PRET: 150 lei/persoana
- transport microbuz sau autocar;
- insotitor grup.
ITINERAR:
Iasi - Mănăstirea “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”
Razboieni – Mănăstirea”Schimbarea la Fata” Nechit – Mănăstirea
“Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” Runc – Mănăstirea “Sfantul
Emilian de la Durostorum” Ciolpani
(adăposteste o parte din Sfintele Moaște ale Sfântului
mucenic Emilian de la Durostorum) – Mănăstirea “Buna Vestire” Tisa Silvestri
(prima atestare documentară a unui schit aici este din 9 August 1760) - Mănăstirea
“Nasterea Maicii Domnului”Giurgeni (închinare la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului ce
dateaza din 1831)
IASI, ora 7.00
– Mănăstirea
“Sfintii Arhangheli Mihail Si Gavriil” Războieni
Mănăstirea Războieni este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1496 în satul Războieni din județul Neamț. Ea se află la o distanță de 26 km de orașul Piatra Neamț. Biserica mănăstirii are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie).
- Turnul clopotniță - datând din 1862
După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă", sultanul Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă.
Nici cronica lui Grigore Ureche și nici pisania nu precizează cât a durat construcția bisericii. Luând în considerarea proporțiile reduse ale bisericii, istoricul Constantin Turcu (1903-1980) a presupus că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă.
Pe firul neintrerupt la vremii a ajuns pana la noi amintirea unui anume Nichita Sihastrul, primul care s-ar fi nevoit rugandu-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri, de la care apoi au imprumutat numele, pârâul, valea si muntele care strajuiau locul sau de inchinaciune. In jurul lui s-au adunat si alti rugatori intru singuratate, care au ridicat, dupa o obiceiul vremii, o bisericuta de lemn punand, astfel, bazele unei asezari isihaste ce va fi apoi cunoscuta sub numele de "Sihastria lui Nechita" sau "Schitul Nechit".
Traditia spune ca Stefan cel Mare dupa ce a ridicat Manastirea Tazlau in anii 1496-1497, ar fi luat calugari din Nechit pentru obstea nou infiintatei manstiri. Tot traditia, de asemenea, pune izvorarea minunata a celor trei izvoare din apropierea manastirii pe seama lui Chiriac de la Tazlau (Sihastrul), cel care mai tarziu este pomenit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei in randul sfintilor venerati in Moldova.
In primele decenii ale secolului al XIX-lea viata isihasta din jurul schitului Nechit a a inceput a se stinge, abia palpaind prin osteneala celor trei calugari ce mai ramasesera aici. A urmat o perioada de ruina si uitare, pana in anul 1864 cand s-a facut o biserica de zid in jurul celei vechi din lemn, o clopotnita de piatra si cateva chilii, reprezentandu-se flacara vietii monahale in aceasta straveche vatra de credinta.
Istoria mai noua a Manastirii Nechit este strans legata de stradaniile parintelui Zenovie Ghidescu, demn urmas al monahilor care s-au nevoit in aceste locuri, venit aici ca staret, prima oara, in 1948. In 1960, Schitul Nechit redevenise asezamantul prosper de odinioara, dar desfiintarea sa abuziva, hotarata de autoritatile ateiste ale vremii, a readus aici pustiul in locul rugaciunilor catre Dumnezeu.
Parintele Zenovie este numit paroh in mai multe locuri, dar de cand se obtine redeschiderea schitului, in 1972, nu conteneste a-l veghea, contribuind la refacerea acestuia, chiar inainte de a reveni ca staret la Nechit.
Intre anii 1976-1979 se reface in intregime biserica mare, cu hramul "Schimbarea la Fata" si se construieste deasupra si un paraclis "Sf. Mucenici Zenovie si Zenovia", care sunt pictate de monahia Viorica Cretu de la Manastirea Prislop, in perioada 1979-1982. In 1990 se mareste edificiul initial printr-un adaos, unde pictura a fost executata de pictorul Mihai Chiuariu intre anii 1991-1992.
Intre anii 1998-2001 s-a savarsit constructia noului turn clopotnita, care strajuieste principalul drum de acces in manastire si care adaposteste si un paraclis cu hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena", oferind vietuitorilor si pelerinilor ce trec pe aici, un alt loc de rugaciune si reculegere duhovniceasca.
Mănăstirea Războieni este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1496 în satul Războieni din județul Neamț. Ea se află la o distanță de 26 km de orașul Piatra Neamț. Biserica mănăstirii are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie).
- Turnul clopotniță - datând din 1862
După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă", sultanul Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă.
Nici cronica lui Grigore Ureche și nici pisania nu precizează cât a durat construcția bisericii. Luând în considerarea proporțiile reduse ale bisericii, istoricul Constantin Turcu (1903-1980) a presupus că s-ar fi început construcția bisericii la 26 iulie 1496, când s-au aniversat 20 de ani de la lupta de la Valea Albă.
Pe firul neintrerupt la vremii a ajuns pana la noi amintirea unui anume Nichita Sihastrul, primul care s-ar fi nevoit rugandu-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri, de la care apoi au imprumutat numele, pârâul, valea si muntele care strajuiau locul sau de inchinaciune. In jurul lui s-au adunat si alti rugatori intru singuratate, care au ridicat, dupa o obiceiul vremii, o bisericuta de lemn punand, astfel, bazele unei asezari isihaste ce va fi apoi cunoscuta sub numele de "Sihastria lui Nechita" sau "Schitul Nechit".
Traditia spune ca Stefan cel Mare dupa ce a ridicat Manastirea Tazlau in anii 1496-1497, ar fi luat calugari din Nechit pentru obstea nou infiintatei manstiri. Tot traditia, de asemenea, pune izvorarea minunata a celor trei izvoare din apropierea manastirii pe seama lui Chiriac de la Tazlau (Sihastrul), cel care mai tarziu este pomenit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei in randul sfintilor venerati in Moldova.
In primele decenii ale secolului al XIX-lea viata isihasta din jurul schitului Nechit a a inceput a se stinge, abia palpaind prin osteneala celor trei calugari ce mai ramasesera aici. A urmat o perioada de ruina si uitare, pana in anul 1864 cand s-a facut o biserica de zid in jurul celei vechi din lemn, o clopotnita de piatra si cateva chilii, reprezentandu-se flacara vietii monahale in aceasta straveche vatra de credinta.
Istoria mai noua a Manastirii Nechit este strans legata de stradaniile parintelui Zenovie Ghidescu, demn urmas al monahilor care s-au nevoit in aceste locuri, venit aici ca staret, prima oara, in 1948. In 1960, Schitul Nechit redevenise asezamantul prosper de odinioara, dar desfiintarea sa abuziva, hotarata de autoritatile ateiste ale vremii, a readus aici pustiul in locul rugaciunilor catre Dumnezeu.
Parintele Zenovie este numit paroh in mai multe locuri, dar de cand se obtine redeschiderea schitului, in 1972, nu conteneste a-l veghea, contribuind la refacerea acestuia, chiar inainte de a reveni ca staret la Nechit.
Intre anii 1976-1979 se reface in intregime biserica mare, cu hramul "Schimbarea la Fata" si se construieste deasupra si un paraclis "Sf. Mucenici Zenovie si Zenovia", care sunt pictate de monahia Viorica Cretu de la Manastirea Prislop, in perioada 1979-1982. In 1990 se mareste edificiul initial printr-un adaos, unde pictura a fost executata de pictorul Mihai Chiuariu intre anii 1991-1992.
Intre anii 1998-2001 s-a savarsit constructia noului turn clopotnita, care strajuieste principalul drum de acces in manastire si care adaposteste si un paraclis cu hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena", oferind vietuitorilor si pelerinilor ce trec pe aici, un alt loc de rugaciune si reculegere duhovniceasca.
-
MANASTIREA „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” RUNC
Prin tradiţie, zidirea ei este atribuită Sf. Voievod Ştefan cel Mare si Sfant, după bătălia de la Orbic, din 1457, împotriva lui Petru Aron. Documentar este amintită la 1 Aprilie 1695, când se vorbeşte despre o danie a lui Ionaşcu Isărescu cu soţia sa Alexandra, consideraţi ctitorii reali ai mănăstirii. Existenţa ei, fără a socoti câteva crâmpeie disparate ale unor intervenţii mai puţin plăcute, a fost neîntreruptă. Până în 1888 a fost obşte de călugări iar apoi, desfiinţindu-se, a devenit biserică de mir a parohiei Lipoveni-Neamţ. În 1941, venind de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Casian Cojoc reuşeşte să o redeschidă. În 1959, pentru opt ani, este iarăşi închisă şi preluată de Statul comunist. Din anul 1967 viaţa monahală a fost reluată fără întrerupere până în prezent. Hramul bisericii este „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, iar al paraclisului „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Adăposteste o parte din Sfintele Moaște ale Sfântului mucenic Emilian de la Durostorum, Sf. Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște, Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Mc Chiriachi.
- MANASTIREA “Sfantul Emilian de la Durostorum” CIOLPANI
Manastirea Ciolpani adaposteste o parte din moaste ale Sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, fiind singura manastire din tara ce poarta hramul sfantului.
Este mănăstire de maici.
Se spune că schitul inițial a fost ridicat de sulițașul Ciolpan care s-a și călugărit aici în vremea lui Petru Șchiopu, (care a fost domn al
Moldovei în 1574-1579 și 1581-1591). Acest schit s-a păstrat până în 1730, după care Teodosie Cantacuzino a zidit pe acel loc o bisericuță din lemn care mai există și astăzi. Lăcașul monahal a fost desființat în 1959, recăpătându-și statutul în 1992.
- Manastirea „Buna Vestire” Tisa Silvestri
Prima atestare documentară a unui schit aici este din 9 August 1760, cu ocazia unei danii făcute de Ursu Fulga. Schitul cu biserica lui de lemn, era metoc al mănăstirii Doljeşti-Roman. Documentar sunt amintiţi preoţi şi diaconi slujitori în satul Sălvestri, ţinutul Romanului, din 28.11.1555, începând cu preotul Toma. La 17 mai 1746 era amintit ca originar din această zonă călugărul Serafim care vindea, cu alte rude, protopopului Lupaşco din Roman, părţi din pământurile familiei. Când s-a ridicat biserica din lemn din satul Tisa, exista deja biserica de lemn a schitului ce avea hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În 1809 schitul Tisa Silvestri aparţinea de eparhia Romanului şi avea 7 călugări conduşi duhovniceşte de ieromonahul Filaret, transilvănean de obârşie, în vreme ce obştea credincioşilor mireni din sat era păstorită de preotul Ioan. Secularizarea averilor mănăstireşti din 1864 a contribuit la dispariţia schitului, al cărui loc era amintit doar de un grilaj de fier ce împrejmuia crucea altarului bisericii. Multe din icoanele, cărţile şi obiectele de cult ale schitului au intrat în patrimoniul bisericii din lemn a satului, fără o evidenţă strictă a acestui patrimoniu în timp. În anul 1996 s-a continuat încercarea de reorganizare a vieţii monahale începută din 1993, încredinţându-se grija spirituală şi gospodărească arhimandritului Emilian Panait, stareţul mănăstirii Runc.
La Mănăstirea Tisa Silvestri s-a construit un nou complex monastic în care sunt cuprinse, într-un tot unitar, biserica mare cu hramul „Buna Vestire”, stăreţia, corpul de chilii şi arhondaricul.
