27 aprilie - Pe cararile manastirilor si schiturilor din preajma orasului Targu Neamt

 PRETUL: 140 lei

Include:

 - transport microbuz, minibus 

OBIECTIVE:
-Manastirile:  Neamt, Agapia

- Schiturile: Agapia Veche,  Nifon, Schitul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul" si "Sf.Teodora" Sihla, Icoana Noua.

Județul Neamț adăpostește o bogată și rodnică viață călugărească prin așezămintele sale monahale. Biserici, schituri și mănăstiri se găsesc în sălbătăcia munților, în desișul pădurilor, acolo unde frumusețea văilor și liniștea poienilor se împletesc atât de armonios cu viața duhovnicească și credința în Dumnezeu.
Pitorescul împrejurimilor în care se găsesc așezămintele monahale, cu măreția zidirilor trecute prin proba timpului, cu acea permanentă aură de credință te cheamă, îți dezvăluie frumusețe, bucurie sufletească și tot ce mai caută călătorul la un moment dat în viața sa, atunci când ajunge în locuri sfinte, în locuri de credință, de civilizație, de cultură și tradiție românească. Istoria fiecărei mănăstiri în parte este o fărâmă din istoria zonei și reprezintă o reală scufundare într-un ipotetic tunel al timpului. Pășind în lăcașurile sfinte, pătrunzi în taina credinței, în interiorul propriei ființe, te regăsești, îți aduni puterea și își reclădești convingerea pentru a merge mai departe, pentru a fi mai bun, mai iertător, mai recunoscător, mai încrezător.
Vă propunem o călătorie plină de semnificație spirituală între 7 vetre monahale, adevărate lăcașuri de credință și dăruire. Călătoria începe de la schitul " Buna Vestire"  

- MANASTIREA "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" AGAPIA este singura dintre mănăstirile din Moldova și din România care poartă numele de “dragoste creștină”, provenind din grecescul “agapis”. Pictată de către Nicolae Grigorescu în anul 1858, mănăstirea devine o veritabilă bijuterie arhitecturală și vizuală între mănăstirile Moldovei care îmbină caracteristici ale stilului bizantin cu stilul neoclasic și cu arta românească. Aici găsim o impresionantă colecție muzeală de artă medievală și religioasă și o bibliotecă care cuprinde cărți și manuscrise vechi.
Drumul continuă de la Mănăstirea Agapia la Schitul Agapia Veche, care datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Schitul este situat chiar pe urcu
Drumul continuă de la Mănăstirea Agapia la Schitul Agapia Veche, care datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Schitul este situat chiar pe urcușul potecii care leagă peste munte Mănăstirea Agapia de Mănăstirile Secu și Sihăstria. An de an, această potecă este plină de pelerini veniți în drumeție la Mănăstirile din Moldova, dornici să cunoască locurile unde au viețuit și s-au rugat numeroși sihaștri, de la care s-au preluat și menținut până astăzi numele unor frumoase locuri: Muntele lui Chiriac, Pârâul Pustnicului, Livada Părinților, Poiana lui Eufrosin, Poiana lui Serghie, Valea lui Agapia și Poiana lui Pahomie. Dintre acestea, Livada Părinților este un loc deosebit de frumos, unde s-a aflat prima construcție a schitului care a fost distrusă într-o zi de Paști de o avalanșă de zăpadă. În prezent, doar o cruce aflată în acel loc mai amintește de acea zi.
- SCHITUL"Schimbarea la Fata" AGAPIA VECHE
Tradiţia consemnată în unele manuscrise vechi spune ca un anume sihastru, Agapie, împreună cu câţiva ucenici, s-a retras de la Mănăstirea Neamţ pentru o viaţă de austeră isihie şi a ridicat, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, un schit modest, din lemn. De la acest sihastru şi-au luat numele Schitul şi Mănăstirea Agapia, munţii din jur, pârâul, satul şi comuna, care erau proprietăţi ale mănăstirii. Prima menţiune documentară e făcută de hotărnicia lui Ilieş Vodă, în anul 1437, prin care se stabileşte hotarul între Mănăstirea Agapiei şi Mănăstirea Neamţ, cu care se învecina. Un document de la 12 iulie 1464, îl aminteşte pe Ieromonahul Arsenie, egumenul Agapiei, într-o dispută cu Cetatea Neamţului pentru o casă cu livadă din Târgul Neamţului. Un alt document, din 1498, îl menţionează pe Isaia, egumenul Agapiei, care a avut gâlceava cu Cetatea Neamţului pentru un munte de hotar. Agapia este pe lista mănăstirilor din timpul domniei lui Ştefan cel Mare, pe când avea 15-20 de călugări. Acestea sunt dovezi că Agapia a existat de-a lungul secolului al XV-lea.
- SCHITUL “Buna Vestire” NIFON
Avand hramul Buna Vestire, acest schit este cel mai vechi dintre schiturile Manastirii Secu, el fiind zidit in anul 1690, de catre ieroschimonahul Nifon, de la care si-a primit si numele.
De-a lungul timpului, Manastirea Secu a avut mai multe schituri si biserici inchinate. Astazi, dintre cele noua asezaminte monahale, consemnate in documentele vremii, doar patru schituri mai tin de Manastirea Secu: Schitul Buna Vestire - Nifon, intemeiat in anul 1690, de ieroschimonahul Nifon, de la Manastirea Secu; Schitul Sfanta Maria Magdalena, din comuna Tibucani, judetul Neamt, ctitorit de spatarul Iordachi Cantacuzino Deleanu, in anul 1774; Schitul Acoperamantul Maicii Domnului, din satul Baiceni, comuna Cucuteni, judetul Iasi, infiintat in anul 1992; Schitul Sfantul Ilie, din dealul Taciunele, comuna Vanatori, judetul Neamt, infiintat in anul 1998.
Schitul Nifon exista deja in anul 1690, cand este amintit pustnicul Nifon, care se nevoia in muntii Neamtului, aproape de Manastirea Secu. Primul ctitor al schitului, Nifon ieroschimonahul, a adunat cativa ucenici in jurul sau si a construit o bisericuta si cateva chilii, din lemn. In anul 1821, schitul este distrus, de catre turci, el ramanand nelocuit pentru o vreme.
Schitul va fi refacut in secolul al XIX-lea, de catre ieroschimonahul Nifon Ionescu, cel dintai ctitor al Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos. Acesta a inceput sa ridice actuala biserica, din piatra, insa, din cauza vremurilor grele, nu a putut sa o termine, ci a ridicat-o numai pana la centura. Apoi, el a plecat in Sfantul Munte Athos, unde a zidit Schitul romanesc Prodromu.
Dupa aceasta, vreme de 170 de ani, Schitul Nifon a ramas nelocuit, biserica fiind neterminata, iar chiliile stricate. Mai apoi, in jurul anului 1965, in schit s-a nevoit ieromonahul Luca, un monah cu viata duhovniceasca imbunatatita, cautat de lume, pentru binecuvantare si rugaciune. Oamenii de rand aduceau la schit multe bucate, cu carele, pe care, mai apoi, parintele Luca le ducea in Manastirea Secu, care era foarte saraca in acea vreme.
Din vechiul schit, astazi au mai ramas decat ruinele si un fag batran de doua sute de ani, crescut chiar in naosul bisericii neterminate. Dupa inca o perioada in care nu a fost locuit, Schitul Nifon a renascut si s-a infrumusetat din nou. Cu ceva ani in urma, parintele Veniamin, actualul staret al schitului, a fost indemnat de parintele Damian, de la Manastirea Secu, sa vina in aceasta poiana si sa refaca schitul cel vechi, caci "este loc sfant".
Schitul Nifon este reinfiintat in anul 1991. Mai apoi, in anul 1999, un incendiu dezafecteaza schitul, atat biserica mare, cat si chiliile si dependintele, avand nevoie de lucrari de reconstructie. Lucrarile de rezidire a Schitului Nifon au inceput in anul 2005 si s-au incheiat dupa sase ani, in anul 2011. Un merit deosebit in rezidirea schitului l-a avut parintele arhimandrit Vichentie, staretul Manastirii Secu. In ziua de 18 septembrie 2011, Inalt Preasfintitul Teofan, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a resfintit biserica schitului.
Parintele Veniamin, actualul staret al schitului, hotarase ca, dupa terminarea lucrarilor de reparatie, sa plece in Sfantul Munte Athos, macar pentru cativa ani, daca nu chiar definitiv. Dupa sfintirea schitului insa, mitropolitul a hotarat ca slujbele din Schitul Nifon sa se tina dupa randuiala Sfantului Munte Athos, intrucat ctitorul acestui schit a intemeiat si Schitul athonit Prodromu. Astfel, parintele Veniamin a hotarat sa ramana in Schitul Nifon.
Schitul Nifon se inalta pe locul unde, odinioara, s-a aflat o constructie din lemn (patru chilii si un paraclis), care a pierit in incendiul din anul 1999. Biserica schitului are doua hramuri: Buna Vestire si Sfanta Treime. Astazi, in Schitul Nifon, se nevoiesc patru monahi, iubitori de liniste si rugaciune.

