- transport auto clasificat, cu aer condiționat;
- cazare în pensiune în camere duble;
- însoțitor grup;
Nu sunt incluse in pret:
- intarea Cimitirul Vesel;
- telescaunul Casada Cailor;
- cheltuielile personale;
- mesele.
1. Iasi- Manastirea Piatra Fantanele-Manastirea NICULA- Manastirea Rohia- Manastirea Barsana-Sighetu Marmatiei.
2. Manastirea Sapanta Peri-Cimitirul Vesel- Manastirea Moisei- Cascada Cailor- Manastirea Prislop-Iasi
Ziua 1.
IASI- Ora 6.00
Manastirea Piatra
Fantanele isi are inceputurile undeva in anul 1928, cand pe aceste locuri
paseste Parintele Ierodiaconul Vasile Luncan. Parintele ridica un mic paraclis
de rugaciune, care mai apoi este inchis, in vremuri tulburi. Abia in anul 1994,
locul prinde din nou viata, din purtarea de grija a IPS Bartolomeu Anania.
Manastirea Piatra Fantanele tine loc si de parohia credinciosilor din sat.
- MANASTIREA ADORMIREA
MAICII DOMNULUI - NICULA
Manastirea Nicula este
o manastire in jurul careia a luat nastere unul dintre cele mai mari pelerinaje, atat din tara, cat si din lumea ortodoxa. Manastirea
Nicula este unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale nu doar din spatiul
transilvanean, ci din intreg spatiul romanesc. Inceputurile unei asezari
monahale aici se leaga de vietuirea unui pustnic (1326), Nicolae, care a dat
numele atat manastirii, cat si satului in care se gaseste. Prima marturie
istorica ce atesta existenta manastirii face trimitere la o biserica din lemn
datata 1552, cu hramul „Sfanta Treime”, locas ce a fost renovat intre anii 1712-1714,
dar a fost mistuit dupa aproximativ un secol si jumatate intr-un incendiu.
Biserica din zid a fost
construita in perioada 1875-1879, procesul continuand in 1905, la initiativa
profesorului de teologie Mihai Ivasco. Ridicarea acestui locas s-a impus
datorita numarului mare de credinciosi ce frecventau manastirea, dincolo de
piedicile ivite in decursul istoriei. Dupa moartea profesorului Ivasco, a fost
realizat iconostasul aurit, care a fost inlocuit, in anul 1938, cu unul
realizat din lemn de tei, acesta avand in centru un gol care descopera Icoana
facatoare de minuni a Maicii Domnului. Pictura bisericii a fost executata in
tehnica tempera, in 1961. Biserica a functionat fara cele doua turle timp de 30
de ani, acestea fiind ridicate in 1905.
In timpul staretiei
arhimandritului Cleopa Nanu, dupa incendiul din 1973, a inceput colectionarea
unor obiecte de cult, constituindu-se astfel muzeul manastirii, care ofera
astazi o perspectiva autentica asupra artei populare. Deschis in 1997, in
vremea protosinghelului Visarion Pasca, muzeul include carti vechi, icoane pe
sticla si lemn, precum si obiecte sau carti de cult, intre care Biblia de la
1795 a lui Ioan Bob, Evanghelia lui Constantin Voievod, un Liturghier de la
Manastirea Hurez din anul 1711, alaturi de care se gasesc icoane din secolele
XVI-XVIII.
Anul 2001 a marchat istoric Manastirea Nicula, prin interventia vrednicului de
pomenire Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, care a
rectitorit asezamantul monahal, reorganizandu-l urbanistic si, impreuna cu
obstea calugareasca, demarand constructia de noi edificii: biserica, o casa de
creatie, centrul de studii patristice, un corp administrativ, Arhondaric si
Clopotnita.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula
Icoana Maicii Domnului de la Nicula, in jurul careia s-a si
dezvoltat pelerinajul si multimea rugaciunilor pelerinilor, a fost zugravita in
anul 1681, de catre preotul zugrav Luca, din localitatea Iclod. Icoana este
realizata pe scandura de brad, intarita cu doua cingatoare de brad,
in grosime de doi centimetri. Icoana a ajuns aici prin mana nobilului roman
Ioan Cupsa, care a cumparat-o de la preotul Luca, donand-o manastirii.
Potrivit unui proces verbal, scris de cativa militari
austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflata astazi la Nicula, a
lacrimat in mod continuu, intre 15 februarie si 12 martie 1699.
Din cauza pericolului strain, intre anii 1714-1782, icoana
a fost ingropata in pamant, fiind ascunsa din nou intre 1948-1962, fiind gasita
de staretul de atunci,arhimandritul Serafim Maciuca. A fost zidita in geamul
casei lui Vasile Chezan, tatal unuia dintre calugarii uniti. Dupa gasire, a
stat in manastire doar cateva ore, fiind dusa ulterior de organele comuniste la
Cluj, la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe. Aici a ramas pana in 24 martie 1992,
cand a fost readusa la manastire, printr-o procesiune impresionanta. De atunci
a parasit manastirea de putine ori si numai la evenimente deosebite din viata
Bisericii noastre. Icoana este adapostita in prezent de biserica din zid, unde
se slujesc si sfintele slujbe.
- MANASTIREA “Sf. Ana” ROHIA
Inceputurile
Manastirii Rohia sunt legate de persoana preotului ortodox roman Nicolae
Gherman (1877-1959), paroh in satul de la poalele Dealului Viei - Rohia, deal
pe care se gaseste asezata manastirea. Preotul ctitor a zidit manastirea in
memoria fiicei sale, copila Anuta, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul
in noiembrie 1922, la varsta de numai 10 anisori. Aceasta fetita s-a facut un
binevestitor al voii Domnului caci, nopti de-a randul, copila ii aparea in vis
tatalui ei, rugandu-l sa construiasca, "o casa Maicii Domnului" in Dealul Viei din
hotarul Rohiei.
La inceput indureratul parinte tainuia in inima sa visele, pana cand, intr-o zi o femeie credinciosa, Floarea lui Ilie, a venit la el si i-a spus: "Parinte de ce nu asculti glasul lui Dumnezeu, care-ti porunceste prin copila Anuta, sa faci casa Maicii Domnului in Dealul Viei?" Nedumerit, parintele o intreaba: "Ce casa sa fac Maicii Domnului?" La care femeia i-a raspuns: "Manastire sa faci, parinte!" In acel moment, parintele Nicolae si-a dat seama ca este vorba de o hotarare divina si, cuprins de o liniste sufleteasca, s-a hotarat sa construiasca o manastire in amintirea copilei sale si pentru mangaierea credinciosilor din aceste parti.Sprijinit de consatenii sai, parintele hotaraste ridicarea Sfintei Manastiri a Maicii Domnului intr-o poiana numita "la stejarul
Pintea" unde, potrivit obiceiului a fost infipta o cruce. Peste cateva zile, insa, constata uimiti ca sfanta cruce, pe care o asezasera in poiana, nu mai era la locul ei, ci se afla in alta parte, tocmai pe pintenul dealului, pe o stanca.
Banuind
ca o mana rauvoitoare a savarsit aceasta mutare, crucea a fost adusa si asezata
la locul ei iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a ramas de paza peste
noapte. Seara tarziu, cand a inceput sa ninga, credinciosul s-a intors acasa. A
doua zi, dis de dimineata, cand a ajuns acolo, desi nu era nici o urma pe
zapada proaspat cazuta, crucea nu era la locul ei ci a fost din nou gasita pe
locul unde se afla actuala biserica a manastirii. Cu totii au considerat ca
acesta nu poate fi decat un semn revelat prin care s-a aratat locul unde sa fie
construita biserica sfintei manastiri.
Lucrarile
pentru ridicarea bisericii au inceput in anul 1923. Dupa multe greutati, cu
sacrificii mari si ajutat de entuziasmul si bratele sutelor de credinciosi, s-a
reusit ca in timp de doi ani sa fie ridicata o biserica modesta si o casa
monahala. Manastirea a fost sfintita abia in anul 1926, de catre vrednicul de
pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul
manastirii. Astfel a luat fiinta "primul asezamant de
acest fel" in Ardealul alipit.
Multa
vreme, asezamantul a ramas la stadiul de schit, neputandu-se dezvolta din cauza
accesului foarte greu spre acesta. Manastirea s-a putut dezvolta dupa 1965 si
mai ales 1970, cand s-a introdus curentul electric si s-a amenajat drumul de
acces.
Ravna
si daruirea unor stareti cu reala vocatie a imbogatit patrimoniul Manastirii
Rohia, patrimoniu care astazi se compune din urmatoarele valori: "Casa de Stejar" (1965), "Casa Staretiei" (1969-1972), "Casa cu Paraclis" (1973-1975), "Casa Poetului" (1977-1979), "Altarul de vara" (1980-1983), "Poarta maramuresana" de la intrare in
incinta manastirii (1988), "Casa Alba" (1988-1992), "Poarta din sat" (1999 - 2001), "Coltul maramuresan" compus dintr-o casa si
o biserica de lemn (2001) s.a. Una din realizarile foarte importante ale
acestui asezamant a fost, este si va ramane faptul ca aici, pe parcursul celor
peste 70 de ani de existenta, sute de mii de romani si-au gasit materializate nazuintele
unitatii de neam si credinta.
- MANASTIREA “Soborul celor 12 Apostoli” BARSANA
Asezata pe Valea Izei, este o icoana a
sufletului crestin ortodox maramuresean, o speranta pentru un viitor
binecuvantat, este un loc sfant und e natura se uneste cu Biserica in
Liturghie cosmica.
Istoricul acestei manastiri incepe cu o sihastrie, care a existat
in Valea Slatinei, in locul numit La Parul Calugarului. Este greu de stabilit
data la care a luat fiinta aceasta sihastrie, totusi traditia spune ca
manastirea din Valea Slatinei a fost "mai veche, mai mare si mai
importanta decat cea din Humana".
Viata monahala in sihastria din Valea Slatinei se pierde in
negura vremurilor, inceputul ei poate ca a avut loc in secolul al XIII-lea sau
in primii ani ai secolului al XIV-lea. Cu timpul, in jurul acestei sihastrii
s-au adunat calugari si frati, care si-au facut acolo chilii si biserica de
lemn si asa cum s-au petrecut lucrurile cu majoritatea manastirilor de pe
teritoriul romanesc, si aici, modesta sihastrie a devenit manastire.
La Parul Calugarului, manastirea era foarte izolata, se afla adancita
intr-o padure de foioase de pe un deal situat la mare departare de localitate.
Accesul la manastire era ingreunat si din cauza raului Iza, peste care nu
exista o punte de trecere in apropiere. De aceea, in a doua jumatate a
secolului al XIV-lea, manastirea a fost mutata din Valea Slatinei intr-un loc
din dreapta Izei, numit pe atunci Podurile Stramtorii, iar dupa mutarea
manastirii in acest loc, platoul a primit numele Podurile Manastirii.
Dupa traditie, mutarea manastirii a fost facuta de catre un
voievod, iar acesta nu putea fi altul decat Balcu Voda care a condus Tara
Maramuresului timp de treizeci de ani fiind ultimul mare voievod al
Maramuresului. In sprijinul acestei ipoteze pledeaza si faptul ca voievozii
Balcu si Drag erau buni crestini ortodocsi si ctitori de asezaminte sfinte;
printre altele, ei au ridicat manastirea Peri la rangul de stavropighie
patriarhala, au construit biserica de piatra de la manastirea Peri iar in 1364
au ctitorit biserica din Deal de la Ieud, care in traditie poarta numele
voievodului Balcu - Biserica Balcului.
Voievozii Balcu si Drag, carora li s-au alaturat si boierii din
sat, au inzestrat manastirea cu terenuri arabile, fanete, paduri si alte
bunuri, fiind in acest fel ctitorii manastirii iar Manastirea Barsana poate fi
numita, pe drept cuvant, manastire voievodala.
La 12 iulie 1791 manastirea a fost desfiintata, calugarii au fost
alungati si s-au refugiat in Moldova la Manastirea Neamt. Atunci manastirea a
fost devastata, chiliile si cladirile anexe distruse, averea confiscata: o
parte a averii a trecut in proprietatea statului si predata manastirii
greco-catolice de la Cernoc iar, alta, inclusiv locul unde a fost manastirea, a
devenit proprietate a bisericii parohiale din Barsana.
Dupa desfiintarea manastirii, pe vatra manastirii n-au dainuit
decat biserica si staretia. Pentru a feri biserica de profanare si distrugere,
credinciosii din Barsana au mutat-o, in 1806, chiar in vatra satului, in locul
numit Podurile Jbarului, unde se mai poate vedea si azi.
Reinfiintarea manastirii, o nazuinta mai veche a credinciosilor,
nu s-a putut concretiza decat dupa 1989, cand barsanestii au luat hotararea sa
ridice o noua manastire pe locul unde a fost cea veche si, in 1991, au adunat
materialul lemnos pentru biserica.
In 1993, Prea Sfintitul
Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului a sfintit piatra de
temelie a noii biserici a manastirii. S-a stabilit ca manastirea va avea hramul
Soborul Sfintilor 12 Apostoli. In ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a praznuit
pentru prima data hramul noii manastiri. In aceeasi zi, in cuvantul de
invatatura adresat multimii de credinciosi, Prea Sfintitul Justinian a amintit
hotararea ca la Barsana va fi manastire de maici.
Cazare: Pensiunea Dupa apa la Razvan - Sighetu Marmatiei
Ziua 2.
Ora 8.00 - Mic dejun.
Manastirea Sapanta Peri a fost infiintata in anul 1997, in hotarul satului Sapanta, din dorinta de a reinnoda traditia istorica a vechii Manastiri Sfantul Mihail, din Peri - Maramures, astazi pe teritoriul Ucrainei. Distrusa la inceputul secolului al XVIII-lea, Manastirea Peri a constituit un important centru bisericesc si cultural. Ctitorie a voievozilor Dragosesti, manastirea Sapanta Peri a fost supusa in anul 1391 sub jurisdictia directa a patriarhului de Constantinopol. Ctitorita de parintele paroh Grigore Lutai, Manastirea Sapanta Peri a primit, din anul 2005, o obste de maici, care a continuat lucrarile de constructie incepute anterior.
Manastirea Sapanta Peri este cea mai inalta biserica din lume,a fost infiintata in anul 1997, in hotarul satului Sapanta, din dorinta de a reinnoda traditia istorica a vechii Manastiri Sfantul Mihail, din Peri - Maramures, astazi pe teritoriul Ucrainei.
- CIMITIRUL VESEL
Cimitirul Vesel este un cimitir din
localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu
colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația
persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în
care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura
populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza
că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre
care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau
moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din
anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800
astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer
liber de natură unică și o atracție turistică.
- MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” MOISEI
Potrivit traditiei locale, asezata intr-o
inscriptie, pe peretele nordic al bisericii actuale, primul locas monahal din
Moisei a fost ridicat de catre credinciosii Moise Coman si sotia sa, Dochia, in
jurul anului 1599.
Potrivit traditiei, cei doi crestini au ridicat locasul in amintirea fiului
lor, plecat in Basarabia, pentru a se casatori, care insa nu s-a mai intors
niciodata. Pentru a fi ocrotit, oriunde s-ar fi aflat, viu sau mort, parintii
sai au hotarat sa ridice o manastire.
Cand au terminat biserica, un monah de la Manastirea Putna s-a
oprit langa aceasta, adunand ajutoare pentre refacerea manastirii amintite,
care fusese pradata de tatari. Acest monah, Grigorie, s-a dovedit a fi tocmai
fiul celor doi, care intrase in monahism, in Manastirea Putna.
In urma insistentelor parintilor sai, monahul a ramas in satul Moisei, unde a
pus bazele unui locas monahal, in jurul bisericutei deja zidite. Manastirea
Moisei a fost sfintita in ziua de 25 august 1672, cand s-a praznuit si hramul
acesteia, adica Adormirea Maicii Domnului, de catre Sfantul Ierarh Sava
Brancovici, Mitropolitul Ardealului.
Complexul monahal de la Moisei este alcatuit, astazi, din mai
multe cladiri: biserica veche, din lemn; biserica noua, din caramida; Altarul
de vara; staretia, arhondaricul etc. Biserica cea veche, sfintita in anul 1672,
a fost metoc al Manastirii Putna. Aceasta a fost restaurata intre anii
1928-1929, cand i s-a asezat o temelie noua; mai apoi, prin anul 1972,
bisericutei i s-a innoit acoperisul si turla. Noua biserica, din zid, a fost
construita intre anii 1910-1911, in stil neoclassic.
Biserica cea veche a manastirii este de mici dimensiuni, ea fiind
construita din barne de lemn de molid, pe o temelie de piatra. Pridvorul
deschis al bisericii se sprijina pe patru coloane. Deasupra pronaosului se
inalta o mica turla, cu doua ferestre mici.
Altarul cel vechi este construit in forma de pentagon, avand trei
ferestre mici. Catapeteasma este construita tot din barne. Naosul are o bolta
semicirculara, fiind luminat de patru ferestre mici. Pronaosul, despartit de
naos printr-un perete din barne, nu are ferestre.
Pictura vechii bisericute dateaza inca din anul 1699, fiind cea
originala, realizata pe panza. Peste aceasta, prin anul 1871, a fost asezata o
noua pictura, pe strat de gips. Ambele se pastreaza in mod fragmentar.
Biserica cea noua a manastirii, inalta de 35 de metri, este
zidita din piatra si caramida, in forma de cruce, avand o lungime de 28 de
metri si o latime de 8 metri. Altarul acesteia este semicircular, in interior,
si hexagonal, in exterior.
Noua biserica a fost zugravita in intregime in fresca, intre anii
1982-1985, de catre pictorul Flesariu Pantelimon, din localitatea Suslanesti,
judetul Arges, unul dintre ucenicii pictorului Belizarie. Pe fatada peretelui
vestic sunt zugravite mai multe icoane: Adormirea Maicii Domnului, Sfantul
Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe,
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, cei doisprezece Apostoli si Judecata de Apoi.
In interiorul noii biserici apare o scena deosebita, chiar unica: Sfantul
Ierarh Sava Brancovici, cel care a sfintit biserica veche, apare tinand in mana
modelul bisericutei, in vreme ce in fundal apare zugravita Manastirea Putna,
sfintita in anul 1470.
Manastirea Moisei a indeplinit un rol de seama in apararea
dreptei credinte, in Maramures, mai ales prin faptul ca aceasta avea stranse
legaturi cu ierarhii si cu marile centre ortodoxe din Moldova si din Tara
Romaneasca. In incinta manastirii a functionat o scoala de invatatura, precum
si un atelier de pictura.
Cascada Cailor este situată în apropiere de stațiunea turistică Borsa, în partea de Nord-Est a Munților Rodnei. Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România. Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri. Cascada este accesibilă din mai multe direcții, dinspre Borșa-Complex cu telescaunul, sau pe jos, sau dinspre zonele mai înalte ale Munților Rodnei.
Conform legendei, Muntele Piatra Rea datorită păşunilor sale întinse era locul preferat al localnicilor pentru a ţine din primăvară până în toamnă "stavele" (hergheliile) de cai. Insă acest rai al cailor nu era chiar aşa de liniştit. Din când în când ursul incerca să îşi găsească o pradă uşoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă într-un loc deschis şansele ursului erau slabe. Aşa că ursul de obicei încerca să incolţească cai deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascada a Cailor. Aici sărmanele animale nu aveau altă soluţie decât să se arunce în hău, astfel ursul având câştig de cauză. Într-o noapte întunecată, fără vizibilitate şi cu o furtună de proporţii, ursul a venit din nou să îşi aleagă o pradă. Speriaţi de fulgere şi de atacul neaşteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prăpastie. Unii dintre ei au scăpat dar o mulţime de animale au căzut în prăpastie, ursul alegându-se după spusele localnicilor cu vreo 15 cai.De atunci localnicii marcaţi de eveniment au început să foloseasca numele de Cascada Cailor. Dar nu numai cascada a primit acest nume. Muntele se numeşte Muntele Cailor, circul glaciar a fost denumit Podul Cailor iar pârăul care se prăvăleşte jos pe abrupturi se numeşte Izvorul Cailor.
Mănăstirea cu hramul Schimbarea la Faţă din Pasul Prislop este una din cele 28 de mănăstiri care există în judeţul Maramureş. Lăcaşul de cult a fost ridicat pentru a cinsti şi a aduce pace sufletească eroilor căzuţi în cele două războaie Mondiale. O parte din aceşti eroi sunt îngropaţi în cimitirul din apropierea mănăstirii. Legenda locului vorbeşte despre faptul că, înainte de amenajarea acestui cimitir, cei care treceau Pasul Prislop spre Suceava puteau auzi strigătele de ajutor ale soldaţilor căzuţi la datorie în cele două conflagraţii mondiale. Ca şi mănăstire, lăcaşul de cult din Pasul Prislop, potrivit declaraţiilor făcute de ieromonahul Celestin, există din anul 2008, initial aici fiind vorba despre un schit (2007). “Locul s-a sfinţit la Hora de la Prislop din anul 1999. Mănăstirea există datorită cimitirului care se află aici, cimitir unde sunt îngropaţi soldaţi din cele două războaie mondiale. Aici în zonă exista un spital militar, atât în Primul Război Mondial, cât şi în al Doilea. Pe locul unde se ţine acum Hora de la Prislop se aflau înainte tranşee şi buncăre. Acum la această mănăstire se află patru vieţuitori. Are trei hramuri, Sfânta Treime, Schimbarea la Faţă şi acum Sfântul Antonie cel Mare”, a declarat Ieromonahul Celestin. Acesta a mai adăugat că întemeietorul acestui lăcaş de cult este Timiş Dumitru din Borşa, care, alături de alţi borşeni, a început construcţia propriu-zisa. Viaţă grea în vârf de munte Ieromonahul Celestin a recunoscut că viaţa în vârf de munte nu este una pentru toată lumea. Iarna ţine câteva luni bune aici. Pentru a câştiga un venit, cei patru vieţuitori de aici toamna culeg fructe de pădure, de la afine, zmeură la alte fructe de pădure care sunt transformate apoi în dulceţuri sau siropuri. Pe perioada caldă se culeg ciuperci, iar pe perioada iernii se încercă obţinea de venituri pentru mănăstire prin crearea unor figuri din ceară, lumânări. Scurtă istorie Cimitirul militar din Mănăstirea Prislop a fost ridicat pe locul unde au fost găsite oseminte ale soldaţilor din cele două războaie mondiale. “În Pasul Prislop a fost un teatru de operaţiuni militare foarte important. Au fost şi o serie de confruntări în Al Doilea Război Mondial între Antanta şi Tripla Înţelegere. Acolo sunt oseminte ale soldaţilor români, polonezi, ruşi şi germani.
DE RETINUT!
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului de cel putin 300 lei si
diferenta cu 14 zile inainte de data plecarii;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire;
* Conducatorul de grup poate modifica ordinea obiectivelor.
INSCRIERI: 0755095193
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu