1-3 mai Corbii de Piatra

Corbii de Piatra

OBIECTIVE:

Manastirile: Namaiesti, Cetatuia Negru Voda, Negru Voda, Corbii De Piatra, Curtea de Arges, Govora, Dintr-un Lemn, Bistrita, Horezu, Polovragi, Lainici, PRISLOP, Recea, Dumbrava, Toplita.

Pret: 759 lei/pers.
 
Preţul include: transport cu autocar clasificat, cazare hotel/pensiune 3*, insotitor grup.
Nu include mesele si cheltuielilie personale!
Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului de cel putin 400 lei!
Rog si insist! - Tinuta decenta!

 IASI - ora 6.00

- MANASTIREA “Intrarea Maicii Domnului in Biserica” NAMAIESTI
Documentele istorice atestă satul şi Mănăstirea Nămăieşti în anii 1503-1547, în hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare şi Mircea Ciobanul. Biserica mănăstirii este considerată monument istoric din sec al XIV-lea.
Despre icoana Maicii Domnului de la Namaiesti, pastrata in biserica din pestera, se spune ca ar fi chiar una dintre cele 12 astfel de icoane pictate de Sfantul Apostol Luca, ea fiind adusa aici de Sfantul Apostol Andrei. Altii insa, spun ca este numai o copie dupa una dintre cele 12 icoane.
- Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Namaiesti
Potrivit legendelor locului, trei ciobani au ajuns cu oile pe stanca in care se afla astazi manastirea. Innoptand in aceste locuri, toti trei au avut toti acelasi vis: in dangat de clopot, fiecaruia dintre ei i s-a aratat un inger care i-a spus ca in acea stanca se afla o icoana zugravita dupa chipul adevarat al Maicii Domnului.
A doua zi, de dimineata, trezindu-se, ei si-au spus unul altuia visul avut, s-au infricosat si au hotarat sa se mute pe un versant alaturat. Visul s-a repetat in noaptea urmatoare, iar in a treia noapte li s-a aratat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stanca anume si le-a aratat intrarea in grota, spunandu-le sa faca un locas de inchinare acolo unde vor gasi icoana.
Hramurile alese de ei au fost Intrarea in Biserica a Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii. Se crede ca tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numarul vietuitorilor din manastirea ce se va intemeia aici sa fie intotdeauna 33, dupa anii traiti de Mantuitorul nostru pe pamant.
Este posibil ca icoana din pestera de la Namaiesti sa fie una dintre cele mai vechi din toata crestinatatea. Se crede ca este una dintre cele 12 icoane pictate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, la dorinta Maicii Domnului, care le-a dat mai apoi celor 12 Apostoli, ce urmau sa plece la propovaduirea Evangheliei.
Pe aceste locuri, icoana a fost adusa de Sfantul Apostol Andrei, care a propovaduit in Dobrogea si a plecat apoi spre Dacia Superioara, facand popas langa un templu paganesc, inchinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care crezuse ca in grota traieste un slujitor al zeului, pe care-l va increstina, nu gaseste pe nimeni in grota si s-ar fi adresat celor cu care calatorea: "Nemo est." (Nu este nimeni.), de unde si numele de Namaiesti. Apostolul Andrei a coborat in grota si a lasat icoana in partea de nord, aproximativ pe acelasi loc in care se afla acum in biserica manastirii.
Alta traditie marturiseste despre un singur cioban care, pascandu-si oile prin aceste locuri si ajungand la stanca in care a fost mai apoi sapata biserica, a facut un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe aceasta piatra mare, ramanand cu oile aici peste noapte.
Ciobanului i s-a aratat in vis Maica Domnului care i-a spus: "Scoala-te, sapa sub tine si vei gasi o icoana intr-o bisericuta de piatra. Aici vei face tu biserica in cinstea si slava Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata si de tamaduire." Trezindu-se din acest vis ciobanul incepu sa sape cu ravna si dupa trei zile si trei nopti dadu de o bisericuta de piatra, in forma de pestera, cu icoane si odoare bisericesti.
Legenda spune ca icoana visata de cioban este chiar aceea care se afla in biserica, in partea stanga si despre care se spune ca este facatoare de minuni. Aceasta icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate.
Pictura a fost deteriorata de vreme. In anul 1798, icoana a fost ferecata in argint de catre Enache Postelnicul, iar in anul 1913 sotia unui general din armata romana a pus sa i se faca o rama de argint. Astazi, icoana este renumita pentru ajutorul dat femeilor care se roaga inaintea ei cu nadejdea de a putea avea copii, cat si pentru vindecari ale unor afectiuni grave si alte necazuri. De atunci, Maica Domnului a savarsit multe minuni cu cei ce veneau sa se inchine la icoana ei.
In vremea primului Razboi Mondial, intre anii 1916-1918, biserica, staretia si o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor cazute in zona. Sergentul Ion Mustata a fost acela care a salvat icoana Maicii Domnului, impreuna cu putine carti si odoare bisericesti. El a marturisit mai tarziu ca s-a trudit o noapte intreaga sa stinga focul, iar spre dimineata, flacarile s-au stins dintr-o data, cand au ajuns langa icoana.

