27 sept. Giurgeni, Runc, Cioplani, Nechit,....

 

Pret: 160 lei

Servicii incluse:
- transport;
- însoțitor grup.

Mănăstirile:
- “Nasterea Maicii Domnului” Giurgeni (închinare la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului ce dateaza din 1831).
- “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” Runc;
- “Sfantul Emilian de la Durostorum” Ciolpani;
- ”Schimbarea la Fata” Nechit;
- “Nasterea Maicii Domnului” Tazlau;
- “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” Razboieni      

IASI - ora 7.00

- MANASTIREA ˮNasterea Maicii Domnuluiˮ GIURGENI 
Sf. Liturghie
Actuala biserică a mânăstirii a fost clădită 1833 pe locul unei foste biserici din lemn din 1738. Din 1928 locașul funcționează ca mânăstire până în anul 1959 când regimul comunist desființează mânăstirea. După această dată au fost dărâmate clădirile anexe ale mânăstirii rămânând doar biserica. După căderea comunismului biserica se redeschide iar din 1993 până în 2000 devine mânăstire de maici, apoi din 2000 devenind de călugări. În vara anului 2011 aici viețuiau 7 călugări. Din 2005 s-a început restaurarea și clădirea unor noi clădiri anexe, de asemenea s-a închegat o gospodărie de tip țărănesc cu păsări și animale.
 Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost dăruită Mănăstirii Giurgeni, pe atunci a
 Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost dăruită Mănăstirii Giurgeni, pe atunci așezământ de maici, în anul 1831, cu ocazia sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului (6 august), dată aleasă probabil pentru similitudinea cu schimbarea la faţă a chipului Maicii Domnului din icoană. Încă de când a fost dăruită mănăstirii, icoana a început să săvârşească diferite minuni, astfel că mulţi credincioşi vin necontenit să se roage la ea.

- MANASTIREA „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” RUNC
Prin tradiţie, zidirea ei este atribuită Sf. Voievod Ştefan cel Mare si Sfant, după bătălia de la Orbic, din 1457, împotriva lui Petru Aron. Documentar este amintită la 1 Aprilie 1695, când se vorbeşte despre o danie a lui Ionaşcu Isărescu cu soţia sa Alexandra, consideraţi ctitorii reali ai mănăstirii. Existenţa ei, fără a socoti câteva crâmpeie disparate ale unor intervenţii mai puţin plăcute, a fost neîntreruptă. Până în 1888 a fost obşte de călugări iar apoi, desfiinţindu-se, a devenit biserică de mir a parohiei Lipoveni-Neamţ. În 1941, venind de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Casian Cojoc reuşeşte să o redeschidă. În 1959, pentru opt ani, este iarăşi închisă şi preluată de Statul comunist. Din anul 1967 viaţa monahală a fost reluată fără întrerupere până în prezent. Hramul bisericii este „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, iar al paraclisului „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Adăposteste o parte din Sfintele Moaște ale Sfântului mucenic Emilian de la Durostorum,Sf. Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște, Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Mc Chiriachi.

- MANASTIREA “Sfantul Emilian de la Durostorum” CIOLPANI
Manastirea Ciolpani adaposteste o parte din moaste ale Sfantului Mucenic Emilian de la Durostorum, fiind singura manastire din tara ce poarta hramul sfantului. Este mănăstire de maici.
Se spune că schitul inițial a fost ridicat de sulițașul Ciolpan care s-a și călugărit aici în vremea lui Petru Șchiopu, (care a fost domn al
Moldovei în 1574-1579 și 1581-1591). Acest schit s-a păstrat până în 1730, după care Teodosie Cantacuzino a zidit pe acel loc o bisericuță din lemn care mai există și astăzi. Lăcașul monahal a fost desființat în 1959, recăpătându-și statutul în 1992.

- MĂNĂSTIREA "Schimbarea la Fata" NECHIT
Din traditie, se stie ca Valea Nechitului era destul de populata in secolul al XIV-lea, cand s-au construit mai multe asezari de tip rural, pomenite si in scrierile cancelariei domnesti, chiar in primele decenii ale veacului urmator. Astfel un document din anii 1399-1418 despre un anume Huba, stapan de pamanturi in aceste locuri, mentioneaza existenta aici a Schitului Nechit, cu hramul "Sf. Nicolae", avand in apropiere un sat, moara si siliste. In alt hrisov de danie domneasca al lui Alexandru cel Bun, din 1419, este pomenit Schitul Nechit, aflat in "Campul lui Dragos", unde se gasea si curtea boiereasca a doi frati: Dragomir si Ioan Borilovici.
Pe firul neintrerupt la vremii a ajuns pana la noi amintirea unui anume Nichita Sihastrul, primul care s-ar fi nevoit rugandu-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri, de la care apoi au imprumutat numele, pârâul, valea si muntele care strajuiau locul sau de inchinaciune. In jurul lui s-au adunat si alti rugatori intru singuratate, care au ridicat, dupa o obiceiul vremii, o bisericuta de lemn punand, astfel, bazele unei asezari isihaste ce va fi apoi cunoscuta sub numele de "Sihastria lui Nechita" sau "Schitul Nechit".
Traditia spune ca Stefan cel Mare dupa ce a ridicat Manastirea Tazlau in anii 1496-1497, ar fi luat calugari din Nechit pentru obstea nou infiintatei manstiri. Tot traditia, de asemenea, pune izvorarea minunata a celor trei izvoare din apropierea manastirii pe seama lui Chiriac de la Tazlau (Sihastrul), cel care mai tarziu este pomenit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei in randul sfintilor venerati in Moldova.
In primele decenii ale secolului al XIX-lea viata isihasta din jurul schitului Nechit a a inceput a se stinge, abia palpaind prin osteneala celor trei calugari ce mai ramasesera aici. A urmat o perioada de ruina si uitare, pana in anul 1864 cand s-a facut o biserica de zid in jurul celei vechi din lemn, o clopotnita de piatra si cateva chilii, reprezentandu-se flacara vietii monahale in aceasta straveche vatra de credinta.
Istoria mai noua a Manastirii Nechit este strans legata de stradaniile parintelui Zenovie Ghidescu, demn urmas al monahilor care s-au nevoit in aceste locuri, venit aici ca staret, prima oara, in 1948. In 1960, Schitul Nechit redevenise asezamantul prosper de odinioara, dar desfiintarea sa abuziva, hotarata de autoritatile ateiste ale vremii, a readus aici pustiul in locul rugaciunilor catre Dumnezeu.
Parintele Zenovie este numit paroh in mai multe locuri, dar de cand se obtine redeschiderea schitului, in 1972, nu conteneste a-l veghea, contribuind la refacerea acestuia, chiar inainte de a reveni ca staret la Nechit.
Intre anii 1976-1979 se reface in intregime biserica mare, cu hramul "Schimbarea la Fata" si se construieste deasupra si un paraclis "Sf. Mucenici Zenovie si Zenovia", care sunt pictate de monahia Viorica Cretu de la Manastirea Prislop, in perioada 1979-1982. In 1990 se mareste edificiul initial printr-un adaos, unde pictura a fost executata de pictorul Mihai Chiuariu intre anii 1991-1992.
Intre anii 1998-2001 s-a savarsit constructia noului turn clopotnita, care strajuieste principalul drum de acces in manastire si care adaposteste si un paraclis cu hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena", oferind vietuitorilor si pelerinilor ce trec pe aici, un alt loc de rugaciune si reculegere.

- MANASTIREA “Nasterea Maicii Domnului” TAZLAU    Asezamantul monahal de la Tazlau apare mentionat pentru prima data intr-un document  din 30 octombrie 1458, cand Stefan cel Mare la rugamintea egumenului Manastirii Bistrita, Eustatie, intareste hotarele branistei Manastirii Tazlau pana la Rachitis. Intre anii 1496-1497 are loc constructia bisericii de zid “Nasterea Maicii Domnului” de la Tazlau pe locul vechii biserici de lemn construita de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii la voievodului Stefan cel Mare.
  Din punct de vedere architectural biserica manastirii de la Tazlau este construita dupa un plan treflat cu sanurile laterale rotunjite, dar de mici dimensiuni, in comparatie cu absida alungita a altarului. Aceasta dispune de contraforturi la pronaosul evidentiat printr-un decros, la abside si in colturile pridvorului adaugat la sfarsitul secolului al XVI-lea, in timpul Movilestilor. La exterior, decoratia bisericii este realizata prin doua randuri de ocnite aflate sub cornisa si un rand de firide alungite care inconjoara biserica pe toata inaltimea fatadelor.
  Asemeni unei fortarete, biserica manastirii Tazlau a fost inconjurata cu ziduri de piatra, prevazute cu metereze si contraforturi la exterior. In anul 1514, biserica a fost pradata de cetele secuiesti, iar spre sfarsitul secolului al XVII va fi inchinata catre patriarhiile din Constantinopol si Ierusalim, urmand perioada sa de decadere economica si spirituala.
Domnitorul Petru Rares a construit turnul-clopotnita de la intrare si a refacut stricaciunile pricinuite manastirii Tazlau de-a lungul timpului, aducand-o la starea ei initiala. Alexandru Lapusneanu a construit pridvorul din pronaus iar Ieremia Movila a asezat o usa lucrata in lemn de arin in anul 1596 “de catre un Cozma Maistrul”. In anul 1711, Constantin Mavrocordat o va inchina Muntelui Sinai, iar din anul 1835 ea va deveni parohie.
  La mijlocul sec. al XVII-lea, arhimandritul Zaharia, a construit palatul egumenesc langa clopotnita construita de Petru Rares, intarind astfel apararea si paza la cele trei porti. Intre anii 1858 – 1859, s-au facut o serie de reparatii la Manastirea Tazlau care au condus la indepartarea ctitoriei voievodului Stefan cel Mare de la forma sa initiala prin adaugarea unor “inovatii” constructive. Totodata, a fost refacuta pictura din interiorul bisericii, in vechea zugraveala predominand culoarea rosie si decorul care amintea de dispunerea blocurilor de piatra din parament.
In anul 1879, se intrerupe viata monahala de la Manastirea Tazlau ca urmare a unui incendiu. Locasul a fost refacut in anul 1894, iar biserica devenita parohie, va servi cu prioritate nevoilor satului. Clopotnita care a fost si ea distrusa de flacari a fost refacuta in anul 1902, dar intr-un stil influentat de arta ruseasca. Intrarea in incinta manastirii se arcuieste sub turnul-clopotnita, situat la rasarit, iar in interior se mai pastreaza urme ale casei Domnesti si ale fostelor chilii.
Din anul 1990, biserica Sfantului voievod Stefan cel Mare devine din nou manastire de monarhi fiind astfel readusa la destinatia ei initiala.

– MĂNĂSTIREA “Sfintii Arhangheli Mihail Si Gavriil” RAZBOIENI
 Mănăstirea Războieni este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1496 în satul Războieni din județul Neamț, are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Biserica mănăstirii a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă.
Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 și este formată din 4 obiective:
- Biserica "Sf. Voievozi" - datând din sec. XV
- Turnul clopotniță - datând din 1862
- Stăreția - datând din sec. XX
- Chiliile - datând din sec. XIX-XX
După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă", sultanul Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă.
În scopul de a diminua forțele moldovenești angajate în luptă, turcii au apelat la ajutorul tătarilor din Crimeea care au traversat Nistrul și au început să prade Moldova. Domnitorul Ștefan cel Mare a fost nevoit să trimită o parte din oastea moldovenească pentru a-i alunga peste Nistru pe tătari.
Ștefan cel Mare s-a retras spre munți, alegând ca loc al bătăliei o mare poiană din pădurea de la Valea Albă (azi satul Războieni din județul Neamț). Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni și turci. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ștefan cel Mare avea numai 10.000 oșteni moldoveni. Moldovenii au răsturnat copaci uriași în jurul acelei poiene, au săpat un șanț adânc pe lângă acea întăritură și au aruncat pământ peste arborii doborâți, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată.
Cu toate că au câștigat lupta, turcii nu au putut supune Moldova, fiind hărțuiți permanent de moldoveni. Ei s-au retras cu armata destrămată și cu armamentul distrus, nereușind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Șendrea) și nici Cetatea Neamțului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul).
În Bătălia de la Valea Albă, mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află o pisanie lungă scrisă în limba slavonă, care reprezintă o cronică murală de o sinceritate impresionantă din istoria Moldovei.
căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei. Atunci și tătarii au lovit Moldova din ceea parte.
De aceea, a binevoit Io Ștefan Voievod, cu buna sa voință a zidit această casă în numele arhistratigului Mihail și întru rugă sieși și Doamnei sale Maria, și fiilor săi Alexandru și Bogdan și pentru amintirea și întru pomenirea tuturor dreptcredincioșilor creștini care s-au prăpădit aici.
Istoricul Constantin Turcu (1903-1980) a presupus că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă.
Biserica "Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. De-a lungul timpului, biserica a suferit unele modificări constructive. În anul 1862 a fost construit turnul-clopotniță pe sub care se intră în incinta mănăstirii.
Mănăstirea Războieni a fost desființată prin Decretul nr. 410/1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate.
După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie. 

DE RETINUT!

* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire (- barbatii: pantaloni lungi, - femeile: fusta rochie, capul acoperit);
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.

     Inscrieri la telefon: 0755.095193