Sihastria Raraului 10 august 2024

 
Pret: 150 lei/pers. 
Servicii incluse:
- transport microbuz sau minibus,
- însoțitor grup. 
ITINERAR:
Iasi - Pascani - Gura Humorului - Campulung Moldovenesc - Manastirea “Inaltarea Domnului” Sihastria Raraului - Manastirea“Schimbarea la Faţă” Plutonita - Doroteia - Manastirea Sf. Gheorghe”  Voronet - Gura Humorului - Manastirea „Adormirea Maicii Domnului” Humor - Pascani - Iasi
 
 IASI ora 7.00
- MANASTIREA “Inaltarea Domnului si Acoperamantul Maicii Domnului” SIHASTRIA RARAULUI
Mănăstirea este ctitorita de către domnitorul Petru Rareș, în anul 1538. Lăcașul sfânt se află pe Muntele Rarău. Potrivit legendelor, aici a fost o sihăstrie înființată de cuviosul Sisoe, spre sfârșitul secolului al XV-lea. Se mai spune că, după anul 1538, când Petru Rareș a fost schimbat de la domnie, soția sa, Elena, împreună cu copiii, s-au ascuns în Rarău, fiind ocrotiți de călugări. Drept mulțumire, voievodul le-a înălțat o biserică în locul celei vechi și astfel a luat ființă Schitul Rarău, în fosta sihăstrie Dodu.
Tradi
Tradiția locului mai spune că în același an 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul și-ar fi lăsat mai sus în munte soția, fiul și o parte din avere. Se spune ca oamenii locului i-ar fi spus de atunci Todirescului „Rarău” (de la numele domnitorului), iar stâncile care au ajutat-o pe doamna să scape cu viață au fost numite „Pietrele Doamnei”.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul 

Păstrată în biserica centrală a Mănăstirii Sihăstria Rarăului, nu este singura icoană făcătoare de minuni găzduită de mănăstire. Astfel, aici se mai află încă șapte icoane făcătoare de minuni, care aduc vindecare și alinare celor bolnavi și suferinzi. Printre ele se numără și icoana Sfântului Ioan Teologul, ocrotitorul mănăstirii. Icoana Sfântului Ioan Evanghelistul se află în biserica nouă a mănăstirii.

Parintele Ioan Neagoe
Parintele Ioan Neagoe de la Manastirea Rarau s-a nascut in data de 4 aprilie 1931, in localitatea Ciocanesti, judetul Suceava.
Tanarul pe atunci Neagoe a urmat mai intai cursurile Scolii primare, iar mai apoi pe cele ale Liceului Dragos Voda, ambele din localitatea Campulung. Terminand liceul, Neagoe isi va indrepta pasii spre Scoala de Aviatie, de unde isi dorea sa iasa pilot, insa o boala foarte dureroasa la coloana vertebrala avea sa-l impiedice a-si implini dorinta.
Tanarul, iubitor de cele sfinte inca din copilarie, a mers mai apoi la Manastirea Vladimiresti, din judetul Galati, unde slujea, pe atunci, parintele Ioan Iovan. In urma rugaciunilor si slujbelor facute de parintele Ioan, tanarul Neagoe avea sa se vindece de boala sa cea grea. Minunea avea sa-l faca pe acesta sa renunte la armata si sa imbratiseze cu toata puterea dorinta de a-I sluji lui Dumnezeu toata viata.
Dupa o scurta perioada, Neagoe va reveni la parintele Ioan Iovan, spre a lua sfatuire si binecuvantare de a merge la manastire. "Tu vrei sa te faci calugar, nu-i asa?! Bun lucru ai hotarat, Neagoe, dar sa stii ca sunt multe piedici in calea mantuirii. Dumnezeu sa-ti ajute!"
Avand binecuvantarea parintelui, Neagoe a mers la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, din Sibiu, unde s-a nevoit vreme de jumatate de an. Dorind o viata mai linistita, tanarul Neagoe se va indrepta spre Manastirea Rarau, din judetul Suceava.
Parintele staret Daniil l-a trimis pe Neagoe sa studieze Teologia, spre a fi randuit preot, insa acesta nu a ascultat, zicand aceluia: "Eu am venit sa ma fac monah, nu preot." Dupa trei ani petrecuti la Manastirea Rarau, el va pleca la Manastirea Slatina, ca magazioner, unde se va imbolnavi insa de meningita cronica, inteleasa ca rod al neascultarii sale de inteleptul staret Daniil.
Fiind denuntat insa pentru credinta sa, Neagoe a fost arestat si, vreme de cinci luni, a stat in celulele Securitatii, in Suceava, o luna la Jilava si aproape doi ani la Aiud. Dupa eliberare, el a mers la Catedrala Ortodoxa din Timisoara, apoi ca preot celibatar, la biserica ortodoxa din localitatea Razmaresti, aproape de Lugoj; aici, parintele Ioan va sluji vreme de sase ani. Mai apoi, el va fi trimis la biserica din Vorona, din Moldova, iar apoi in localitatea Icuseni, unde va ridica o biserica in numai un an si jumatate.
Intalnindu-l pe parintele Ioan, P.S. Pimen i-a spus: "Tu trebuie sa te duci la manastire, unde ti-ai dorit sa fii! Du-te la Moldovita." Dupa o vreme petrecuta in Manastirea Moldovita, ca preot duhovnic, parintele Ioan va merge la Manastirea Neamt.
Dupa anul 1989, s-a hotarat ridicarea unei manastiri, la Sihatria Raraului; aceasta misiune avea sa-i fie incredintata tot parintelui Ioan. Abia in anul 1992, poiana sihastriei avea sa fie curatata, spre a se ridica din nou vechea manastire. In data de 16 august 1994, biserica sihastriei avea sa fie si ea sfintita.