- MANASTIREA „Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii” CETATUIA NEGRU VODA

Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă se află cocoțată pe un pisc muntos, departe de lumea dezlănțuită. Pe Valea Dâmboviței, între Târgoviște și Câmpulung, se află un deal înalt numit „Dealul Cetățuia“ sau „Dealul lui Negru Vodă“. Pe versantul abrupt al dealului, în partea de sud-est, ca și pe valea pârâului Cetățuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste românești, între secolele XIII și XVIII. Aici s-au nevoit mulți sihaștri cu viață sfântă, ale căror nume nu se mai cunosc. Acestă vale, străbătută de apele pârâului Cetățuia ce se îndreaptă spre contopirea cu apele Dâmboviței, este numită de localnici, Valea Chiliilor. Valea aceasta se numește de sute de ani „Valea Chiliilor“, din cauza numărului mare de sihaștri trăitori aici. Și astăzi se văd multe urme ale peșterilor sfinților sihaștri de odinioară. Una dintre podoabele deosebite ale Bisericii noastre străbune spre care își îndreaptă atenția cercetătorii din țară și din străinătate, dar mai ales credincioșii, este și Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, cea care stă mărturie a tradiției creștine milenare a poporului român. Există însă un grup de biserici rupestre care și-au menținut până azi funcțiile de Altar al Domnului situate într-un fel de triunghi tainic, într-o nișă ecologică ocrotitoare a obiceiurilor, datinilor și tradițiilor românești. Este vorba de zona Muscelului, iar bisericile rupestre în funcțiune sunt: Corbii de Piatră, Nămăești și Cetățuia Negru Vodă; zonă în care s-au găsit dovezi materiale certe care atestă că strămoșii noștri. În acest locaș cu numele Cetățuia lui Negru Vodă, își vor găsi refugiul la liniștea zidurilor și laolaltă în rugăciune cu sihaștrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Țepeș, Mihai Viteazu, Matei Basarab la 1634, Constantin Șerban Vodă la 1658, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu la 1690, din a carui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat în biserica din stâncă; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775; primul rege al României Carol I, ce a vizitat în câteva rânduri ruinele vechii cetăți. În tradiția locului se spune că pe culmea abruptă de piatră ce se înalță între râul Dâmbovița și pârâul Cetățuia a existat o cetate de rezistență de pe vremea ocupației romane. Cetatea ar fi fost loc de refugiu și pentru legendarul domn al Țării Românești Negru Vodă, care își avea aici și o peșteră de taină numită până astăzi „Peștera lui Negru Vodă“. De la această cetate și-au luat numele atât muntele cât și satele dimprejur. Tradiția locală susține că adevăratul ctitor a fost Negru Vodă. Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă este renumită, atât pentru Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului și de Izvorul Vindecător, care picură în altarul bisericii doar câteva luni pe an, cât și pentru moaștele Sfântului Cuvios Ioanichie Schimonahul, este unul din cei mai renumiți sihaștri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Se crede că acesta era cu metania din Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă. Râvnind fericitei vieți pustnicești și arzând pentru dragostea lui Hristos, Sfântul Ioanichie a trăit în peștera sa mai bine de 30 de ani, vreme în care acesta nu a văzut chip de om, numai ucenicul său aducându-i pâine și apă, o dată pe săptămână. Cu trecerea anilor, numele Sfântului Cuvios Ioanichie s-a uitat, iar peștera lui s-a părăsit din cauza muntelui abrupt. În primele decenii ale secolului al XX-lea, coborându-se egumenul schitului cu o frânghie în peșteră, a descoperit osemintele întregi ale acestui mare sihastru, așezate cu bunăcuviință în fundul peșterii. Erau galbene, binemirositoare și acoperite cu o pânză de păianjen. Deasupra mormântului erau sapate în piatră aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonah, 1638“. Pe peretele de piatră, sfântul și-a cioplit doar numele și anul adormirii sale, spre veșnică pomenire. Moaștele au fost mutate, cu mare evlavie în biserica mănăstirii. Acestea sunt singurele moaște întregi ale unui sfânt cuvios român din secolul al XVII-lea păstrate până în zilele noastre.Moastele Sf. Ioanichie sunt in prezent la manastirea Negru Voda 

- MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” CORBII de PIATRA
    Nicolae Iorga a considerat Manastirea Corbii de Piatra ca fiind prima manastire din Tara Romaneasca.
 Istoric vorbind, începuturile vieţii monahale la Corbii de Piatră nu sunt foarte cunoscute. Prima atestare documentară este 23 iunie 1512, dar cu siguranţă nu este şi data înfiinţării mânăstirii, existând date care confirmă faptul că aşezarea de cult datează din timpuri mai vechi.
Deşi nu a fost niciodată restaurată, biserica păstrează mari părţi de pictură: Deisis, Bunavestire, Jertfa lui Avraam, Naşterea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Învierea lui Lazăr, Botezul Domnului, Schimbarea la faţă, Înălţarea Domnului, Arhanghelul Gavriil, Sfinţii Militari, Iisus Emanuil. Picturile, însoţite de inscripţii greceşti, prin caracteristicile şi calitatea lor, permit datarea cu certitudine a ansamblului în prima parte a sec al XIV-lea, ceea ce înseamnă că Mânăstirea Corbii de Piatră este locaşul cu cea mai veche pictură din Ţară Românească.
Diaconul Pavel de Alep, vizitează în 1658 biserica rupestră de la Corbi şi spune despre aceasta că este ,,mică, dar frumoasă''.
Biserica din Corbi se înrudeşte tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, însă are particularitatea a două sfinte altare pe un singur naos, motiv pentru care această biserica este unică la noi în ţară. La sud de pronaos este trapeza monastirii, dăltuită din piatră, despre care tradiţia afirmă că "îi slujea voievodului Neagoe Basarab drept divan, unde judecă diferite pricini'', atunci când lua parte la hramul bisericii, Adormirea Maicii Domnului.
În anul 2003, după mai bine de 200 de ani, s-a reînnodat firul vieţii monahale, în scopul restaurării picturii şi pentru construirea unui complex chinovial, pentru ca locaşul de cult să-şi reia, pe cât posibil, strălucirea de odinioară.
Biserica este deosebit de valoroasă, nu numai prin felul în care a fost implantată în stâncă, ci și prin pictura care o împodobește, despre care specialiștii afirmă că este în cea mai pură tradiție bizantină, datând din secolul al XIV-lea sau chiar mai devreme. Sfântul lăcaș era cunoscut în vechime și sub numele de mănăstirea de la Meriș sau mănăstirea Meriș. Inițial, biserica avea 2 altare pe un singur naos, caracteristică prin care biserica rupestră este unică.
Moaste: particele de la Sf. Ioan Rusul. 

- MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” NEGRU VODA – CAMPULUNG
Manastirea este un important centru monastic, istoric si cultural al vechii Curti Domnesti a Basarabilor. Dupa traditie, manastirea Negru Voda a fost ctitorita in anul 1215 de Radu Negru Voievod, fiind apoi rezidita de Basarab I si fiul sau, Nicolae Alexandru Basarab. Dupa zidirile din veacul al XIV-lea si modificarile suferite in secolul urmator, Biserica Negru Voda s-a surpat in 1628, din cauza unui cutremur puternic. Matei Basarab o reconstruieste in 1635 pe aceeasi temelie si cu pietrele ctitoriei initiale si astfel va ramane pana in 1827, cand arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oara si o tarnoseste in 1832. Biserica manastirii Negru Voda este necropola domneasca si pastreaza documentul epigrafic cel mai insemnat din tara, cea mai veche lespede de mormant voievodal, scrisa in limba slavona, apartinand lui Nicolae Alexandru Basarab. De asemenea, adaposteste o frumoasa pictura realizata de Gheorghe Tattarascu. 
Manastirea Negru Voda a fost desfiintata in 1959 de catre comunisti si reinfiintata in 1989 prin purtarea de grija a Prea Sfintitului Calinic Episcop de Arges si Muscel.
- Particele din moastele Sf. Pantelimon, Sf. Varvara, Sf. Mercurie, Sf. Ioan Botezatorul.
- Icoana Maicii Domnului Galactotrofusa; Icoana Maicii Domnului din racla, sec. al XVII-lea.
Mănăstirea Negru Vodă adăposteşte sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, un renumit schimonah din Valea Chiliilor, care a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Timp de 30 de ani s-a nevoit într-o peşteră pe care a săpat-o singur într-un perete abrupt al muntelui. O singură dată pe săptămână, un ucenic îi aducea sfântului cuvios o pâine şi puţină apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul Mănăstirii Negru Vodă îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine.
Pentru multa sa nevoinţă şi rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-şi cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, “Ioanichie Schimonah, 1638”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în 2009, canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie. Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetăţuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaşte au fost mutate la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel.

- MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” CURTEA de ARGES
Manastirea este ctitorita de Neagoe Basarab (1512-1517). Manastirea Curtea de Arges, care prin asezarea si farmecul ei natural, arhitectural si artistic intrece in frumusete tot ce s-a facut la noi pana in secolul al XVI-lea, reprezinta o continuare a traditiei si a vietii religioase a poporului roman, dar si apogeul unei epoci infloritoare in arhitectura si arta.

- Manastirea Curtea de Arges - portretele ctitorilor

Neagoe Basarab si familia - Intemeietorul bisericii, Neagoe Basarab, este infatisat in tabloul votiv impreuna cu Doamna Despina si cu cei sase copii ai lor, trei baieti si trei fete, grupati dupa varsta: baietii de partea tatalui, fetele de partea mamei. Neagoe si Despina sustin biserica pe care o inchina Maicii Domnului si lui Iisus.
Cununi bogate, lucrate in aur si batute cu pietre pretioase impodobesc capetele ctitorilor principali. Vesmantul Domnului este de moda bizantina, de stofa inflorata garnisit cu un guler lat; cu o banda de aceeasi latime pe poale. Spre poalele vesmantului se observa vulturul bizantin brodat in aur, cu pliscul deschis, cu aripile intinse si purtand cununa.
Doamna Despina poarta costum national: fota rosie cu durigi verticale si iie cu rauri, cu maneca bufanta, stransa printr-o manseta ornata cu perle. Costumele copiilor sunt mai simple. Atitudinea de rugaciune este impusa de situatia de ctitori.
Teodosie, Petru si Ioan sunt numele baietilor. Langa mama lor, Despina, stau cele trei fete: Stana, fosta doamna a Moldovei, sotia lui Stefanita Voda (1517-1527); calugarita sub numele de Sofronia si ingropata in biserica, Ruxanda, sotia lui Radu de la Afumati si Anghelina, moarta de copila si inmormantata sub aceeasi lespede de piatra cu fratii sai Petru, si Ioan, morti de mici, ca si Anghelina. Parintii sustin cu cate o mana biserica, oferind-o cu cealalta, iar copiii stau cu mainile la piept in aceeasi atitudine rugatoare.
Radu de la Afumati - mai simplu imbracat decat ctitorii principali, a fost zugravit in profil, sustinand biserica pe care a ctitorit-o cu Ruxanda, prezentata de cealalta parte a tabloului votiv. Poarta plete bogate ce-i cad pe umeri, mustata lunga atarna, barba e rasa, iar pe cap are coroana domneasca impodobita cu perle si rubine.
Intre Radu de la Afumati si intre doamna Ruxanda, sub biserica pe care o sustin in tabloul votiv, este asezata inscriptia slavona scrisa, de Dobromir zugravul in 1526. Doamna Ruxanda este infatisata ca Doamna a tarii, cu coroana pe cap si imbracata cu mantie de brocart cu mult aur.
Mircea cel Batran - 1386-4418 - este singurul dintre voievozii nostri care, in afara de voievodul ctitor din Biserica Domneasca din Arges, poarta costum de cavaler dupa moda apuseana, de fapt tot de derivatie din cel bizantin, toti ceilalti domnitori au adoptat costumul bizantin cunoscut, care s-a impus si sub influenta Bisericii noastre de rit ortodox ca si aceea a Bizantului.
Radu Paisie (1535-1545) si fiul sau Marcu - Chipurile acestora au fost adaugate mai tarziu, alaturi de ale ctitorilor principali, Radu Paisie fiind al doilea sot al Ruxandei. Se crede ca aceste portrete au fost zugravite la Curtea de Arges, dupa 1541, deci dupa zugravirea bisericii mitropolitane din Targoviste, zugravita cu cheltuiala lui Radu Paisie.
-  Curtea de Arges - mormintele din pronaos
In pronaosul bisericii se afla mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab (+1521), piatra de mormant a monahiei Platonida - Doamna Despina - (+1554), sotia lui Neagoe Basarab, piatra de mormant a Doamnei Stana (Sofronia) (+1531), fiica lui Neagoe Basarab si sotia lui Stefanita Voda al Moldovei.
Tot aici se afla si piatra de mormant a voievodului Radu de la Afumati (+1529), sotul Doamnei Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab, cel ce in anul 1526 a pus de s-a zugravit biserica Manasitiirii Curtea de Arges, precum si mormintele regilor Carol I si Elisabeta, Ferdinand si Maria.
- Moastele Sfintei Mucenite Filoteia
In capela-paraclis din centrul palatului se pastreaza moastele Sfintei Mucenite Filoteia. Istoria Manastirii Curtea de Arges reprezinta o parte importanta din insasi istoria Bisericii Ortodoxe Romane, care in mod continuu, de-a lungul veacurilor, s-a identificat cu sufletul si viata poporului roman.
- Manastirea Curtea de Arges - manastire cu rol duhovnicesc, patriotic si cultural
Manastirea Curtea de Arges, alaturi de Biserica strabuna a poporului nostru, a indeplinit si un rol patriotic: acela de a mobiliza constiinta poporului si a tarii in fata pericolului turcesc sau de orice soi.
Stema Tarii Romanesti pe care domnitorii o imprimasera pe fatada turnului clopotnitei vechii Mitropolii (demolata la ultima restaurare), si care consta dintr-un dragon infipt in spatele si capul unui leu racnind, care inchipuia pe turci, reprezenta materializarea unei idei propagata prin Biserica: rezistenta contra turcilor in plina expansiune si a tuturor cotropitorilor straini.
De fiecare data, conducatorii tarii aveau inaintea ochilor, cu prilejul slujbelor dumnezeiesti oficiate aici in biserica, acest, stindard de lupta al unei tari inca libera. Vatra de lumina, si potir al credintei stramosesti, Manastirea Argesului a luminat mintile si a daltuit nenumarate suflete, aprinzand in ele focul dragostei de Dumnezeu, de aproapele si de tara.
Manastirea Curtea de Arges, in decursul secolelor, a imprastiat lumina si cultura poporului roman, si a animat sperantele libertatii nationale si religioase ale altor popoare ortodoxe. De aceea, ea are si in prezent si va avea mereu o deosebita insemnatate si valoare istorica pentru noi toti si pentru Biserica Ortodoxa Romana.
Toti vietuitorii acestei manastiri n-au fost numai simpli savarsitori ai formelor religioase, ci au fost si traducatori in fapte ai tuturor aspiratiilor spre mai bine, ale poporului. Cautand in acelasi timp sa se desavarseasca duhovniceste, episcopii, preotii, calugarii si toti slujitorii care au tinut vie flacara credintei si a constiintei nationale, in trecutul zbuciumat al istoriei, au fost si traducatori in fapte ai tuturor nazuintelor spre mai bine ale poporului, bucurandu-se si suferind alaturi de el.

Cazare: Curtea de Arges 

ZIUA 2. 

- MANASTIREA „Adormirea maicii Domnului” GOVORA

Este una dintre cele mai vechi din tara, fiind ridicata in sec. al XlV-lea si al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. Numele manastirii Govora vine de la slavonescul "gavariti" - a vorbi, a spune, sau - izvor, murmur de izvor. Intre anii 1640 si 1645, domnitorul Matei Basarab ii face manastirii o reparatie totala si instaleaza aici o tiparnita primita de la Mitropolitul Petru Movila de la Kiev.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Inaripata.

- MANASTIREA „Nasterea maicii Domnului” DINTR-UN LEMN

Potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn.

- MANASTIREA „Adormirea Maicii Domnului” BISTRITA- VALCEA
Manastirea Bistrita este ctitorie a boierilor Craiovesti; dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). Manastirea a fost distrusa din temelii de catre Mihnea Voda la 1509. Este refacuta de boierii Craiovesti cu sprijinul Sfantului Neagoe Basarab Voievod, intre 1515 si 1519.
Racla cu moastele Sfantului Grigore Decapolitul   Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul sunt dintre cele mai vechi din tara, dupa cele de la Suceava, si sunt foarte cinstite de credinciosi, mai ales de cei din zona subcarpatica. Iar pentru credinta lor, ca si pentru petrecerea ingereasca a Cuviosului Grigorie, aici se fac numeroase minuni. Sfintele lui moaste sunt intregi si binemirositoare. Ele se afla in racla de argint, in partea stanga a naosului, unde se fac zilnic rugaciuni de lauda si de cerere in cinstea Sfantului Grigorie, pentru mangaierea credinciosilor.

- Scurt istoric
Sfantul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria - Asia Mica, grec de neam, nascut in secolul al VIII-lea. Din tinerete, renuntand la casatorie, s-a dus la manastire si a ajuns calugar desavarsit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a marturisit despre sfintele icoane in multe cetati: Bizant, Isauria, Roma si Tesalonic. La batranete s-a urcat singur pe Muntele Olimpului si a sihastrit acolo in mari si grele nevointe, in ispite si lupte de la diavoli. Apoi, imbolnavindu-se de hidropica, a coborat din munte si s-a savarsit la Constantinopol, in secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis si Decapolitul, a
fost preot, mare pustnic si nebiruit aparator al sfintelor icoane. Oricand era gata sa-si dea si viata pentru ele.
Pentru sfintenia vietii lui, l-a proslavit Dumnezeu cu neputrezirea trupului si cu darul facerii de minuni, atat in viata, cat si dupa mutarea sa.
Auzind de aceste sfinte moaste, boierii Craiovesti, Barbu, Parvu, Danciu si Radu, ctitorii Manastirii Bistrita Olteana, au rascumparat cu bani si au adus cu multa cheltuiala sfintele moaste ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, in ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). Pana astazi se afla facator de minuni, precum si sfanta manastire de multe primejdii este ferita si pamantul acesta multa folosinta si ajutor are, si cine merge la sfantul cu smerenie si cu credinta, afla folos si tamaduire, atat trupeste, cat si sufleteste".
Din anul 1490 pana astazi sfintele moaste se afla nestramutate de la Manastirea Bistrita.
Datorita deselor atacuri si incursiuni ale ungurilor asupra Tarii Romanesti, calugarii din Manastirea Bistrita Olteana au sapat in secolul al XVI-lea o pestera foarte ascunsa in stanca, la un kilometru de manastire, unde ascundeau moastele Sfantului Grigorie in vremuri de primejdie. Cu timpul in aceasta pestera s-a facut un mic paraclis pictat, de o rara frumusete, numit Paraclisul Sfantului Grigorie. In vremuri de restriste, aici se ascundeau sfintele moaste, dimpreuna cu calugarii; iar in paraclis se facea zilnic Liturghia si toata pravila. Ultimul calugar care s-a nevoit singur in pestera Sfantului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul.

In prezent, dupa anii de trista amintire pentru Biserica Ortodoxa Romana, lucrurile s-au schimbat si la frumoasa manastire valceana, unde se afla sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul. Viata monahala a renascut si aici, ca pretutindeni. Sute, mii de pelerini, din toate partile, alearga la sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul, dobandind sanatate si ajutor. 

- MANASTIREA„Sfintii Imparati Constantin si Elena” si „Sfintii Martiri Brancoveni” HOREZU
Cea mai de seamă ctitorie a domnului martir  Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690 și 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693.
Interesul domnului Constantin Brâncoveanu pentru ridicarea acestui sfânt lăcaș este documentat și în crezul său, așa cum apare el pe pisania care se află deasupra ușii de intrare în biserica mare a mănăstirii: „Nu voi intra în sălașul case mele, nu voi sui pe așternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei și pleoapelor mele dormitoare și repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iocob“.
 Lăcașul este o remarcabilă realizare a artei brâncovenești, care se distinge prin originalitate, măiestria liniilor și culorilor.
Iată ce spunea despre execuția măiastră a pridvorului sfântului lăcaș marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: „Frumos pridvor pe stâlpi lucrați cu o mare bogăție de podoabe... cu un rând de stâlpi tot așa meșteșugiți sculptați... flori de piatră în jurul ușii celei mari și a tuturor ferestrelor“. În lucrarea sa „Bizanț după Bizanț“, Iorga caracteriza mănăstirea cu formele ei renascentiste drept „...continuatoare a civilizației romane, ai cărei moștenitori în Europa de Răsărit sunt românii“.
Biserica adăpostește un deosebit de valoros ansamblu de pictură murală, executat între anii 1692 și 1694 de meșterii greci Constantinos și Ioan, precum și de meșterii zugravi români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim. Pe lângă scenele religioase se află, în pronaos, o galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și ale Cantacuzinilor. Ciclul începe cu portretul lui
Datco din Brâncoveni, boier care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Bătrân și postelnicul Constantin Cantacuzino, culminând cu tabloul votiv care-i reprezintă pe membrii contemporani ai familiei Brâncoveanu.
Catapeteasma monumentală, din lemn de tei sculptat și poleit, precum și candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brâncoveanu. În posesia mănăstirii se află și alte valoroase obiecte de cult, în mare parte danii din timpul întemeierii bisericii: picturi, sculpturi în piatră și în lemn.
Primul stareț al mănăstirii, Ioan Arhimandritul, este înmormântat în biserica principală.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu ctitorise așezământul dorind să-și afle un loc de veci în incinta acestuia. Conform acestei destinații biserica adăpostește și mormântul domnitorului, nefolosit deoarece Brâncoveanu a fost înmormântat la biserica Sfântul Gheorghe din București.
Biserica a fost reparată și restaurată în 1827, 1872, 1907-1912 și 1954-1964.
Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasă cultură a epocii sale, distingându-se prin inteligență și mult echilibru politic, reușește să înființeze tipografii și să tipărească numeroase cărți. Din acest motiv mănăstirea Hurezi devine un puternic centru cultural al Țării Românești. Aici a înființat domnitorul vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu, care mai numără în prezent aproximativ 4000 de volume. Catalogul bibliotecii întocmit la 1791, arată ca aceasta dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tipărită și 46 de manuscrise. De remarcat este că dintre acestea 115 volume erau scrise în limba română. Despre importanța acestei biblioteci grăiește inscripția din 1708, aflată deasupra ușii edificiului: „Bibliotecă de hrană dorită sufletească această casă a cărților imbie înțeleaptă îmbelșugare“. Această bibliotecă cuprinde importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer (tipărităla Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite la Basel în 1551), Novellae adăugate de Iustinian I cel Mare Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum și lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses).
Dragostea de slovă românească a domnului erudit determină chemarea arhimandritului Ioan din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară „Varlaam și Ioasaf“. Tot acesta va mai scrie „Pomelnicul mănăstirii Hurezi“. Pe la 1754 vine la Hurezi învățatul Rafail. Acesta transcrie „Halima“ (1783) și ne lasă importante însemnări despre Viața lui Petru cel Mare și Istoria Rusiei. Alt cărturar, Dionisie Eclesiarhul, scrie în 1788 „Întrebări și răspunsuri ale dumnelui Constatin Cantacuzino,n fratele răposatului Șerban Voievod Cantacuzino“. Dionisie este și cel care pune în circulație o ediție în trei volume a culegerii O mie și una de nopți. Mulți alți cărturari au lăsat de asemenea posterității lucrări de importanță covârșitoare pentru cultura română.
Manastirea  Hurezi se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO
Moaste: mana Sf. Ap. Filip, mana Sf. Ier. Mihail al Sinadei, palma Sf. Marina, Sf. Ap. Andrei, Sf. Mc. Teodor Tiron, Sf. Procopie, Sf. Haralambie, Sf. Fevronia, Sf. Minodora, Sf. Ioan de la Ianina, Sf.  Mina, Sf. Pantelimon, etc.

- MANASTIREA  „Adormirea Maicii Domnului” POLOVRAGI
Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaș sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menționați intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol si jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciul Pârâianu și înaintașii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce privește iconografia cât și execuția tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în România ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud și vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu.
Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolnița Sf.Nicolae, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorghe și Ion - zugravi.
Moaste: de la mai multi sfinti.

- MANASTIREA „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului” LAINICI.
 In secolul al XIV-lea Sfantul Cuviosul Nicodim de la Tismana a fost trimis in Tara Romaneasca pentru a sustine ortodoxia si pentru a da un suflu nou bisericii. El s-a asezat intr-o pestera langa manastirea Lainici. Tot Sfantul Nicodim a ctitorit  manastirea Vodita de langa Turnu-Severin si manastirea Tismana, in preajma careia a sihastrit pana la sfarsitul vietii sale pamantesti.
 Importanța așezământului a fost sesizată și de împărăteasa Maria Tereza, care, prin generalul Bukow, a distrus între 1750 -1765 (în 15 ani) sute de așezăminte ortodoxe în Transilvania. Schitul, deși nu era în Imperiul Austro-Ungar, aflat la câțiva kilometri de graniță, a căzut victima marii prigoane antiortodoxe a puterii imperiale de la Viena. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea – al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă.
Pandurul Tudor Vladimirescu, s-a ascuns o vreme la mănăstirea Lainici deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806 și 1812. Îmbrăcat în straie călugărești, acesta s-a ascuns până în ultimul moment. În 1817 turcii au devastat așezământul, și negăsindu-l pe Tudor, l-au decapitat pe călugărul Maxim, risipind obștea.
Mănăstirea Lainici a fost construită între anii 1812 și 1847 de boierii din regiune pe un deal care domina Valea Jiului. Ea adăpostește frumoase fresce interioare datând din 1860 și un iconostas compus din icoane în stil bizantin.
Trebuie remarcat faptul că majoritatea datărilor istorice referitoare la Mănăstirea Lainici s-au folosit de pisania de deasupra uși de la intrare și au luat, ca atare, anul 1817. S-au făcut aceste afirmații deoarece nu s-au realizat cercetări istorice mai riguroase.
Prin urmare începutul mănăstirii Lainici nu  este în anul 1817, cum menționează pisania actualei biserici, ci este mult mai vechi, biserica construindu-se pe alte fundații mai vechi, așa cum s-a putut observa în anul 2008 când s-a restaurat pictura și s-a îndepărtat tencuiala care nu era originală.
Între 1854 și 1900, cu intermitențe, Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareț timp de 40 de ani în Mănăstirea Lainici. El a fost adus de la Mănăstirea Cernica și numit stareț la Lainici de către Sfântul Ierarh Calinic, imediat după numirea sa ca episcop la Râmnic.
Primul Război Mondial, între 1916 și 1918, a fost nemilos față de Mănăstirea Lainici, distrugând-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar în biserică, făcând focul în ea și profanând-o. Până azi se mai păstrează scrijelite pe pereții din altar numele unor soldați și ofițeri care au dormit acolo și au profanat biserica. Au fost furate de către soldații germani toate obiectele de preț, inclusiv clopotele. Arhiva mănăstirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsă, precum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat și profanat, toate crucile fiind smulse și călcate în picioare. După război nu se mai cunoșteau mormintele, rămânând neidentificate până azi, iar unii călugări, printre care Ieromonahul Iulian Drăghicioiu au fost deportați în Germania unde au murit în lagărele germane.
În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, Mănăstirea Lainici devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi. După 1947, când vine la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este din nou agresată sub diverse forme. În această perioadă începe construcția căii ferate Bumbești-Jiu-Livezeni, precum și modernizarea Drumului Național, pe aceeași distanță. Muncitorii care au executat aceste lucrări au devastat și au afectat viața bisericească din mănăstire asemenea unor invadatori păgâni, ocupând abuziv toate terenurile mănăstirii și amplasând aici barăci.
Prin astfel de cruzimi a trecut Mănăstirea Lainici până în 1957, când aceia care au ocupat abuziv cea mai mare parte a spațiilor mănăstirii au părăsit cu mare greutate acest loc.
În 1961 Mănăstirea Lainici este desființată ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de “casă de oaspeți”. Până în 1970 ușile bisericii au fost închise cu lacătul, nemaipermițându-se să se facă slujbe decât în unele Duminici și sărbători religioase.
În 1975 a venit ca stareț P.C. Arhim Caliopie Georgescu, care a început să facă unele îmbunătățiri în viața mănăstirii, favorizat fiind de politica vremii, care părea să fie mai blândă și mai omenoasă. Astfel, după 1983, datorită novicilor care au început să se înmulțească, introduce din nou rânduielile ascetice monahicești, respectiv, slujbele de la miezul nopții și neconsumul de carne în obște, lucru ce a dus la o viață duhovnicească mai bună.
După Revoluția din 1989, ca urmare a afluenței crescânde de credincioși, în Mănăstirea Lainici se simțea nevoia unei biserici mai mari și mai încăpătoare. În Duminici și la marile sărbători religioase se ajunsese să se facă slujbe în aer liber.
La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală de către mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei. Biserica a fost începută, proiectată schematic și construită până la stadiul de finisaje de către ing. Ioan Selejan, devenit ulterior episcop și arhiepiscop.
Noua biserică-catedrală din Mănăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, care este în pantă, acesta creând necesitatea unui demisol. Însă aspectul cel mai inedit al acestei biserici este tematica iconografică, care se intenționează să se realizeze. Astfel, biserica de la demisol va fi destinată Bisericii din Catacombe, pictându-se viața creștinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentându-se majoritatea Sfinților și martirajelor cunoscute din Istoria Bisericii și din Sfânta Tradiție.
În pictura bisericii de la nivelul superior sunt marcate deja cele mai importante momente din istoria bisericii creștine, cu cei mai reprezentativi Sfinți din toată lumea și din toate timpurile, ca o cronologie și universalitate creștină.
De asemenea după Revoluția din 1989 în mănăstirea Lainici s-au efectuat diverse lucrări majore: construcția din temelie a unui nou corp de chilii pentru părinți, a unei trapeze mari pentru hramuri și sărbători religioase importante, a unui gard din piatră ce înconjoară mănăstirea, lângă Jiu s-au construit un zid de sprijin împotriva inundațiilor pe o lungime de un kilometr 

- Icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului, Gorgoepicuus sau  Grabnic Ajutatoarea, copie adusa din Muntele Athos, pictata special pentru manastirea Lainici.
 - Racla cu mostele Sf. Irodion, particele din moastele Sf. Serafim de Sarov, Sf. Ignatie Briancianinov, Sf. Dimitrie de Rostov.

- MANASTIREA “Inaltarea Sfintei Cruci” PRISLOP

 In a doua jumatate a secolului al XIV-lea Sfantul Nicodim construieste biserica actuala a Manastirii Prislop, din piatra. Istoriografia manastirii arata ca Sfantul Nicodim de la Manastirea Tismana a copiat la Prislop, intre anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon" aflat azi la Muzeul de Arta.

La data de 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan (1920-1955), il aduce aici pe Ierom. Arsenie Boca, de la Manastirea Sambata de Sus, iar in 1950 au fost aduse si maicile. Ieromonahul Arsenie Boca  a sculptat personal catapeteasma si a executat mai multe lucrari de renovare a bisericii si a celorlalte cladiri, fapt pentru care este considerat astazi ca cel de-al treilea ctitor.

 Manastirea Prislop reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania.

Sfantul Ioan de la Prislop

    De numele manastirii se leaga existenta Sfantului Ioan de la Prislop, care s-a retras de la manastire ,pe raul Slivt, unde si-a construit o chilie din piatra. A trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.Sapandu-si pestera intr-o stanca sub munte, asemenea altor sihastri, s-a nevoit acolo singur pana la moarte cu grele si nestiute osteneli.

- mormantul Sf. Cuv. Marturisitor Arsenie de la Prislop,

- pestera Sf. Ioan de la Prislop.

Cazare: Vila Walllenthal – Hateg

 

ZIUA 3.

- MANASTIREA “Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir” DUMBRAVA

Mănăstirea a fost ridicată 26 octombrie 1996, pe păşunea satului, donată de dumbrăveni, pe locul unde, la 1703, în vremea uniaţiei, a fost martirizat preotul ortodox Ioan, fiind ars de viu într-o căpiţă de fân. Pe lângă Mănăstirea Dumbrava funcţionează unul dintre cele mai mari centre sociale din ţară, care cuprinde: Centrul de servicii sociale "Sfânta Veronica", în cadrul căruia funcţionează o casă de tip familial destinată ocrotirii copiilor în regim săptămânal, Centrul de formare a deprinderilor pentru viaţă independentă, Casa specială "Sfântul Nectarie", Centrul maternal destinat adăpostirii temporare a mamelor care, însărcinate fiind sau alungate cu copii mici, se confruntă cu situaţii de criză, neavând casă sau fiind alungate de acasă.

- MANASTIREA”Nasterea Maicii domnului” RECEA

Ctitorie a maicii starete Stavrofora Cristina Chichernea, Manastirea Recea s-a ridicat incepand cu anul 1991 ca o mandra zidire romaneasca, o pecete spiritual crestina ce se alatura unica in felul ei noilor manastiri ce sfintesc pamantul romanesc.

Planului iconografic este realizat integral în mozaic venetian si astfel are toate sansele sa intre în patrimoniul cultural -spiritual al României.  ,,Aici este singura biserică din Europa – şi cea mai mare – lucrată integral în mozaic”.

Si din punct de vedere social Manastirea urmeaza Traditiei Bisericii prin organizarea asezamântului „Sfântului Apostol Andrei“ unde sunt îngrijite 10 batrâne.

 - MANASTIREA ”Sf. Pr. Ilie Tezviteanul” TOPLITA

A fost infiintata in 1928, fiind o ctitorie a Patriarhului Miron Cristea. Bisericuta de lemn a manastirii a fost adusa la Toplita inca din anul 1910, din Stanceni, jud. Mures., precum si obiecte care au apartinut ctitorului. In 1994 s-a sfintit si paraclisul cu hramul Izvorul Tamaduirii, ridicat in incinta asezamantului. 

Pret: 759 lei/pers.

 Preţul include: transport cu autocar clasificat, cazare hotel/pensiune 3*, ghid.

Nu include mesele si cheltuielilie personale!

Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului de cel putin 400 lei! 

Rog si insist! Tinuta decenta!

 

                   Inscrieri: 0755095193

---