- Schitul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul" si "Sf.Teodora"  Sihla

Schitul Sihla - inceputul vietii monahale

In vremurile de demult, cand domnitorii Moldovei ctitoreau si impodobeau manastiri si schituri, unii pustnici iubitori de liniste si singuratate au gasit acest loc izolat si greu de patruns prin hatisuri intunecoase si aglomeratie de stanci uriase, sa-si faca adaposturi-chilii, ori mici paraclise pentru rugaciune.Singura marturie despre prima biserica din lemn de la Sihla se afla intr-un pomelnic ctitoricesc sapat in piatra, ce ne transmite ca a ctitorita de familia Cantacuzino in anul 1741, cu hramul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul".Aceasta a dainuit pina in anul 1813, cind arhimanditul Benedict, staretul de atunci al Manastirilor Neamt si Secu, a reinnoit-o din temelie de piatra si pereti de barne de lemn, in stilul clasic al bisericilor moldovenesti, in forma de cruce cu o singura turla deasupra naosului, cu interiorul impartit in altar, naos si pridvor, si impodobita cu o catapeteasma veche, sculptata in lemn de tei, poleita cu aur, cu icoane pictate de mesteri diferiti.In anii 1951 si 1954, cu cheltuiala Manastiri Sihastria, s-au inlocuit acoperisul si imbracamintea exterioara de scanduri pentru protectie, iar in anii 1973-1974, s-au mai efectuat alte lucrari de restaurare, iar dupa 1990, asezamantului monahal Sihla i s-a schimbat infatisarea, prin ample lucrari de renovare.Aflandu-se sub jurisdictie administrativa si canonica a Manastirii Sihastria, Schitul Sihla il are ca egumen pe protosinghel Pahomie Catana, din anul 1990. Prima actiune de renovare a apartinut arhimandritului Victorin Oanele, staretul Manastirii Sihastria care, cu sprijinul obstii, a construit o casa spatioasa, la parter aflandu-se trapeza, bucataria si camara, iar la etaj - chilii pentru calugari.Egumenul schitului, ieromonahul Pahomie, urmand pilda de vrednicie a staretului Oanele, impreuna cu obstea care a crescut de la an la an dupa 1990, a continuat lucrarile de reinnoire a schitului prin inaltarea unei clopotnite si cladiri anexe, pavarea curtii cu piatra de rau si altele. Bisericile si chiliile vechi au fost conservate in starea initiala.Pentru atractia locului si pentru faptul ca la Sihla slujbele se savarsesc zilnic, numarul pelerinilor ce se indreapta spre acest asezamant creste an de an, infruntand greutatile drumului.Acum, pelerinii mai au un prilej de bucurie spirituala, pentru hramul lacasului Sfintei Teodora de la Sihla, canonizata de Biserica Ortodoxa in anul 1992 si pomenita in calendar in ziua de 7 august.

 -Schitul Sihla - Bisericuta "dintr-un brad" de sub peretele de piatra

Aici si-a petrecut viata pustniceasca si Cuvioasa Teodora, marea sfanta a Sihlei. Pe prispa ingusta a unei stanci, la adapostul primitor al unui bloc de piatra, se afla doua chilii de lemn, din secolul al XIX-lea, si o bisericuta din lemn de brad, lunga doar de cativa pasi.Construita de "Dumnealui aga Ioanita Pascanul Cantacuzino, precum sa si gaseste scris intr-o Sfanta Evanghelie.. la leat 1763.", cu hramul Schimbarea la fata, biserica "dintr-un brad" se pastreaza in stare aproape initiala.Lucrata in forma de corabie din barne de lemn, biserica este captusita in exterior cu scandura si acoperita cu sita. Interiorul, putin luminat si foarte simplu, mai pastreaza insa, prin intimitatea sa, atmosfera unei epoci de demult.Catapeteasma, aproape in miniatura, a fost pictata in ulei, probabil in secolul al XVIII-lea. De aici, pe praguri de pietre scobite de pasi omenesti, se coboara in Schitul Sihla.

-Schitul Sihla - Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla este un alt loc de pelerinaj si rugaciune, ce se afla in munti, mai sus, ascunsa printre stanci. Aici si-a petrecut cativa ani din viata, in izolare totala si rugaciune, Sfanta Teodora, supranumita de Biserica Ortodoxa "floarea duhovniceasca si de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei".

Pestera este situata intr-un spatiu ingust dintre doua stanci inalte, in care a fost creat un altar de rugaciune, luminat mereu de lumanari si candele aprinse de vizitatori.

In apropierea pesterei se afla si o stanca de o forma insolita, ce poate fi escaladata si pe o scara, unde traditia spune ca era locul in care sfanta lua masa. Bucatele pe care le manca erau firimituri aduse de pasarile cerului, de la manastirea Sihastria.

-Schitul Sihla - viata Sfintei Teodora de la Sihla

Aici si-a petrecut viata pustniceasca si Cuvioasa Teodora, marea sfanta a Sihlei si a Moldovei intregi. Fiica a unui dregator pamantean, Joldea Armasul, de mica vroia sa mearga la manastire, insa la insistentele parintilor, a fost nevoita sa se casatoreasca.

Dar, dupa un an de zile, si-a adus sotul la acelasi gand cu ea, si au plecat amandoi la manastire. Dupa ce a petrecut cativa ani intr-o manastire in desavarsita ascultare, si-a gasit linistea in pustia Sihlei, salasluindu-se intr-o pestera.

Prin rugaciunile sale cele de foc a biruit trupul, caci harul ce o acoperea o ajuta sa infrunte si gerul iernii si arsita verii; a biruit si lumea, caci pururea avea gandul numai la cele ceresti, nelipindu-se de nimic din cele pamantesti.

Despre puterea rugaciunii sfintei, se povesteste ca odata, cand turcii o descoperisera in padure si navalisera dupa ea in pestera, peretele din spatele pesterii s-a crapat, iar sfanta a trecut prin acea despicatura, scapand astfel din mainile lor.

Dupa 60 de ani de pustnicie, fiind instiintata de apropiatul sau sfarsit, s-a rugat mult lui Dumnezeu sa nu fie lipsita de margaritarul si arvuna vietii vesnice, adica de Sfintele si Preacuratele lui Hristos Taine.

Astfel, egumenul Sihastriei a trimis doi frati dupa niste pasari ce incepusera sa vina in chip minunat de cateva saptamani la trapeza schitului, luau paine in ciocurile lor si zburau spre Sihla.

Ajungand acolo pe inserate, fratii au ramas inmarmuriti. Au vazut o femeie ce plutea deasupra pamantului, avand mainile ridicate in sus, invaluita intr-o lumina de foc. Era Sfanta Teodora in rugaciune.

Coborand mainile, Sfanta i-a chemat pe nume, desi ii vedea pentru prima data, rugandu-i sa-l cheme pe parintele Antonie, duhovnicul Sihastriei, impreuna cu un diacon, cu Sfintele Taine, lucru pe care acestia l-au facut. In ziua urmatoare venind cei doi, Sfanta s-a spovedit, apoi s-a impartasit cu Sfintele si Preacuratele Taine si si-a dat sufletul in bratele Mirelui Ceresc.

Moastele Sfintei Teodora se afla la Manastirea Pacerska din Kiev, Biserica Ortodoxa Romana doreste repatrierea, iar pentru adapostirea lor a inaltat o frumoasa catedrala in curtea Manastirii Sihastria.

- Schitul Sihla - Sfintele Moaste aduna vietuitori

Sfintele sale Moaste au ramas in pestera mai mult de 100 de ani, si in jurul lor a luat fiinta Schitul Sihla. Primul a venit acolo fostul ei sot, Cuviosul Elefterie, auzind de sfintenia vietii ei, apoi au venit si alti doritori de viata linistita. Cuviosul Ieroschimonah Elefterie s-a nevoit intr-o mica chilie sub stancile Sihlei vreme de 10 ani si, bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace.

Dupa cativa ani de la moartea sa, familia boierilor Cantacuzino a inaltat o biserica de lemn in cinstea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, pe mormantul sau. Astfel a luat nastere Schitul Sihla, inainte de anul 1741.

- Schitul Sihla - Biserica mare a schitului

Biserica actuala a schitului, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, dateaza din anul 1813, cand arhimandritul Benedict, egumenul Manastirii Secu, o reface aproape in intregime din barne de brad, pe temelia celei mai vechi.

Respectand traditia arhitectonica locala, biserica este construita in plan triconc, cu o singura turla pe naos. In exterior peretii sunt captusiti cu scandura. Acoperisul din sita capata la turla forma de bulb.

Intrarea se face prin partea de vest. Interiorul, simplu si pictat, este impartit in pridvor, naos si altar. Pronaosul face corp comun cu naosul. Trei ferestre dispuse in axul absidelor aduc inauntru lumina zilei.

Catapeteasma, sculptata in lemn de tei si poleita cu aur, da un aspect frumos si placut interiorului. Desi fara data, ea pare a fi de o vechime cu biserica. Pictura in ulei a icoanelor din catapeteasma nu este lucrata de acelasi mester.

Patru din icoanele imparatesti sunt pictate de "Iulian monah zugravul Sfintei Manastiri Slatina la leat 1852". Interiorul bisericii este pictat in fresca de pictorul Vasile Pascu din Focsani, in anii 1973-1974, cand s-au efectuat unele lucrari de restaurare. 

In partea stanga, intr-o mica racla de lemn sculptat, se afla cateva particele din moastele unor sfinti. Se gasesc aici capul Cuviosului Ieremia, necanonizat inca, ucenic al Sfantului Paisie Velicikovschi, si particele ale Sfintilor: Ioan Botezatorul, Maria Magdalena, Modest, ale Sfantului Ierarh Iacob, ale celor 14.000 prunci ucisi de Irod si de la Sfintii Cuviosi Parinti ucisi in Sinai si Rait.

Pe latura de vest a incintei, in locul vechiului corp de chilii de lemn construit odata cu biserica, s-a ridicat in ultimii ani un corp nou de chilii din piatra, pentru nevoile crescande ale obstei ce numara astazi nu mai putin de 35 de parinti si frati.Totodata s-a reconstruit si clopotnita si s-au ridicat o trapeza si un arhondaric nou, care primeste cu dragoste pelerinii ce vin in numar destul de mare la schit.

- Schitul Sihla - Parintele duhovnic Paisie Olaru

Parintele Paisie Olaru s-a nascut la 20 iunie 1897, in satul Stroiesti, comuna Lunca, judetul Botosani, fiind ultimul dintre cei cinci copii ai familiei Ioan si Ecaterina Olaru, singurul care a luat chipul ingeresc al calugariei.

Intre anii 1972 si 1985 Parintele Paisie Olaru a fost randuit sa intareasca viata duhovniceasca la schitul Sihla. De mult voia parintele sa se linisteasca in locurile unde a sihastrit Cuvioasa Teodora si alte sute si mii de sihastri.

In acest loc de pocainta, si de intalnire cu Dumnezeu, Parintele Paisie Olaru si-a inmultit nevointele. Toti ucenicii sai de atunci vorbesc despre rugaciunea sa neincetata, la care se adaugau privegherea necontenita, postul si infranarea sa dintotdeauna, toate acestea impletite cu dragostea, smerenia si blandetea sa desavarsita.