- MANASTIREA “Schimbarea La Fata" PLUTONITA- DOROTEIA

Ctitorită de doi vestiţi sihaştri, Dorotei şi Pluton, de la Mănăstirea Voroneţ, la început ca două chilii din lemn. Spre jumătatea sec. al XVII-iea, înmulţindu-se ucenicii acestor sihaştri, s-au răspândit cu chiliile prin toate pădurile zonei. Construind o mică bisericuţă din lemn în vatra satului de astăzi Doroteia, sihaştrii şi-au urmat firul vieţii duhovniceşti până prin sec. al XVIII-iea. Opresiunea Imperiului austro-ungar, desele năvăliri şi războa­ie, exploatarea pădurilor şi obcinilor Bucovinei au făcut ca sihaştrii să se împuţineze şi să trăiască tăinuiţi şi neştiuţi de nimeni. Regimul comunist a contribuit grav la uitarea acestei tradiţii duhovniceşti. în 1997 ctitorii Rusu Gavril, Rusu Vasile, Rusu Victor, Gemănaru Gheorghe, Bălan Constantin şi alţii plini de râvnă duhovnicească au donat poiana şi o parte din pădure pentru mănăstirea actuală, cu hramul Schimbarea la Faţă, şi pentru un paraclis cu hramul voievozilor Mihail şi Gavriil, precum şi pentru un corp de chilii.

- MANASTIREA “Sf. Gheorghe” VORONET

Biserica Mănăstirii Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe faţada de vest care ilustrează „Judecata de Apoi”
Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se afla o biserică de lemn. Când lucrările de construcție se apropiau de final, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, moșia Știlbicani. Odată cu încheierea construcției biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”.
Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova medievală. Se consideră că apariția monahului Daniil la Voroneț după o perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă.
Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu care dăruiesc sau confirmă anumite donații către mănăstire. Deseori aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte sărbători religioase.
Astfel, la 27 martie 1598, la hramul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Ieremia Movilă dăruiește „1 bute săcară, 1 bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre ciară, 6 taleri de chieltuială, 3 zloți la tămâie ”, ca la 3 aprilie 1602 același voievod să vină cu daruri cu ocazia aceleiași sărbători. La 21 aprilie 1614 întocmește „catastif de praznic ce au dat și miluit .... sfintei sale mănăstiri a Voronețului” Ștefan Tomșa voievod, care vine cu aceeași ofrandă. Constantin Mavrocordat dă mănăstirii Voroneț, la 7 noiembrie 1733, „din vama mare cîte 2 ocă de untdelemn și cîte 8 dramuri tămâe pe lună ca să fie pentru luminarea înaintea sfintelor icoane”. În pomelnicul mănăstirii sunt înscriși spre pomenire boieri cu cele mai înalte ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arată importanța mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII.
În 1490 la Voroneț se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la alte mănăstiri, o școală de slavonie unde erau aduși pentru instruire și educație copii de boieri și de preoți care învățau pentru a deveni preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli.
Descoperirea Psaltirei voronețene și a Codicelui voronețean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tânăr sau un monah și-a făcut studiile la școala mănăstirească de la Voroneț. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roșca, mănăstirii Voroneț: „... unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunea Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, și unde am primit cinul îngeresc, și unde mult m-am trudit cu sufletul”, reiese că înaltul prelat moldovean s-a format ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului.
O înviorare deosebită a vieții monahale pe diverse planuri a cunoscut mănăstirea Voroneț pe timpul egumenului Macarie(1756-1782), când s-au construit noi chilii, a fost reparată biserica, au fost reparate cu insistență proprietățile mănăstirești, efectuându-se în acest scop și întocmirea în 1775 a unei Condici de averi de tot felul ce a fost tălmăcit și renovat de Vartolomei Mayereanu Pomelnicul, au fost procurate cărți noi, a crescut numărul monahilor.
După anul 1774, când are loc anexarea teritoriului amplasat în N-V Moldovei (Bucovina) de către Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare treptată a privilegiilor și drepturilor de care se bucurau odinioară bisericile și mănăstirile ortodoxe, lucru ce a dus la o serie de nemulțumiri, astfel pe 13 noiembrie 1782, egumenii de la șapte mănăstiri, printre care și Inochentie al Voronețului se întrunesc pentru a alege doi delegați ce urmau să prezinte cererile lor împăratului Iosif al II-lea, pentru recunoașterea vechilor privilegii, aceleași cerințe fiind înaintate și episcopiei ortodoxe din Cernăuți; în cele din urmă la cerințe s-a răspuns printr-un compromis ce prevedea desființarea schiturilor și reducerea numărului de călugări. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor și mănăstirilor și au fost secularizate moșiile mănăstirilor, Voronețul nefăcând excepție în acest caz.
După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică parohială până în 1991 și o mare parte din relicvele mănăstirii au fost transferate la mănăstirile Dragomirna, Sucevița, Putna. După 1918, biserica fostei mănăstiri Voroneț a fost declarată de statul român drept monument istoric.
Acest statut îl are până în prezent. În perioada socialistă aici s-au efectuat o serie de săpături arheologice dar și restaurări ce au fost apreciate contradictoriu.
Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza adresei Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, același an, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după 206 ani, de data aceasta fiind obște de călugărițe.
Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).
Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcătuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântărește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.
O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

 Zece lucruri mai putin stiute despre Manastirea Voronet:

1.   Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme;

2.   Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496, iar pictura exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş;

3.   Biserica Mănăstirii Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe faţada de vest care ilustrează „Judecata de Apoi”

4.   La Mănăstirea Voroneţ şi-a petrecut Daniil Sihastrul ultimii 26 de ani din viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.

5.   Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului albastru, aşa-numitul „Albastru de Voroneţ”, ci mai ales rezistenţa acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni;

6.   Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn, toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză: argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru), sau oxid de fier anhidru (ocru roşu), hidrosilicat de Fe, Al, Mg şi K (verde de pământ), oxid roşu de plumb (miniu), minerale de cupru (azurit şi malachit), sulfură de mercur (roşu cinabru), silicaţi (albastru smalţ), carbonat de calciu (alb de var);

7.   Suprinzător, pictura include şi cele 12 semne zodiacale, în imediata apropiere a Mântuitorului;

8.   Desfiinţată în 1785, de ocupanţii austrieci, Mănăstirea Voroneţ îşi reaia activitatea abia în 1991;

9.   Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric în urmă cu 97 de ani, în 1918;

10.               A fost inclusă în 1993 în patrimoniul cultural mondial UNESCO.

 - MANASTIREA „Adormirii Maicii Domnului” HUMOR

Inceputurile Manastirii Humor urca in veac pana in vremea domniei lui Alexandru cel Bun. In vecinatatea actualei biserici a manastirii Humor se mai vad si astazi ruinele unei mai vechi biserici manastiresti inaltata la inceputul secolului XV.
Catre inceputul sec. XVI , manastirea se ruinase si se pustiise probabil in timpul numeroaselor razboaie purtate de Stefan cel Mare.
In vremea domnitorului Petru Rares, Humorul este cuprins in campania de restaurari initiata de acesta, lucrare savarsita de  logofatul Toader Bubuioc. Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior al sfantului locas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530  "cu cheltuiala si osteneala" logofatului Teodor Bubuioc si a sotiei sale Anastasia, indemnat de voievodul Petru Rares.
Viata monahala a calugarilor a fost intrerupta in 1785, la anexarea Bucovinei de catre imperiul Habsburgic.         
Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Edificiu de plan treflat fara turla pe naos ca si in cazul altor ctitorii boieresti. Elementul particular este pridvorul deschis cu arcade, inovatie in epoca determinata atat de traditia constructiva locala (prispe, foisoare) cat si de influentele renascentiste din exterior (loggia preluata mai tarziu si de "stilul bracovenesc"). O noutate este si tainita situata deasupra gropnitei; mai ales in nenumaratele zile de restriste se pastrau aici obiectele de pret.            
Din pridvor se patrunde in pronaos, iar mai departe in camera mormintelor si in naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o catapeteasma foarte veche, o exceptionala sculptura in lemn.
Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de bisericile de la Voronet, Moldovita, Sucevita si Arbore, printre cele cinci ctitorii impodobite atat la interior, cat si la exterior cu fresce bizantine, care le fac unice in lumea ortodoxa.            
Pictura interioara, cel putin partial realizata de "Toma, zugrav de Suceava" (1535) pastreza schema iconografica accentuand miscarea si umanismul expresiilor. In pronaos, picturile infatiseaza Sinaxarul (calendarul) bisericesc, icoana Adormirii Maicii Domnului si a Sfintei Fecioare rugatoare, ingeri si profeti.
In camera mormintelor, bolta este acoperita cu scene din viata Sfintei Fecioare Maria. Sunt remarcabile icoanele de factura bizantina (sec. XVI), portretele ctitorilor (firidele gropnitei) si pietrele de mormant.
In naos sunt pictate chipuri de sfinti, ciclul Patimilor si Invierea, iar pe bolta, Hristos Pantocrator. Tot in naos sunt tablourile ctitorilor. In altar, pe bolta absidei, este reprezentata, traditional, Maica Domnului cu Pruncul, alaturi de chipuri de sfinti ierarhi si Cina cea de Taina.           
Pictura exterioara vadeste pe deplin arta mesterului Toma - cele mai vechi fresce in aer liber din Bucovina, unde, preciza criticul Vasile Dragut, " ... isi spune cuvantul o sarbatoreasca orchestratie de culori calde, pe suportul carora rosul se detaseaza cu stralucire".
Unica prin valoare in pictura noastra veche este imaginea Maicii Domnului cu pruncul din timpanul portalului; tot in pridvor, Judecata de Apoi se lasa privita si din afara, luminata prin arcade. Daca peretele nordic a fost in mare parte sters de intemperii, cel dinspre sud se constituie intr-un real tezaur.
Imnul acatist (24 de strofe-scene) ocupa majoritatea suprafetei, ilustrat in special prin Glorificarea Mariei si monumentala compozitie Asediul Constantinopolului, voita eroare istorica purtand mesajul antiotoman specific vremii; li se alatura Rugul in flacari, Acatistul Sfantului Nicolae si Legenda fiului risipitor.
Absidele bisericii cuprind Cinul (Deisis), rugaciune a tuturor sfintilor proprie numai picturii exterioare din Bucovina, fresca de amploare considerata si ea o invocatie la apararea Moldovei in fata amenintarii semilunei.         
Fatadele prezinta cunoscutul joc de arcaturi si ocnite, ancadramentele din piatra sunt dreptunghiulare la ferestrele gotice bipartite. Turnul de aparare a fost inaltat de Vasile Lupu (1641). Continua lucrarile de restaurare.
Evangheliarul de la Humor (1473) cu celebra miniatura a domnitorului Stefan cel Mare(aflat in muzeul manastirii Putna) si jiltul pe care sunt sculptate capete de bour certifica, printre altele, valoarea centrului de cultura care a fost manastirea inca de la inceputuri.

Biserica s-a mentinut cu indeletnicirile parohiale pana la 1 august 1991 cand si-a recapatat statutul de manastire,  obstea fiind alcatuita din maici.

Inscrieri la telefon: 0755.095193

DE RETINUT!
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului de 50 lei si diferenta cu 7 zile inainte de data plecarii;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire,
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.