Jud. Neamt: Horaita,...11-12 mai 2024

           

                                                                

PRET: 419 lei/persoana 

Servicii incluse:  
- transport cu microbuz, minibus sau autocar; 
- cazare Hotel Pelerinul - Durau
- duminica masa de pranz;
- ghid/însoțitor grup;

Servicii neincluse:
- mesele;
- cheltuielile personale.
ITINERAR:

1. Iasi – Tg. Neamt - Manastirea Horaita – Manastirea Horaicioara - Manastirea Almas - Piatra Neamt- Manastirea Bistrita - Manastirea Pangarati - Bicaz - Schitul Cerbuc. Cazare: Hotel Pelerinul Durau
2. Manastirea Durau, Sfanta Liturghie – Manastirea Petru Voda  – Iasi 

Informatii si inscrieri la telefon: 0755095193

ZIUA 1. 

Iasi – ora 7.00

- MANASTIREA “Pogorarea Duhului Sfant” HORAITA
A luat fiinţă în prima jumătate a sec. XIX. Între anii 1822 - 1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din mănăstirea Neamţ, cu binecuvântarea şi aportul substanţial al Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842) al Moldovei, în urma unei revelaţii dumnezeieşti, ridica prima biserică - din lemn - a mănăstirii cu hramul "Pogorârea Duhului Sfânt". Înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii au fost sprijinite şi de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei. Primul i-a dat hrisovul la întemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existenţa integrând-o între lăcaşurile bugetare ale ţării.
Deşi Mănăstirea Horaiţa a fost înfiinţată în anul 1822, sunt documente potrivit cărora ea datează din secolul XV. La 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei - Alexandru cel Bun (1400 - 1432) includea biserica din Horaiţa în rândul celor 52 de biserici (de mir şi mănăstire), pe care le supune jurisdictional Mănăstirii Bistrita. Alexandru cel Bun consemna în documentul din iulie 1428 o danie mănăstirii Bistriţa, care îi va sluji de necropola: "pentru sufletul sfânt al raposaţilor părintţlor noştri şi pentru sănătatea Domniei mele şi a tuturor copiilor Domniei mele ".
Denumirea mănăstirii, "Horaiţa", provine de la numele marilor proprietari de pământ în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani şi împrejurilmile, şi anume Goraeti.
Părintele Irinarh, principalul ctitor al mănăstirii, este hirotesit arhimandrit şi devine primul stareţ al mănăstirii pe care o va conduce până la 1837, adunând în jurul său ca la 70 de vieţuitori.
În 1837 cuviosul arhimandrit Irinarh, îmbolnăvindu-se, s-a hotărât să meargă la Locurile Sfinte pentru a se închina, retrăgându-se pentru restul vieţii sale în Palestina. Cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin, lasă ca stareţ al mănăstirii pe cuviosul părinte Ermoghen Buhuş (1800?-1877), care l-a î nsoţit de la mănăstirea Neamţ. Ca şi părintele Irinarh, cuviosul Ermoghen este hirotesit arhimandrit. În timpul stăreţiei sale este ridicată actuala biserică a mănăstirii, cu hramul "Botezul Domnului", a cărei construcţie a început la anul 1848 şi a fost finalizată 19 ani mai târziu, la 1867, fiind sfinţită la 20 octombrie de mitropolitul Moldovei-Calinic Miclescu (1860-1875). La zidirea şi înzestrarea bisericii cu cele necesare au contribuit pe lângă credincioşi - prin donaţii - şi domnitorii din vremea aceea, Grigorie Alexandru Ghica (1849-1856) şi Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), precum şi mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei.
Biserica, având 30 m lungime, 17 m laţime şi aproximativ 20 m înalţime, a fost construită exclusiv din piatră, numai bolţile sunt din cărămidă. Grosimea pereţilor variază între 1,6 şi 4 metri.
În evoluţia arhitecturii moldoveneşti, biserica mănăstirii Horaiţa, ca stil, este unică, aici fiind prezente elemente din arhitectura romano-bizantină, precum şi influenţe ruseşti în numărul şi configuraţia celor 8 turle.
Pictura, în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu, a fost executată de Mihai Chiuaru cu ucenicii săi între anii 1988 - 1993 şi sfinţită la 4 iulie 1993 de catre I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Impresionantă este catapeteasma bisericii, lucrată - după părerea unora - la Viena. Alte surse ne informează că aceasta ar fi fost realizată cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1867) de către unii sculptori în lemn din apropiere. Sculptura în sine relevă ultima supravieţuire a barocului, familiar majoritaţii catapetesmelor româneşti din a doua jumătate a secolului XIX. În structura ei se află, probabil (după aprecierea unui specialist în domeniu), 3 tipuri de lemn: tei, păr şi tuia. Catapeteasma este unicat în ţară, probabil şi în lume, în primul rând datorită aşezării amvonului - deasupra uşilor împărăteşti - amvon care, în tradiţia Bisericii, îşi are locul în partea de Nord şi nu în Est, cum se află aici. În al doilea rând datorită dispunerii neconforme cu tradiţia ortodoxă a 2 registre: registrul sfinţilor apostoli , de-a lungul unui bandou semicircular ce are în centru icoana Deisis, şi registrul profeţilor Vechiului Testament , în 14 medalioane intercalate în două vrejuri de viţă de vie din lemn sculptat, aurit, ce se ridică de la extremitaţile catapetesmei până deasupra amvonului. Aceste registre sunt dispuse pe orizontală la majoritatea catapetesmelor din bisericile ortodoxe.
Odorul cel mai de preţ al mănăstirii este icoana Maicii Domnului "Izbăvitoare de secetă" - făcătoare de minuni . Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Îmbrăcămintea în argint a icoanei a fost realizată în a doua jumătate a sec. XIX. Numele icoanei "Izbăvitoare de secetă" provine de la numeroasele minuni pe care "Maica Domnului de la Horaiţa" le-a făcut, în vreme de secetă, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei.
Pe latura nordică a complexului mănăstiresc se află paraclisul "Sfântului Ierarh Nicolae" în care se oficiază sfintele slujbe în timpul iernii. El a fost construit între anii 1850 - 1852, în timpul stăreţiei cuviosului arhimandrit Ermoghen.
Tot în timpul cuviosului părinte Ermoghen Buhuş a fost construit şi turnul clopotniţă (1853-1855), la al cărui prim nivel a fost făcut un alt paraclis, de dimensiuni mai mici, care poartă hramul mănăstirii "Pogorârea Duhului Sfânt". Aici se slujeste o dataâă pe an, numai Sfânta Liturghie, de ziua hramului.
Celelalte clădiri ale complexului monahal au fost construite, toate, după anul 1920.
Între personalităţile de seamă ce au trecut prin mănăstirea noastră se află şi arhiereul Eugeniu Laiu, episcop-vicar pentru eparhia Bucovinei, cu titlul de Suceveanul. Născut la 06.06.1894 în satul Certieni, comuna Bargaoani, raionul Tg. Neamţ, Ioan Laiu este tuns în monahism la mănăstirea Horaiţa de unchiul său, Arhim.Pimen Gheorghiu, în august 1920. Hirotonia în treapta de arhiereu a primit-o în catedrala din Cernăuti la 9 iulie 1939. După îndeplinirea mai multor ascultări în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, se retrage (octombrie 1957) la Horaiţa, mănăstirea de metanie, unde, în smerenie şi simplitate, îşi petrece ultimii ani ai vieţii pământeşti (10 la numar) până în ziua de 1 aprilie 1967, când îşi dă obştescul sfârsit; a fost prohodit de I.P.S Iustin, Mitropolitul Moldovei si Sucevei, înconjurat de un sobor de preoţi şi înmormântat în cimitirul mănăstirii.
În prezent obştea mănăstirii noastre numără 20 de vieţuitori, aflaţi sub oblăduirea duhovnicească a Prea Cuviosului Părinte Protos. Vasile Rubin. Părinţii mănăstirii îndeplinesc zilnic diferite ascultări în folosul mănăstirii şi participă regulat la programul liturgic din mănăstire. În ultimii ani s-au executat mai multe lucrări de restaurare-renovare în mănăstire care au cuprins paraclisul "Sf. Ierarh Nicolae", unele corpuri de chili şi casa de oaspeti.
Departe de zgomotul lumii, atât la mănăstirea Horaiţa, cât şi la Schitul Horăicioara, se continuă tradiţia vrednicilor înaintaşi de a împleti armonios rugăciunea, munca, ascultarea şi isihasmul. În acest loc binecuvântat de Dumnezeu, pelerinul dornic de linişte se poate bucura şi de un cuvânt folositor pentru viaţa duhovnicească.
- Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.

- MANASTIREA “Izvorul Tamaduirii, Buna Vestire” HORAICIOARA
Manastirea Horaicioara a fost infiintata, potrivit traditiei, spre sfarsitul sec. XV, din porunca lui Stefan cel Mare. In 1868, in locul vechii biserici a fost ridicata una noua, din piatra, cu hramul Izvorul Tamaduirii. Dupa 1988, chiliile si locasul au fost consolidate si pictura in fresca finalizata.

- MANASTIREA “Duminica Tuturor Sfintilor” ALMAS
Zidirea bisericii a început la o dată necunoscută, de Constantin Mavrocordat, voievodul Moldovei, fiind încheiată la 1715 de Vasile Almaş. Vitregia sorţii face ca acesta să-şi piardă soţia şi cei doi copii. Îşi va găsi liniştea slujind lui Dumnezeu, ca monah al acestei mănăstiri. În anul 1812 devine mănăstire de maici. Biserica este renovată şi mărită în 1851 de boierul Palade. Ca multe alte asemenea lăcaşuri cade şi ea victimă decretului 410 din 1959, desfiinţându-se. Se redeschide în anul 1987, când se încep reparaţiile sub directa îngrijire a Părintelui stareţ Leopold, împreună cu obştea în formare. Fiind redeschis ca schit de călugări aparţinând de Mănăstirea Horăiţa, după 1990 se măreşte obştea şi primeşte regim de mănăstire.

- MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului” BISTRITA
Mănăstirea Bistriţa, printre cele mai mari din Moldova, îi are ctitori pe voievozii Muşatini, dintre care primul întemeietor a fost Alexandru cel Bun. Acesta a ridicat-o în 1402 pe locul unui fost schit, ca necropolă voievodală cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care-l poartă şi astăzi. În acelaşi timp cu biserica, ctitorul a ridicat chiliile pentru călugări şi Casa Domnească. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a construit în 1498 clopotniţa şi un frumos paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Paraclisul, pictat în tehnica frescă în acelaşi an, este remarcabil din punct de vedere iconografic şi artistic. În 1538 Mănăstirea a fost asediată de turci care i-au distrus zidurile exterioare. Între 1541 şi 1546 voievodul Petru Rareş a construit un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, noi ziduri întărite, chilii, precum şi o Casă Domnească, pe care a pictat-o în interior în tehnica frescă.
- Icoana facatoare de minuni a Sf. Ana.

- MANASTIREA “Sfintii Cuviosi Simeon si Amfilohie de la Pangarati, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir” PANGARATI
Este una dintre cele mai vechi manastiri ortodoxe din judetul Neamt. Acest asezamant de veche traditie de pe valea Bistritei se afla putin mai la rasarit de Muntele Botosanu, pe malul stang al paraului Pangarati. Locasul monahal isi are inceputurile in secolul al XV-lea, cand pe aceste locuri traiau calugari sihastri, dintre care cel mai renumit este Cuviosul Simeon, unul dintre sfetnicii Sfantului Stefan cel Mare.

- MANASTIREA „ Sfantul Proroc Ilie Tezviteanul" CEREBUC
Cu sute de ani în urmă, pe aceste meleaguri se afla o importantă așezare monahală, ai cărei călugări au menținut multă vreme toaca și clopotul de pe Ceahlău, precum și prăznuirea hramului muntelui – „Schimbarea la Față”. Întorcându-ne privirile în istorie, pe vremea domnitorului Vasile Lupu, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, mai sus de poiana aceasta ar fi fost o mică bisericuță din lemn, în jurul căreia se nevoia o obște de sihaștri. Aceștia, în frunte cu starețul lor, au avut un sfârșit mucenicesc chiar în sfânta noapte a Învierii Domnului: au fost îngropați de vii în zăpadă în urma unei avalanșe.
„Un munte de omăt a îngropat schitul cu toți sihaștrii”  
 Un ieromonah de aici plecase în Izvorul Alb, la chemarea sătenilor, să le facă slujba Învierii. Un alt călugăr i-ar fi spus starețului cu o zi înainte: „Părinte, hai să fugim cu toții, că în noaptea aceasta vine o mare nenorocire peste noi”. Dar starețul i-a răspuns: „Cum să fugim în noaptea Învierii, când e cea mai importantă slujbă în biserică?”. Atunci călugărul a luat icoana Maicii Domnului, care astăzi este la Mănăstirea Durău, și a fugit din munte. Și numai aceștia doi au scăpat. Lui Gheorghe Asachi i se atribuie cea mai veche mărturie directă despre sfârșitul unui schit în această zonă: „Numele frumos al acestui loc a îndemnat a se zidi aici un schit carele a fost pînă la anul 1704, dar în ziua de Paști, pe când se serba în biserică Sfânta Înviere, un munte de omăt, desfăcându-se din vârful Pionului și surpând stâncile, a îngropat schitul cu toți sihaștrii”. Toponimele locului arată și ele vechea existență a schitului: „Piciorul Sahastrului”, „Groapa Sihaștrilor”, „Poiana Sahastru”.
Liturghia, săvârșită pe ruinele bisericii 
„În primăvara anului aceluia, ieroschimonahii Silvestru și Nicandru veniți din Ardeal, împreună cu cei doi călugări rămași în viață, cu ce-au mai găsit prin omăt din rămășițele bisericii și din odoare, au coborât aici, în poiana de mai jos, numită Cerebuc, ridicând o mică bisericuță din lemn. Noi, când am venit, în 1995, am găsit doar amplasamentul și două cruci înfipte. Pe una era notat anul 1714. Se vedea conturul bisericuței, lungimea ei fiind cam de 16 metri. Atunci am turnat temelia bisericii de astăzi, iar în anul următor am ridicat bisericuța, după sfințirea locului”, spune Părintele protosinghel Gherontie Munteanu, egumenul schitului.Pe la anul 1876 au ars chiliile călugărilor. Istoria spune că ultimul viețuitor de aici ar fi fost un monah din comuna Ceahlău, PărinteleTeodosie Marcoci, care, în perioada interbelică ar mai fi păstrat din odoarele bisericii și ar fi stat aici ca un fel de paznic.  La începutul secolului XX, Sihăstria Cerebuc ajunge o ruină. Doar localnicii din satele Ceahlău, Răpciuni, Schit și Izvorul Alb, credincioși tradiției acestor locuri, se adunau aici și un preot săvârșea Sfânta Liturghie pe ruinele bisericii, precum și un parastas la cimitir pentru pomenirea smeriților sihaștri.
Învierea Schitului Cerebuc
Astăzi, în poiana Cerebuc, este din nou un schit. Acest nou lăcaș de rugăciune a renăscut din propria cenușă, prin osteneala Părintelui egumen Gherontie Munteanu și a oamenilor de prin împrejurimi, care au înțeles necesitatea reînvierii tradiției monahale de aici. La 25 august 1995 s-a sfințit locul, iar un an mai târziu au început lucrările pentru construirea bisericii. Ridicată din lemn și străjuită de brazi, biserica Schitului Cerebuc e ca o mică bijuterie în toată poiana. Cele două clopote stau sub cerul liber, atârnate de un corn proptit pe doi stâlpi. Căsuța monahilor viețuitori aici, cu ferestre și uși vopsite în albastru. Înăuntru, biserica este frumos împodobită cu pictură relativ recentă. Culorile sunt vii, clare, iar toate scenele și sfinții sunt înfățișați pe un fond albastru.
La intrare, găsim consemnate următoarele cuvinte:
„În memoria sihaștrilor călugări ce s-au nevoit de-a lungul anilor în această parte a Ceahlăului, cu binecuvântarea IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și PS Calinic Botoșăneanul și cu ajutorul credincioșilor s-a început în 1995 construcția unui nou așezământ călugăresc pe vechea temelie a schitului Cerebuc”.

Cazare: HOTEL PELERINUL - DURAU

ZIUA 2.  
- MANASTIREA “Buna Vestire” DURAU - Sf. Liturghie
Manastirea Durau a fost construita pe locul unui Schit de maici ctitorit in sec al XVII –lea de catre una din fiicele domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară despre Mănăstirea Durău este cea din anul 1779 cand era stareţă schimonahia Nazaria. Apoi, monahiile de la Durău s-au retras în Poiana Văratec, unde au întemeiat Mănăstirea Varatec. În anul 1802, ieroschimonahul Petru a readus la viata aşezământul isihast de la Durău aducând mai multi călugări de la schiturile din apropiere. 

