla (și se află și în prezent) icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Legenda acestei icoane spune că ar fi una dintre cele șapte icoane pictate de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca; specialiștii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuș, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuți, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea Fatih (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopții, un vuiet neobișnuit a cutremurat grajdul, iar caii, speriați, au început să se omoară între ei. Zgomotul si nechezatul cailor au alertat grăjdarii, care și-au găsit și ei sfârșitul în acel haos. Starețul Anufie a încercat să le explice turcilor cauza acestui dezastru prin intervenția Maicii Domnului, dar a fost condamnat la moarte, iar icoana a fost aruncată în mare. Monahul scăpă însă cu viață datorită faptului că ienicerul care trebuia să-l omoare era un român ajuns în robie la turci. Acesta îl eliberează, cu condiția să nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în țară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze in singurătate. Seara se lasă încet și în decorul de o rară frumusețe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-și poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârnește lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristețe că fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuți - cicatricile de pe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt se văd și astăzi, ca și cum ar fi făcute în carne adevărată.
Se spune că, de-a lungul timpului, această sfântă icoană a făcut multe minuni. În vreme de calamități (secetă, inundații etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii și de fiecare dată a fost de un real ajutor.
La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte monahale din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniță impozantă, un corp nou de chilii și s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă.
În mânăstire se află aproximativ 20 de călugărițe, stareța actuală fiind maica Emanuela Enea.
Mănăstirea Dălhăuți este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.
- MANASTIREA „Sfânta Treime” COTESTI
  Mănăstirea Coteşti ar fi fost întemeiată, conform unei tradiţii istorice, neconfirmată de existenţa unor documente scrise care să o autentifice, de spătarul Cotea, boier moldovean din vremea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Actuala biserică a aşezământului monahal, având hramul „Sfânta Treime”, ridicată de ctitorii Avram şi Simioana în anul 1757, a trecut prin multe transformări, încât astăzi păstrează în arhitectura ei numai o parte dintre elementele componente ale lăcaşului de cult iniţial. La Coteşti, aşa cum s-a amintit, a funcţionat o şcoală pentru pregătirea maicilor şi a fetelor sărace, înfiinţată de episcopul Dionisie Romano al Buzăului. În ultimii ani, la biserica acestei mănăstiri, s-au făcut importante lucrări de consolidare, în prezent – lăcaşul de cult fiind pregătit pentru restaurarea picturii.

Cazare: Hotel 3*

ZIUA 2.
- VULCANII NOROIOSI
   Pe glob, sunt aproximativ o mie de astfel de fenomene, dar în Europa sunt foarte rare. România, prin rezervaţia naturală din județul Buzău, se poate lăuda cu singurii vulcani noroioşi miniaturali din Europa. Rezervația Vulcanii Noroioși, locul unde „pământul fierbe”,  se întinde pe aproximativ 30 de hectare între localitățile buzoiene Scorțoasa și Berca și este formată din 4 zone: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici și Beciu.
   Vulcanii noroioși reprezintă formațiuni create de gazele naturale provenind de la 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafață și, în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând niște structuri conice asemănătoare unor vulcani. Noroiul venit din adâncurile pământului este foarte lichid, motiv pentru care conurile au înălţime mică. Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din stratele de argilă.
   Cunoscuți de peste un secol pentru importanța lor științifică și peisagistică, Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Mici au fost declarați în anul 1924 monument al naturii, iar din acest an a devenit oficial geoparc internațional UNESCO.
   Pâclele sunt vulcani noroioși care formează conuri. Fierbătorile formează lacuri de noroi care bolborosesc neîncetat. 
Gazul care stă la baza fenomenului vine de la o rezervă de petrol. Se amestecă cu apa subterană, spală sare și noroi, și formează astfel amestecul „vulcanic”. Gazele sunt cele care împing amestecul către suprafață și cele care sunt responsabile pentru erupții.
Lucruri mai puțin cunoscute despre Vulcanii Noroioși
·  Au devenit monument al naturii in 1924.
·  Vulcanii Noroioși ocupă locul 2 în Europa ca dimensiuni, după vulcanii din Peninsula Apseron-Baku, aflată în Rusia.
·  Flora și fauna din această zonă sunt unice în România. Pe margine, veți observa arbuști rari, gărdurarița și cătina țepoasă, declarați monumente naturale, iar în mijlocul platourilor veți găsi scorpioni si mai multe feluri de termite. Gărdurarița este o plantă care se mai găsește doar în Siberia și în Australia.
·  Vulcanii Noroioși sunt împărțiți în patru zone: „La Fierbători”, Pâclele Mari, Pâclele Mici și Beciu.

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip botanic și geologic) aflată pe raza comunei Berca din județul Buzău. Pâclele Mici se află la o altitudine de 341 m și au o suprafață de 16,5 ha. 

- MANASTIREA „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” BERCA
   În anul 1694, în vremea când marele spătar Mihai Cantacuzino – unchiul conducătorului Constantin Brâncoveanu – era deja angajat în construirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat, Mihalcea Cândescu, împreună cu soția sa, Alexandrina Cantacuzino, au decis să profite de oportunitatea oferită de prezența artizanilor aduși de spătar, demarând astfel edificarea complexului de la Berca. Totuși, Mănăstirea Cetate Berca, relicvă de deosebită importanță istorică, pare să-și aibă rădăcinile într-o epocă și mai îndepărtată, fiind menționată încă din anul 1672. Schitul Berca, recent reabilitat, nu mai dezvăluie ruinele vechii cetăți.
   Artizanilor li s-a poruncit să ridice un lăcaș de cult asemănător cu cel început la Râmnicu Sărat. Inițial, edificiul dispunea de trei turnuri din cărămidă – unul așezat deasupra naosului și două plasate pe pridvor – și era împodobit cu picturi exterioare, așa cum atestă actul de închinare din 1741. Portalul se distinge prin coloanele angajate, susținute de doi lei, iar fusurile sculptate în spirale amintesc de vița de vie. Ușa din stejar, modelată în relief, păstrează cu mândrie numele ctitorilor. Pe flancul sudic a fost ridicată o casă egumenească, așezată deasupra pivnițelor boltite din cărămidă, accesibile prin gârlici – singurele care s-au păstrat până în zilele noastre. Catagrafia din 1825 precizează că stăreția cuprindea cinci încăperi și o trapeză echipată cu un foișor frontal.  
   Acest foișor, cu stâlpi de piatră modelați cu motive vegetale – ulterior, în cursul lucrărilor de reparații din 1832–1834, aceștia fiind înlocuiți cu stâlpi de lemn – reprezintă o mărturie vie a priceperii artizanale. Documente din anii 1860–1864 atestă evoluția complexului prin adăugarea unor construcții anexe: o altă clădire cu cinci camere, o brutărie, o cuhnie, o cămară, un șopron, o velniță, un grajd și altele. Clopotnița, cu uși din lemn, situată în colțul sud-vestic, a fost sever avariată în august 1944.
   În secolul al XIX-lea, Cetatea Berca a găzduit diverse instituții și școli. În 1832, la schitul Berca a fost înființată o școală elementară pentru copii, iar între 1838 și 1859 a funcționat aici școala pregătitoare pentru seminarul teologic – cunoscută sub denumirea de școala gramaticilor sau a candidaților preoți –, mutată din cadrul Episcopiei Buzăului. În 1876, de la schitul Nifon a fost transferată la mănăstire școala destinată instruirii monahilor și a tinerilor sărmani, întemeiată în 1861 de episcopul Dionisie Romano. Începând cu 1865, sediul subprefecturii Plaiului Pârscov s-a stabilit în clădirile anexe, iar din 1871 s-a instituit aici cazarma unei unități de dorobanți.
   În anul 1944, pe parcursul confruntării dintre trupele germane și cele sovietice, Mănăstirea Cetate Berca a suferit deteriorări severe, nemții trăgând cu tunurile asupra ruinelor, unde se instalase un post de observație sovietic. În anii '80 ai secolului trecut a fost efectuată o consolidare și reabilitare a bisericii, iar din 2004 viața monahală a fost reînviată prin aducerea unui număr considerabil de călugărițe de la Mănăstirea Rătești.
   Inceputurile Manastirii Sfantul Antonie cel Mare se datoreaza Ieromonahului Antonie Lita, de la Manastirea Crasna Prahova.    
- MANASTIREA „Adormirea Maicii Domnului” CIOLANU
   Aceasta manastire este singura dintre asezarile monahale aflate in judetului Buzau atestata documentar inca din secolul al XVI-lea. Are doua biserici, situate la o distanta de 100 de metri intre ele. Aici exista si un muzeu unde pot fi admirate icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult si vesminte religioase.
   Dupa traditie, manastirea ar fi fost ctitorita de Doamna Neaga la anul 1590, desi alte izvoare indica drept ctitori, la anul 1568, pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu si Dragomir Sorescu din Vernesti. Cladirea bisericii din vale dateaza din 1828, fiind cladita de episcopul Chesarie al Buzaului. Biserica din deal este mai veche si mult mai interesanta. Intrarea sobra, impozanta, casutele care formeaza incinta manastirii, biserica mare si cimitirul in miniatura si linistea formeaza un tot unita
Moaste: 
- particele din moastele Si Gheorghe, Mercurie, Pantelimon, Haralambie, Triton, Eftimie, Ignatie, Acachie, Neofit si Parascheva Icoane facatoare de minimi:
- Icoana Maicii Domnului Junghiata de turci.

 
 
 DE RETINUT!
* La inscriere se achita un avans de cel putin 300 lei,
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului,
* Tinuta decenta la intrarea in manastire 
* Conducatorul de grup poate modifica ordinea obiectivelor.
Informatii si inscrieri la telefon 0755095193