La despartirea de credinciosi, parintele Paisie Olaru adresa obisnuitul sau salut: "Sa ne intalnim la usa raiului!" Unii dintre ucenici il intrebau: "Noi vrem sa ne intalnim cu totii in rai. De ce doriti sa ne intalnim la usa raiului?" Iar batranul raspundea cu nadejde si blandete: "Sa ne vedem noi scapati de viclenii diavoli si ajunsi la usa raiului, ca aici strigam la Maica Domnului, cerem ajutorul sfintilor, plangem la usa milostivirii Mantuitorului si nu ne lasa El afara. Pana aici este greu!"

Parintele Paisie Olaru s-a mutat la Domnul in zorii zilei de 18 octombrie 1990, in varsta de aproape 94 de ani. Un dor tainic de vesnicie cuprinsese pe toti, caci Parintele Paisie Olaru, care ne vorbise o viata intreaga despre Rai, despre bucuria unirii cu Hristos, mergea la cer, ca prin rugaciunile lui sa ni se deschida si noua portile cele incuiate ale mult doritului Rai.

- SCHITUL " Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant" CARBUNA 
 In anul 2001 Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel a infiintat Schitul Carbuna cu hramul “Sfantul Voievod Stefan cel Mare” pe locul unde s-au jertfit eroii neamului romanesc. Construit intr-o plantatie de stejari de langa cimitirul eroilor neamului cazuti in al Doilea Razboi Mondial, schitul apartine administrativ de Manastirea Neamt.
- MANASTIREA "Inaltarea Domnului" NEAMT datează din secolul al XIV-lea și este cea mai veche și insemnată mănăstire din Moldova, fiind denumită și “Ierusalimul Ortodoxiei Române”.  În biserică se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată în anul 665 în Israel, pe care domnitorul Alexandru cel Bun a primit-o în dar de la Împaratul bizantin Ioan al VIII – lea Paleologul. Această importantă mănăstire din Moldova mai are și cea mai veche bibliotecă mănăstirească cu 18.000 de volume și o impresionantă colecție muzeală. 
- SCHITUL „Schimbarea la Fata si Nasterea Maicii Domnului” ICOANA NOUA
Cu binecuvantarea Patriarhului Nicodim in anul 1946, Protos. Vasian Iosub, numit si egumen al schitului a construit o noua cladire cu un paraclis, avand chilii si trapeza. Acest paraclis a primit hramul „Schimbarea la Fata si Nasterea Maicii Domnului” si a fost sfintit in 6 mai 1951 de arhiereul Pavel Sarpe. Catapeteasma paraclisului este din lemn, avand icoane intr-o executie atragatoare, fiind pictate de pictorul Procenco. Pictura din interiorul paraclisului a fost executata de pictorul Dumitru Gabor, in anul 1990.
Ctitor al lucrarilor si cu osteneala celorlalti parinti, egumenul schitului a dorit ca ulterior sa construiasca si o biserica in acest loc, dar din cauza regimului comunist nu s-a putut construi aceasta biserica, iar in anul 1972 s-a construit doar o clopotnita cu trei turnuri, cu un gang central, iar la etaj un mic paraclis cu hramul „Sf. M.Mc. Dimitrie”, care a fost pictat de Arhim. Bartolomeu Florea in anul 1984 .
In anul 1991, egumenul schitului Protos. Andrei Pascaru a construit un nou corp de chilii, iar intre anii 1994-2001, a construit Biserica Mare a schitului care s-a dorit a fi construita cu mult mai multi ani in urma de ctitorul schitului Protos, Vasian Iosub.
Biserica cu hramul „Schimbarea la Fata” a fost construita din caramida si placata cu piatra la exterior, iar intre 2000-2005 a fost impodobita cu pictura in fresca de pictorul Ciuhureanu Tudorel. 

Inscrieri la telefon: 0755095193

DE RETINUT!
* La inscriere se achita suma de 60 lei si diferenta cu 7 zile inainte de data plecarii;
* Locurile se ocupa in ordinea inscrierii; 
* Tinuta decenta la intrarea in manastire;
* Programul poate fi modificat de conducatorul de grup ca ordine de desfasurare a obiectivelor.