- MANASTIREA " Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" PETRU VODA
Desi a fost constituita recent (sfarsitul secolului al XX-lea), manastirea Petru Voda - realizata intr-o maniera ce tradeaza influente ale stilului medieval - a devenit deja loc de pelerinaj pentru zeci de mii de credinciosi. In zona n-a existat niciodata un asezamant monahal, dar dupa revolutia din 1989, credinciosii au dorit si-au solicitat infiintarea unei manastiri in satul Petru Voda. Aceeasi dorinta au avut-o si autoritatile locale care au pus la dispozitie, in poiana Hasca, terenul necesar constructiilor complexului manastiresc. In anul 1990, Mitropolitul Daniel al Moldovei si Bucovinei a dat binecuvantarea si dupa anul 1991 a inceput constructia bisericii. Sarcina infiintarii manastirii, a ridicarii constructiilor si organizarea obstei si-au luat-o doi monahi din manastirea Secu, de origine din Poiana Teiului.
Unul dintre acesti monahi este fostul staret al manastirii, protosinghel Justin Parvu. Considerat de multi ca fiind unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici in viata. Parintele Iustin a trecut in anii pe care i-a adunat peste multe greutati, insa a ramas mereu credincios credintei ortodoxe si neamului roman.
Nascut pe 10 februarie 1918, in satul Poiana Largului, judetul Neamt, a imbracat rasa monahala in 1936, la Schitul Durau fiind hirotonisit preot la 22 de ani. A participat impreuna cu Divizia 4 Vanatori de Munte la luptele din cel de-al doilea razboi mondial, ajungand pana la Don. Dupa lasarea la vatra, urmeaza seminarul din Roman, absolvindu-l in 1945, an in care a fost arestat si condamnat politic la 12 ani inchisoare, pedeapsa prelungindu-se pana in 1964.
Dupa iesirea din inchisoare, parintele Iustin a slujit ca monah la Manastirile Secu si Bistrita. In 1992 a inceput constructia la Manastirea Petru Voda, manastire unicat in Romania, fiind dedicata martirilor din temnitele comuniste. Desi a intampinat mari greutati privind finantarea si asigurarea materialelor de constructie, muncind cu multa abnegatie, sustinut de numeroasa obste pe care a reusit s-o organizeze in scurt timp, Parintele Iustin, a reusit sa ridice biserica si trei cladiri din lemn pentru staretie, chilii, trapeza, bucatarie si camere pentru oaspeti.
Biserica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil este o constructie din grinzi de lemn, pe fundatie de beton. Spatiul este compartimentat in altar, naos, pronaos si pridvor inchis. Altarul este luminat de o fereastra asezata la rasarit. Este separat de naos prin catapeteasma din lemn de stejar, care urca pana la zidul care coboara de la bolta altarului. Frumoasa sculptura este realizata de mesterul Pantelimon Peiu din Tg. Neamt. Naosul, cu absidele putin conturate, se delimiteaza de pronaos prin zidul care vine de la marginea peretilor spre centru, unde lasa o deschidere larga de 4 m. Pe naos este o turla mare, deschisa, in forma octogonala, luminata de patru ferestre. Naosul este luminat de cate o fereastra pe fiecare zid. Pronaosul, destul de spatios, primeste de asemenea lumina de la o fereastra aflata pe zidul din sud si alta pe cel din nord. Pridvorul inchis este spatios, luminat de o fereastra fixata pe peretele vestic. Intrarea in pridvor se face prin partea sudica, pe o usa din lemn de stejar sculptata. in biserica, inclusiv in pridvor, sunt asezate strane din lemn de stejar sculptat. Pardoseala este din dusumea de scandura. Biserica este acoperita cu tabla, streasina fiind foarte larga, specifica stilului moldovenesc. Pe turla, tabla este asezata in forma solzilor de peste. Peretii sunt captusiti in interior cu un rand de sipca, peste care s-a asezat tencuiala, iar in exterior s-au captusit cu doua randuri de scandura si s-a tencuit. Pictura bisericii este realizata in tehnica tempera de pictorul Mihai Gabor din judetul Neamt.Corpurile pentru chilii, trei la numar, construite la nord de biserica, sunt acoperite cu sindrila. Sub ingrijirea acestei manastiri a luat fiinta un azil de batrani si o casa de copii cu predare, existand doua clase, (intaia si a doua). Pe langa acestea mai exista si un dispensar medical pentru asigurarea asistentei medicale.

DE RETINUT!
* La inscriere se achita un avans de cel putin 200 lei si diferenta cu 14 zile inainte de ziua plecarii;
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire; 
* NU APRINDETI CANDELE SAU LUMANARI IN CAMERELE DE CAZARE!
* Conducatorul de grup poate modifica programul ca ordine de defasurarea a obiectivelor.

Inscrieri si detalii suplimentare: 
Telefon: 0755.095193