Actualmente aceste lucrări sunt aproape finalizate, obştea numărând 17 măicuţe conduse canonic de monahia Teoctista Ungureanu şi ieromonah-duhovnic Pimen Costea. Aşezarea mănăstirească în ansamblu, stilul construcţiei bisericii, cu preponderenţa elementului moldovenesc în arhitectură, pictura în tehnica fresco şi viaţa cultic-duhovnicească a actualei mănăstiri o fac reprezentativă între aşezările similare din eparhia Romanului. Programul liturgic este după rânduiala monastică cu accent pe slujirea Sf. Liturghii zilnice, unde participă toată obştea şi săvârşirea Laudelor bisericeşti.
Reluarea slujirii monahale în această veche vatră călugărească reprezintă o invitaţie la odihnă sufleteasă pentru tot omul din lume, trecător prin stresul şi presiunea diversă a acestui început de mileniu.
- MANASTIREA ˮNasterea Maicii Domnuluiˮ
GIURGENI
Actuala biserică a mânăstirii a fost clădită 1833 pe locul unei foste biserici din lemn din 1738. Din 1928 locașul funcționează ca mânăstire până în anul 1959 când regimul comunist desființează mânăstirea. După această dată au fost dărâmate clădirile anexe ale mânăstirii rămânând doar biserica. După căderea comunismului biserica se redeschide iar din 1993 până în 2000 devine mânăstire de maici, apoi din 2000 devenind de călugări. În vara anului 2011 aici viețuiau 7 călugări. Din 2005 s-a început restaurarea și clădirea unor noi clădiri anexe, de asemenea s-a închegat o gospodărie de tip țărănesc cu păsări și animale.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost dăruită Mănăstirii Giurgeni, pe atunci așezământ de maici, în anul 1831, cu ocazia sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului (6 august), dată aleasă probabil pentru similitudinea cu schimbarea la faţă a chipului Maicii Domnului din icoană. Încă de când a fost dăruită mănăstirii, icoana a început să săvârşească diferite minuni, astfel că mulţi credincioşi vin necontenit să se roage la ea.
Prin tradiţie, zidirea ei este atribuită Sf. Voievod Ştefan cel Mare si Sfant, după bătălia de la Orbic, din 1457, împotriva lui Petru Aron. Documentar este amintită la 1 Aprilie 1695, când se vorbeşte despre o danie a lui Ionaşcu Isărescu cu soţia sa Alexandra, consideraţi ctitorii reali ai mănăstirii. Existenţa ei, fără a socoti câteva crâmpeie disparate ale unor intervenţii mai puţin plăcute, a fost neîntreruptă. Până în 1888 a fost obşte de călugări iar apoi, desfiinţindu-se, a devenit biserică de mir a parohiei Lipoveni-Neamţ. În 1941, venind de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Casian Cojoc reuşeşte să o redeschidă. În 1959, pentru opt ani, este iarăşi închisă şi preluată de Statul comunist. Din anul 1967 viaţa monahală a fost reluată fără întrerupere până în prezent. Hramul bisericii este „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, iar al paraclisului „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Adăposteste o parte din Sfintele Moaște ale Sfântului mucenic Emilian de la Durostorum, Sf. Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște, Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Mc Chiriachi.
- MANASTIREA “Sfantul Emilian de la Durostorum” CIOLPANI
Manastirea Ciolpani adaposteste o parte din moaste ale Sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, fiind singura manastire din tara ce poarta hramul sfantului.
Este mănăstire de maici.
Se spune că schitul inițial a fost ridicat de sulițașul Ciolpan care s-a și călugărit aici în vremea lui Petru Șchiopu, (care a fost domn al
Moldovei în 1574-1579 și 1581-1591). Acest schit s-a păstrat până în 1730, după care Teodosie Cantacuzino a zidit pe acel loc o bisericuță din lemn care mai există și astăzi. Lăcașul monahal a fost desființat în 1959, recăpătându-și statutul în 1992.
- Manastirea „Buna Vestire” Tisa Silvestri
Prima atestare documentară a unui schit aici este din 9 August 1760, cu ocazia unei danii făcute de Ursu Fulga. Schitul cu biserica lui de lemn, era metoc al mănăstirii Doljeşti-Roman. Documentar sunt amintiţi preoţi şi diaconi slujitori în satul Sălvestri, ţinutul Romanului, din 28.11.1555, începând cu preotul Toma. La 17 mai 1746 era amintit ca originar din această zonă călugărul Serafim care vindea, cu alte rude, protopopului Lupaşco din Roman, părţi din pământurile familiei. Când s-a ridicat biserica din lemn din satul Tisa, exista deja biserica de lemn a schitului ce avea hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În 1809 schitul Tisa Silvestri aparţinea de eparhia Romanului şi avea 7 călugări conduşi duhovniceşte de ieromonahul Filaret, transilvănean de obârşie, în vreme ce obştea credincioşilor mireni din sat era păstorită de preotul Ioan. Secularizarea averilor mănăstireşti din 1864 a contribuit la dispariţia schitului, al cărui loc era amintit doar de un grilaj de fier ce împrejmuia crucea altarului bisericii. Multe din icoanele, cărţile şi obiectele de cult ale schitului au intrat în patrimoniul bisericii din lemn a satului, fără o evidenţă strictă a acestui patrimoniu în timp. În anul 1996 s-a continuat încercarea de reorganizare a vieţii monahale începută din 1993, încredinţându-se grija spirituală şi gospodărească arhimandritului Emilian Panait, stareţul mănăstirii Runc.
La Mănăstirea Tisa Silvestri s-a construit un nou complex monastic în care sunt cuprinse, într-un tot unitar, biserica mare cu hramul „Buna Vestire”, stăreţia, corpul de chilii şi arhondaricul.
Actualmente aceste lucrări sunt aproape finalizate, obştea numărând 17 măicuţe conduse canonic de monahia Teoctista Ungureanu şi ieromonah-duhovnic Pimen Costea. Aşezarea mănăstirească în ansamblu, stilul construcţiei bisericii, cu preponderenţa elementului moldovenesc în arhitectură, pictura în tehnica fresco şi viaţa cultic-duhovnicească a actualei mănăstiri o fac reprezentativă între aşezările similare din eparhia Romanului. Programul liturgic este după rânduiala monastică cu accent pe slujirea Sf. Liturghii zilnice, unde participă toată obştea şi săvârşirea Laudelor bisericeşti.
Reluarea slujirii monahale în această veche vatră călugărească reprezintă o invitaţie la odihnă sufleteasă pentru tot omul din lume, trecător prin stresul şi presiunea diversă a acestui început de mileniu.
- MANASTIREA ˮNasterea Maicii Domnuluiˮ
GIURGENI
Actuala biserică a mânăstirii a fost clădită 1833 pe locul unei foste biserici din lemn din 1738. Din 1928 locașul funcționează ca mânăstire până în anul 1959 când regimul comunist desființează mânăstirea. După această dată au fost dărâmate clădirile anexe ale mânăstirii rămânând doar biserica. După căderea comunismului biserica se redeschide iar din 1993 până în 2000 devine mânăstire de maici, apoi din 2000 devenind de călugări. În vara anului 2011 aici viețuiau 7 călugări. Din 2005 s-a început restaurarea și clădirea unor noi clădiri anexe, de asemenea s-a închegat o gospodărie de tip țărănesc cu păsări și animale.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost dăruită Mănăstirii Giurgeni, pe atunci așezământ de maici, în anul 1831, cu ocazia sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului (6 august), dată aleasă probabil pentru similitudinea cu schimbarea la faţă a chipului Maicii Domnului din icoană. Încă de când a fost dăruită mănăstirii, icoana a început să săvârşească diferite minuni, astfel că mulţi credincioşi vin necontenit să se roage la ea.
DE RETINUT!
* La inscriere se achita
un avans de cel putin 70 lei si diferenta cu o saptamana inainte de data
plecarii;
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire (- barbatii: pantaloni lungi,-
femeile: fusta rochie, capul acoperit);
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu