OBIECTIVE:
- Manastirea „Adormirea Maicii Domnului“ Moreni;
- Manastirea -„SF. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“ Dimitrie Cantemir;
Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel “ Episcopia Husilor.
160 lei – grup 20 persoane;
Daca grupul este mai mic de 17 persoane, pelerinajul se amana.
Preţul include: transport cu autocar, microbuz, clasificat,insotitor grup.
Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului sau a inscrierii!
IASI
ORA 7.00
Biserica este construită la poalele a două dealuri ca într-o albie - aşa şi este numită de localnici, „Albia“. După unele cercetări se crede că prima biserică din lemn, denumită Crucea sau Cruceanu, a fost adusă aici din Dărăşti. Este sigur că înaintea actualei biserici a fost o altă biserică, ridicată în anul 1666. Ctitorii celei din Dărăşti se crede că au fost familia vornicului Apostol Talpeş şi nepoţii lui, postelnicii Ioan şi Simion Popescu. Împrejurul bisericii, ctitorii au întemeiat un schit de călugări, ajungând pe la începutul secolului al XIX-lea un schit mare, cu circa 80 de călugări. După 150 de ani, biserica ridicată în 1666 degradându-se, s-a dărâmat şi în 1816 s-a început construcţia unei noi biserici care a fost sfinţită în 1820. Ctitorii actualei biserici, construită în 1816, sunt urmaşii familiilor Talpeş şi Popeşti (serdarul Gh. Gociu şi Ioan Nedelcu). Schitul a dăinuit până în 1864, când şi-a încetat activitatea şi biserica a devenit biserică de mir. În anul 1977 a fost filiala Parohiei Puntişani, Preot paroh fiind Ieromonahul Diomid.
Mănăstirea s-a reînfiinţat în 1993 având obşte de maici. Cu destule greutăţi privind materialele de construcţie şi finanţele, mica obşte a reuşit să ridice două clădiri pentru chilii, stăretie, trapeză şi bucătărie. În ultima vreme a fost îmbunătăţit drumul de acces.
Biserica construită din lemn, are trei turle mari, deschise, octogonale, cu ferestre şi cu o cruce mare deasupra. Are altar, naos şi pronaos. Altarul este luminat de o fereastră la est. Catapeteasma, din lemn de tei sculptat, este înălţată până la boltă. Naosul este spaţios, luminat de câte o fereastră la nord şi sud. Se delimitează de pronaos printr-un perete din lemn. Pronaosul, puţin spaţios este luminat de câte o fereastră la sud şi nord. Intrarea în pronaos se face printr-o uşă masivă din stejar, care nu este sculptată. Ferestrele sunt din lemn, simple cu grilaj metalic în interior.
Pridvorul a fost iniţial deschis, susţinut de doi stâlpi de lemn în faţă. Mai târziu a fost închis cu geamuri. Intrarea în pridvor se face prin vest, printr-o uşă de lemn simplă. Biserica nu este tencuită. Pardoseala este din dulapi de stejar iar acoperişul este cu draniţă (şindrilă). Turlele au acoperişul din tablă aşezată în solzi.
Clopotniţa datează din 1816-1820, fiind refăcută din alta mai veche. În prezent este amplasată între cele două clădiri ridicate după 1993. Prima clădire ridicată este din chirpici, acoperită cu ţiglă. Aceasta adăposteşte chiliile şi stăreţia. Clădirea a doua, o construcţie mai mare din zid, acoperită tot cu ţiglă, este aşezată în linie cu prima construcţie. În aceasta se află trapeza, bucătăria şi paraclisul în care se slujeşte iarna. Clopotniţa şi clădirile sunt construite la 50 m vest de biserică.
În biserica de la Pârvești sunt adăpostite odoare valoroase: cutii de argint cu părticele din moaștele “Sfintei Mina”, veșmânt al Sf. Ioan Gură de Aur, policandru de lemn al vechii biserici.
- MANASTIREA „Adormirea Maicii
Domnului“ MORENI
În urma decretului 410/1959, schitul s-a desfiinţat şi a rămas ca biserică de mir. Revoluţia din 1989 a creat condiţii ca viaţa monahală să-şi reia cursul, iar în 1990 schitul a fost reînfiinţat, cu regim de mănăstire şi obşte de călugări. Stareţ a fost numit Ieromonahul Meletie Mercaş (azi Protosinghel, duhovnicul maicilor) venit de la mănăstirea Runc. La cererea dumnealui, începând cu anul 1992, mănăstirea are din nou obşte de maici. Cu multă osârdie şi prin chetele făcute în oraşele ţării, obştea a reuşit să ridice mai multe clădiri, întruna din ele fiind construit un frumos şi spaţios paraclis. Lucrările au fost coordonate de Părintele Meletie Mercaş.
Paraclisul este construit în mijlocul clădirii parter, lungă de 80 m, orientată în incintă de la sud la nord şi cu cerdac pe toată lungimea, susţinut de coloane din beton armat. Cerdacul are pe toată lungimea un zid înalt de 80 cm şi pe acesta se află vara ghivece cu diverse specii de flori. Paraclisul are un altar spaţios, luminat de două ferestre la răsărit. Naosul formează un singur spaţiu cu pronaosul si este luminat de câte două ferestre la sud şi alte două la nord. În pronaos este şi un balcon. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, mari şi terminate în arc. Pe naos este o turlă înfundată, octogonală şi cu o cruce metalică deasupra. Câte o turlă cu cruce deasupra se află şi la fiecare capăt al clădirii. Catapeteasma este din lemn de stejar, cu o frumoasă sculptură. Sculptura catapeteasmei cât şi a mobilierului tot din stejar este executată de sculptorul în lemn Modoranu din Vaslui. Pridvorul este închis, aşezat în partea sudică a paraclisului şi are intrarea pe o uşă amplasată la răsărit. Pardoseala în altar şi naos este din duşumea de scândură, iar în pridvorn ciment acoperit cu linoleum.
- MANASTIREA „SF. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“ DIMITRIE CANTEMIR (Grumezoaia)
Potrivit
cercetărilor făcute de profesorul Gheorghe Ghibănescu, locul pe care s-a
ridicat mănăstirea s-a dat de către Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, unui oștean al său, Stan
Posatnicu, ca răsplată pentru faptele de mare vitejie, care construiește prima biserică din lemn. În anul 1692,
Domnitorul Dimitrie Cantemir construiește o nouă biserică din lemn pe
locul celei vechi, închinată Maicii Domnului cu hramul “ Intrarea în
biserică a Maicii Domnului”, devenind noul ctitor al mănăstirii care-i va purta numele și care va dăinui pana astăzi. Săpăturile făcute de către un fost moșier pe nume Gheroghe Tutuveanu ce
avea moșiile în jurul mănăstirii, au scos la iveală o pereche de râșnițe de piatră și monezi romane, datând din timpul
lui Antoniul Pius (138-161) care atestă valoarea
istorică a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi așezări răzești în care a existat o intensă viață boierească ce a dat țării două familii
domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese din lucrarea intitulată “Surete și Izvoade”, Uricul tradus din sârbește de profesorul Gheorghe Ghibănescu și din Uricul dat de Bogdan Vodă în anul 1507
legat de moșiile satelor Urlați și Silișteni, locul de obârșie al familiei Cantemir. În pomelnicul ctitorilor de la anul 1668 sunt menționați ctitori ai mănăstirii Berehoi, Prodana, Tipilatu,
Frone, Glicinco, monahia Varvara și alții. Mai târziu, biserica construită de Domnitorul
Dimitrie Cantemir este refăcută de frații Vasile și Gheorghiță Armașu, originari din satul Zastanca,
județul Soroca.
Chinovie de monahi, în anul 1802 mănăstirea devine așezământ de ascultare și rugăciune pentru maici, în anul 1855 în urma unei epidemii de holeră, mănăstirea se pustiește iar după secularizarea averilor mănăstirilor, devine biserică de parohie.
În anul 1996,
prin grija părintească a Prasfințitului Părinte Ioachim Mareș, Episcop al Hușilor, s-a reînființat această mănăstire de
monahi și prin osârdia și osteneala Preacuviosului Arhimandrit Serafim Bodnar, stareț al acestei mănăstiri, s-a
construit o biserică nouă închinată Sf. Mare Mucenic Dimitrie
Izvorâtorul de Mir, în memoria ctitorului domnitor, un corp de chili și clopotniță, care au fost sfințite pe 26 octombrie 2001. Apoi s-a
reparat biserica veche și au fost pictate cele 2 biserici, s-a împrejmuit
incinta mănăstirii cu gard de piatră, iar curtea a fost amenajată cu spații verzi, trandafiri și alei. S-a reușit racordarea mănăstirii la rețeaua de current electric pe o
lungime de 3 km și, deasemenea, s-a asfaltat drumul de acces spre mănăstire.
Pe data de 26
octombrie 2006, Preasfințitul Parinte Corneliu Bârlădeanul, arhiereu vicar al Episcopiei Hușilor împreună cu un distins
sobor de preoți, a sfințit biserica veche și pictura bisericii noi.
Biserica veche, monument istoric, păstra icoane vechi din sec. XVII-XIX, pictate pe lemn și pânză, astăzi fiind expuse în muzeul mănăstirii. Masa Sfântului Altar este un trunchi de stejar din vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Deasemenea, în biserica veche se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni și o raclă cu părticele din moaștele a mai multor sfinți.
- EPISCOPIA HUSILOR: ansamblul arhitectural al Episcopiei Hușilor este constituit din biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, turnul clopotniță, Palatul Episcopal, chiliile și zidul de incintă.
Turnul-Clopotniță, situat la intrarea în incintă, pe latura de est, a fost zidit în 1938 de Episcopul Nichifon Criveanul, din cărămidă și beton armat. Prezintă un plan rectangular, patru nivele, accesul făcându-se printr-o boltă cu deschidere în arc în plin centru.
Istorie recentă
Redeschiderea Episcopiei, in anul 1996, biserica a fost reparată prin strădania P.S. Ioachim, fost episcop al Hușilor .
Aici se afla moaste ale Sfintei Mucenite Chiriachi, (mâna dreaptă) si se află în Catedrala episcopală din Huși din anul 1787, într-un baldachin special amenajat, din timpul episcopului Iacov Stamati, sfânta bucurându-se de un cult deosebit în Grecia și în special în capitala acestei țări, Atena.
DE RETINUT!
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului.
* Tinuta decenta la intrarea in manastire ( femeile: fusta rochie, capul acoperit)
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor
Inscrieri
la telefon: 0755.095193
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu