 |
| Manastirea Cozancea |
Iasi - Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” Cozancea - Mănăstirea ”Pogorarea Duhului Sfant” Agafton - Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tamaduirii, Duminica Sfintilor Romani“ Zosin - Mănăstirea ”Sfantul Ierarh Nicolae” Cosula - Mănăstirea "Acoperamantul Maicii Domnului" Sangeap-Basaraba
Iasi, ora 7.00
- Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” Cozancea - Sf. Liturghie
Prima construcţie din lemn s-a făcut în 1656, de către 3 cazaci
pustnici, care s-au stabilit aici, apoi în 1684 paharnicul Constantin Balş construieşte o biserică din lemn, iar în 1732 Vasile Balş din neamul Coştiugineştilor, ridică pe valea Cozancei biserica de piatră în timpul Mitropolitului Grigore. Dintotdeauna a fost aici obşte de călugări. În istoricul schitului sunt trecuţi şi cei care l-au
condus în anumite perioade
ca: ieromonahul Lavrenţie în 1756, Iosif Boban în 1847, Varlaam Vantil în 1899; Casian
Gavrilescu în 1906; Vasian Bucovineanul în 1910; Dosoftei Tincu în 1931. În
1953 este transformat în schit de maici având ca preot duhovnic pe Ioanichie
Radovici până în 1960, când Schitul se închide ca urmare a
decretului 410/1959. În 1983 vine ca
superior Protosinghelul Elisei Florea, care datorită meritelor deosebite
avute la parohia Coştiugeni a fost ajutat de Mitropolitul Justin să redeschidă Schitul Cozancea.
Din anul 1986 intră superior Ieromonahul Iosif Grigore (stareţ şi în 1997/1998). Acesta, fire energică şi bun gospodar, reuşeşte ca din fonduri
proprii şi din veniturile schitului să construiască noi clădiri, să repare biserica, s-o picteze şi să zugrăvească în praf de piatră exteriorul. În anul 1990 Schitul devine mănăstire cu obşte de călugări. Conform Legii 18 a Fondului Funciar din 1991 se măreşte suprafaţa terenului la 10
ha. Toate aceste realizări au fost făcute sub îndrumarea lui Pimen
Suceveanul, Episcop-Vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei (în prezent Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor).
-
Mănăstirea ”Pogorarea Duhului Sfant” Agafton
Pe la 1728, Ieromonahul Agafton a ales loc de schit în pădurile adânci din apropierea Botoșanilor, un schit care a fost populat, dintru început, doar de călugări. În 1803, mitropolitul
Vaniamin Costache transformă Agaftonul în mănăstire de maici și aduce monahii de
la Văratic și Agapia. Noua biserică de zid a Mănăstirii Agafton a fost construită între anii 1838-1843, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", în stil moldovenesc, în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turnuri
mari, cu baza octogonală. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1929 de către pictorul P. Livescu din Botoșani. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1878 în formă pătrată și se termină cu o turlă rotundă asemănătoare celor de pe biserică. Pe la 1950 aici era
un adevarat sat monahal, cu 300 de călugărițe.
-
Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului, Izvorul
Tamaduirii, Duminica Sfintilor Romani“ Zosin
Mananstirea Zosin isi face loc printre documente inca din
anul 1779, cand dreptcredinciosul Tudorachi Basota ctitoreste o micuta biserica
de lemn.
In 25 aprilie 2006 IPS Daniel a sfintit piatra de temelie a
noului lacas de cult.
Manastirea cea noua este mareata si frumos impodobita, atat
pe interior, cat si pe exterior.
Biserica de lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”
figureaza din anul 2004 pe lista monumentelor istorice din judetul Botosani.
- Mănăstirea ”Sfantul Ierarh Nicolae” Cosula
Manastirea
Cosula a fost ctitorita in anul 1535, de marele vistiernic Mateias, sfetnic de
seama al domnitorului Petru Rares. Pisania originala a bisericii, scrisa in
limba slavona si asezata deasupra usii de intrare in pronaos, marturiseste
urmatoarele: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea
Sfantului Duh a binevoit dumnealui Matias, marele vistiernic, si a zidit hramul
Sfantul Nicolae la manastirea sa, pe Miletin; s-a inceput la 23 aprilie si s-a
savarsit in acelasi an, anul 7043 (1535), septemvrie, 8 zile."
In cadrul secolelor XVII-XVIII, manastirea din Cosula a
constituit un adevarat centrul duhovnicesc si cultural. In chiliile acestei
manastiri a fost tradusa, pentru prima data in limba romana, o scriere a lui
Herodot, de pe un manuscris grec, adus din insula Creta. Marele istoric Nicolae
Iorga a colectionat din camarile Manastirii Cosula aproape patru sute de
documente, pe care le-a depus in Arhivele Nationale.
Manastirea a fost supusa unor serii de reparatii si
restaurari in anii 1848 si 1858. In anul 1903, obstea monahala a plecat din
manastire, biserica acesteia fiind folosita pe post de biserica parohiala, de
catre credinciosii din satul Cosula. In cladirile mai mari ale manastirii a
fost amenajat un spital. In anul 1978, cand manastirea a fost supusa iarasi
unor lucrari de restaurare, au fost daramate doua laturi ale bisericii
(pridvorul si vestmantarul).
Manastirea Cosula a fost redeschisa in anul 1991, prin
purtarea de grija a Inalt Preasfintitului Daniel, Mitropolitul de atunci al
Moldovei si al Bucovinei. In anul 1996 s-au incheiat lucrarile de zidire a
chiliilor si a anexelor necesare vietii monahale. De asemenea, au fost reparate
si cladirile care servesc pe post de arhondaric si de staretie.
Biserica cea veche a manastirii a fost construita in forma de
cruce, arhitectura acesteia fiind foarte asemanatoare celor zidite de Sfantul
Stefan cel Mare si de Petru Rares. Temelia si zidurile bisericii sunt zidite
din piatra, iar contururile ferestrelor sunt zidite din caramida. In anul 1958,
ferestrele si usile bisericii, infatisand elemente arhitecturale gotice, au
fost refacute, fiind largite.
Manastirea Cosula a fost zugravita in fresca, atat in
interior, cat si in exterior. Frescele interioare dateaza inca din anul 1538,
acestea iesind la lumina, din loc in loc, de sub pictura in ulei, realizata in
anul 1858. Frescele exterioare s-au degradat complet, din acestea mai
pastrandu-se decat o fasie lata, in partea superioara a peretelui vestic,
infatisand Judecata de Apoi.
Casa egumenului (staretia), datand inca din secolul al
XVII-lea, se afla la o distanta de cativa zeci de metri de biserica mare, in
partea nord-vestica. Etajata, avand pridvor etajat si beciuri, aceasta a fost
zidita puternic din caramida. Clopotnita manastirii (turn fortificat) a fost
zidita spre sfarsitul secolului al XVIII-lea.
- Manastirea ”Acoperamantul Maicii Domnului” Sangeap-Basaraba
Începuturile acestui
aşezământ monahal nu se
cunosc cu exactitate. Documente scrise nu există. Tradiţia locală aminteşte de Petru I Musat,
care ar fi făcut o biserică din lemn, iar apoi Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rares, care ar fi înnoit şi întărit această mănăstire cu biserică şi ziduri de piatră, de unde şi denumirea de “Cetăţuie”.
Poiana Sângeap era locul de odihnă după numeroasele şi obositoarele vânători domnesti, iar Petru Rares, copilărind la Curtea de la
Hârlău, cu siguranţă a cercetat mănăstirea. De asemenea, trebuie spus că aceasta se află pe calea strategică şi comercială ce leagă Hârlăul de Probota, Baia si Suceava.
Domnii moldoveni au
dăruit această mănăstire cu moşii, iazuri, şi prisăci. Dezvoltându-se mănăstirea, cei care
lucrau pe pământurile mănăstirii au format un
cătun, care a preluat denumirea mănăstirii Sângeap.
Viaţa înfloritoare a mănăstirii avea să se încheie în timpul domnitorului Al.I.Cuza, când mănăstirea a fost
pustiită. În anul 1864,
biserica mănăstirii este transformată în biserică de mir pentru
locuitorii satului Sângeap, aceeaşi soartă împărtăşind-o şi alte mănăstiri din apropiere, ca “cea a lui Zagavei” şi cea din Zbereni.
Este cunoscut faptul că o parte din icoanele şi clopotele vechii mănăstiri au fost mutate în noul sat Pârcovaci. În anul 1944, mănăstirea a fost
transformată în comandament, iar
la plecare au dinamitat-o lăsând în urmă o grămadă de moloz.
După căderea regimului comunist, prin descoperire dumnezeiască, şi în urma demersurilor făcute de părintele Dumitru Tincu, în anul 1992, către Mitropolia de la
Iasi, părintele paroh a construit o troiţa la ruinele mănăstirii.
În anul 1997, I.P.S.
Daniel a binecuvântat şi a aprobat reînfiinţarea mănăstirii ca schit de călugări, pe lângă Mănăstirea Lacuri, iar în 20 iunie 1998, prin hotărârea Sfântului Sinod al B.O.R. schitul Sângeap a fost transformat în mănăstire, având titulatura Mănăstirea Sângeap-Basaraba. Adaosul, Basaraba, se datorează faptului că, pe vechiul
amplasament al mănăstirii în anul 1952, au fost
împropietăriţi veteranii de război. Astfel s-a ales alt amplasament pe culmea împădurită a dealului Basaraba, la o distanţă de circa 4 km la
est de vechea mănăstire. Suprafaţa de pământ necesară reconstruirii mănăstirii a fost donată de fam. părintelui Dumitru
Tincu, care s-a şi ocupat şapte ani de lucrările de reconstrucţie si de recuperarea proprietăţilor mănăstirii voievodale. Aici, pe lângă pitorescul pădurii şi al poienilor,
Bunul Dumnezeu a dăruit mănăstirii şi un izvor de apă bogată în magneziu,
folositoare sănătăţii.
În anul 1998, la data
de 2 iunie, s-a sfinţit locul de biserică de către un sobor de preoţi condus de delegatul Sfintei mitropolii a Moldovei şi Bucovinei,
arhimandritul Dosoftei Scheul, în prezent, mare
ecleziarh al catedralei mitropolitane din Iaşi. Biserica de lemn,
cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului
şi Sf. Mina, în care se slujeste în prezent, donaţie a familiei domnului Deleanu Constantin, a fost ridicată în anul 2003, în doar trei săptămâni, de către o echipã de meşteri populari, din
Vatra Moldoviţei, condusă de moşu Petru Ciornei. În prezent aceasta se
pictează.
160 lei – grup 20 persoane;
Daca grupul este mai mic de 17 persoane, pelerinajul se amana.
Preţul include: transport cu autocar, microbuz, clasificat, ghid. Nu include mesele si cheltuielilie personale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu