9 martie - Manastirea Nechit, Tazlau,...

 

Manastirea Nechit

Pret: 160 lei/pers. 

Servicii incluse:

- transport auto clasificat, microbuz, minibuz sau autocar
- însoțitor grup. 

ITINERAR: 

Iași – Tg. Frumos – Mănăstirea "Schimbarea la Fata" Nechit (închinare la moaște de la mai mulți sfinți, papucul Sf. Spiridon din Corfu ) – Mănăstirea “Nasterea Maicii Domnului” Tazlau, (citorita de Stefan cel Mare in anul 1458) - Roznov –  Mănăstirea "Sf. Vasile cel Mare" Bodești, (închinare la racla cu părticele din moaștele Sf. Varlaam, Mitropolitul Moldovei)  - Bălțătești – Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" Văratec (închinare la racla cu moaște de la mai mult de 30 de sfinți) – Mănăstirea "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" Agapia (închinare la racla cu moaște de la mai multi sfinți și la icoana Maicii Domnului)  – Tg. Neamț - Pașcani – Iași

Iasi - ora 7.00

 - MĂNĂSTIREA "Schimbarea la Fata" NECHIT

Din traditie, se stie ca Valea Nechitului era destul de populata in secolul al XIV-lea, cand s-au construit mai multe asezari de tip rural, pomenite si in scrierile cancelariei domnesti, chiar in primele decenii ale veacului urmator. Astfel un document din anii 1399-1418 despre un anume Huba, stapan de pamanturi in aceste locuri, mentioneaza existenta aici a Schitului Nechit, cu hramul "Sf. Nicolae", avand in apropiere un sat, moara si siliste. In alt hrisov de danie domneasca al lui Alexandru cel Bun, din 1419, este pomenit Schitul Nechit, aflat in "Campul lui Dragos", unde se gasea si curtea boiereasca a doi frati: Dragomir si Ioans Borilovici.

Pe firul neintrerupt la vremii a ajuns pana la noi amintirea unui anume Nichita Sihastrul, primul care s-ar fi nevoit rugandu-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri, de la care apoi au imprumutat numele, pârâul, valea si muntele care strajuiau locul sau de inchinaciune. In jurul lui s-au adunat si alti rugatori intru singuratate, care au ridicat, dupa o obiceiul vremii, o bisericuta de lemn punand, astfel, bazele unei asezari isihaste ce va fi apoi cunoscuta sub numele de "Sihastria lui Nechita" sau "Schitul Nechit".

Traditia spune ca Stefan cel Mare dupa ce a ridicat Manastirea Tazlau in anii 1496-1497, ar fi luat calugari din Nechit pentru obstea nou infiintatei manstiri. Tot traditia, de asemenea, pune izvorarea minunata a celor trei izvoare din apropierea manastirii pe seama lui Chiriac de la Tazlau (Sihastrul), cel care mai tarziu este pomenit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei in randul sfintilor venerati in Moldova.

In primele decenii ale secolului al XIX-lea viata isihasta din jurul schitului Nechit a a inceput a se stinge, abia palpaind prin osteneala celor trei calugari ce mai ramasesera aici. A urmat o perioada de ruina si uitare, pana in anul 1864 cand s-a facut o biserica de zid in jurul celei vechi din lemn, o clopotnita de piatra si cateva chilii, reprezentandu-se flacara vietii monahale in aceasta straveche vatra de credinta.

Istoria mai noua a Manastirii Nechit este strans legata de stradaniile parintelui Zenovie Ghidescu, demn urmas al monahilor care s-au nevoit in aceste locuri, venit aici ca staret, prima oara, in 1948. In 1960, Schitul Nechit redevenise asezamantul prosper de odinioara, dar desfiintarea sa abuziva, hotarata de autoritatile ateiste ale vremii, a readus aici pustiul in locul rugaciunilor catre Dumnezeu.

Parintele Zenovie este numit paroh in mai multe locuri, dar de cand se obtine redeschiderea schitului, in 1972, nu conteneste a-l veghea, contribuind la refacerea acestuia, chiar inainte de a reveni ca staret la Nechit.

Intre anii 1976-1979 se reface in intregime biserica mare, cu hramul "Schimbarea la Fata" si se construieste deasupra si un paraclis "Sf. Mucenici Zenovie si Zenovia", care sunt pictate de monahia Viorica Cretu de la Manastirea Prislop, in perioada 1979-1982. In 1990 se mareste edificiul initial printr-un adaos, unde pictura a fost executata de pictorul Mihai Chiuariu intre anii 1991-1992.
Intre anii 1998-2001 s-a savarsit constructia noului turn clopotnita, care strajuieste principalul drum de acces in manastire si care adaposteste si un paraclis cu hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena", oferind vietuitorilor si pelerinilor ce trec pe aici, un alt loc de rugaciune si reculegere duhovniceasca.

- MANASTIREA “Nasterea Maicii Domnului” TAZLAU

Asezamantul monahal de la Tazlau apare mentionat pentru prima data intr-un document  din 30 octombrie 1458, cand Stefan cel Mare la rugamintea egumenului Manastirii Bistrita, Eustatie, intareste hotarele branistei Manastirii Tazlau pana la Rachitis. Intre anii 1496-1497 are loc constructia bisericii de zid “Nasterea Maicii Domnului” de la Tazlau pe locul vechii biserici de lemn construita de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii la voievodului Stefan cel Mare.
Din punct de vedere architectural biserica manastirii de la Tazlau este construita dupa un plan treflat cu sanurile laterale rotunjite, dar de mici dimensiuni, in comparatie cu absida alungita a altarului. Aceasta dispune de contraforturi la pronaosul evidentiat printr-un decros, la abside si in colturile pridvorului adaugat la sfarsitul secolului al XVI-lea, in timpul Movilestilor. La exterior, decoratia bisericii este realizata prin doua randuri de ocnite aflate sub cornisa si un rand de firide alungite care inconjoara biserica pe toata inaltimea fatadelor.
Asemeni unei fortarete, biserica manastirii Tazlau a fost inconjurata cu ziduri de piatra, prevazute cu metereze si contraforturi la exterior. In anul 1514, biserica a fost pradata de cetele secuiesti, iar spre sfarsitul secolului al XVII va fi inchinata catre patriarhiile din Constantinopol si Ierusalim, urmand perioada sa de decadere economica si spirituala.
Domnitorul Petru Rares a construit turnul-clopotnita de la intrare si a refacut stricaciunile pricinuite manastirii Tazlau de-a lungul timpului, aducand-o la starea ei initiala. Alexandru Lapusneanu a construit pridvorul din pronaus iar Ieremia Movila a asezat o usa lucrata in lemn de arin in anul 1596 “de catre un Cozma Maistrul”. In anul 1711, Constantin Mavrocordat o va inchina Muntelui Sinai, iar din anul 1835 ea va deveni parohie.
La mijlocul sec. al XVII-lea, arhimandritul Zaharia, a construit palatul egumenesc langa clopotnita construita de Petru Rares, intarind astfel apararea si paza la cele trei porti. Intre anii 1858 – 1859, s-au facut o serie de reparatii la Manastirea Tazlau care au condus la indepartarea ctitoriei voievodului Stefan cel Mare de la forma sa initiala prin adaugarea unor “inovatii” constructive. Totodata, a fost refacuta pictura din interiorul bisericii, in vechea zugraveala predominand culoarea rosie si decorul care amintea de dispunerea blocurilor de piatra din parament.
In anul 1879, se intrerupe viata monahala de la Manastirea Tazlau ca urmare a unui incendiu. Locasul a fost refacut in anul 1894, iar biserica devenita parohie, va servi cu prioritate nevoilor satului. Clopotnita care a fost si ea distrusa de flacari a fost refacuta in anul 1902, dar intr-un stil influentat de arta ruseasca. Intrarea in incinta manastirii se arcuieste sub turnul-clopotnita, situat la rasarit, iar in interior se mai pastreaza urme ale casei Domnesti si ale fostelor chilii.
Din anul 1990, biserica Sfantului voievod Stefan cel Mare devine din nou manastire de monarhi fiind astfel readusa la destinatia ei initiala.

 

- MĂNĂSTIREA "Sf. Vasile Cel Mare" BODESTI

Sfântul lăcaş şi-a început existenţa ca schit de călugări, aflat sub jurisdicţia mănăstirii Bistriţa, în data de 4 august 1996, când a fost sfinţit locul şi a fost pusă şi piatra de temelie pentru viitoarea biserică de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Terenul aferent mănăstirii, cu o suprafaţă de 10 000 mp, a fost donat de către o familie din localitatea Bodeşti. Lucrările de ridicare a aşezământului s-au făcut cu purtarea de grijă a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul şi a Părintelui Arhimandrit Ciprian Zaharia, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi Exarh de Neamţ, la a cărui trecere la cele veşnice Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea că „lasă în urmă o obşte rugătoare, o mulţime de schituri şi de ucenici”.

Începând cu data de 01.07.2007, prin  decizia nr. 564/2007 emisă de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, aşezământul a fost ridicat la rang de mănăstire, iar în după amiaza zilei de 30 august, în acelaşi an, biserica şi paraclisul au fost sfinţite de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de 11 arhierei, participanţi, în dimineaţa zilei, la Mănăstirea Secu, la slujba de canonizare a Sfântului Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei. Pentru râvna sa în apărarea dreptei credinte, pentru vieţuirea sfântă şi pentru lumina dăruită poporului român dreptcredincios, prin slovă şi duhovnicie, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat trecerea în rândul sfinţilor a Mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, părintele limbii romââne literare, cu zi de pomenire la 30 august.

Cu prilejul acestui eveniment, mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare” Bodeşti a primit o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Varlaam, acesta devenind, împreună cu Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitor al aşezământului.

 

 - MĂNĂSTIREA "Adormirea Maicii Domnului" VARATEC 

Inchinare la racla cu moaște de la mai mult de 30 de sfinți.

Mănăstirea a fost fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif. În această lucrare, maica Olimpiada a fost sfătuită și îndrumată de Paisie Velicicovschi, starețul Mănăstirii Neamț. Trecută sub administrarea Mănăstirii Agapia din apropiere, Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839. 

Ziduri masive din piatră închid o incintă unde se află Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul "Regina Maria" (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste. 

Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015.

 

- MĂNĂSTIREA " Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" AGAPIA

La începutul secolului al XVII-lea, călugării de la Agapia Veche şi-au mutat gospodăria pe valea pârâului Agapia, unde au construit şi o bisericuţă din lemn (biserica "Sfântul Ioan Bogoslovul" de astăzi). Noua mănăstire a fost ctitorită de Hatmanul Gavriil, fratele domnitorului Vasile Lupu, şi de soţia sa, Liliana Cneaghina, între anii 1642-1647, după cum rezultă şi din pisania în slavonă, aşezată deasupra intrării în biserica "Sfinţii Voievozi": 

" În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Iată eu robul lui Dumnezeu, Gavriil Hatman cu Cneaghina Liliana, făcut-am şi am zidit această Mănăstire Agapia din nou zidită, în zilele blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domnului nostru Ioan Vasile Lupu Voievod. Şi s-a început zidirea în anul 7150 (1642) octombrie 16 zile şi s-au săvârşit la anul 7152 (1644) septembrie 3 zile şi s-au sfinţit în anul 7155 (1647) septembrie 12. "

Lucrarea a fost executată de vestitul - pe atunci - arhitect Ionaşc Ctisi Constantinopolitanul, arhitect de curte al lui Vasile Lupu. De la terminarea construcţiei bisericii şi până la sfinţirea ei au trecut trei ani, timp în care au fost construite careul de chilii şi turnul clopotniţei. 

Deşi a fost înzestrată rând pe rând cu moşii de diferiţii domnitori veniţi în scaunul Moldovei, mănăstirea s-a confruntat cu jafuri ale turcilor şi tătarilor, ajungând în 1680 să fie transformată în grajduri pentru cai de către polonii care prădau Cetatea Neamţului conduşi de celebrul lor rege Sobieski. 

Până în anul 1803, mănăstirea a fost locuită de călugări. După transformarea mănăstirii Agapia în mănăstire de maici, la jumătatea secolului al XIX-lea are loc prima restaurare integrală a bisericii "Sfinţii Voievozi", perioadă în care Nicolae Grigorescu a realizat pictura interioară (1858-1862). Lucrările au avut loc sub conducerea maicii stareţe Tavefta Ursache, printre altele realizându-se şi supraetajarea turnului clopotniţei. Tot în timpul acestei restaurări, biserica mare a suferit modificări prin adăugarea proscomidiarului, a diaconiconului, a unui nou pridvor şi a două turle mai mici, care aveau să fie distruse în anul 1903. 

Restaurarea din anul 1903, efectuată ca urmare a unui incendiu care a distrus clădirea incintei mănăstirii, a adus şi unele modificări: în aripa de nord a corpului clădirii s-au amenajat la etaj săli largi, pentru amenajarea de ateliere. 

Biserica "Sfinţii Voievozi"

Pe lângă pictura de o inestimabilă valoare artistică, biserica "Sfinţii Voievozi" mai are o comoară: icoana bizantină a Maicii Domnului Povăţuitoarea, pictură din secolul al XIV-lea. Icoana este făcătoare de minuni şi îşi păstrează nealterată frumuseţea asemănătoare cu a icoanelor atonite. La Mănăstirea Agapia îşi desfăşoară activitatea un seminar teologic liceal, aflat în subordonarea Patriarhiei Române şi a Ministerului Educaţiei. Seminarul monahal de la Agapia a luat fiinţă din ordinul Sfântului Sinod nr. 419/1949, cu durata cursurilor de patru ani de studii, elevele fiind venite din mănăstirile Moldovei. Şcoala avea să funcţioneze doi ani la Mănăstirea Văratec, iar la 1 octombrie 1950 s-a transferat cu toată administraţia la Mănăstirea Agapia. Patroana şcolii era Cuvioasa Parascheva, numele complet al seminarului fiind "Seminarul Monahal Cuvioasa Parascheva". Seminarul a fost desfiinţat relativ repede, în anul 1959. În noiembrie 1990, la iniţiativa maicii stareţe Eustochia Ciucanu, se redeschide seminarul teologic de la Agapia, dar din lipsă de spaţiu acesta a funcţionat în incinta mănăstirii până în toamna anului 1993, când s-a încheiat construirea noii clădiri. 

În jurul incintei, pe întinsul satului mănăstiresc, există astăzi un număr de 141 de case care, datorită arhitecturii şi vechimii lor - unele case ating până la 200 de ani - au fost incluse în lista monumentelor istorice. Printre acestea se află şi casa în care a locuit o perioadă Alexandru Vlahuţă, organizată ca muzeu memorial din anul 1966.

 

DE RETINUT!

 

* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului de 70 lei si diferenta cu 7 zile inainte de data plecarii;

* Tinuta decenta la intrarea in manastire,

* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.