06 aprilie - Manastirile; Zosin, Vorona, Agafton,...

Manastirea Zosin

PRET: 150 LEI

Include:
- transport autocar;
- insotior grup.

ITINERAR:

Iasi – Manastirea Zosin, Sfanta Liturghie – Botosani – Manastirea Agafton – Manastirea Vorona – Manastirea Sihastria Voronei – Manastirea Cosula - Iasi

Iasi ora 7.00

- MANASTIREA “Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tamaduirii, Duminica Sfintilor Romani“ ZOSIN 

  Mananstirea Zosin isi face loc printre documente inca din anul 1779, cand dreptcredinciosul Tudorachi Basota ctitoreste o micuta biserica de lemn. 

In 25 aprilie 2006 IPS Daniel a sfintit piatra de temelie a noului lacas de cult. Manastirea cea noua este mareata si frumos impodobita, atat pe interior, cat si pe exterior. Biserica de lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” figureaza din anul 2004 pe lista monumentelor istorice din judetul Botosani.

- MANASTIREA” Pogorarea Duhului Sfant” AGAFTON  

   Manastirea Agafton, leagan pentru copilaria lui Mihai Eminescu si inspirat de randuiala monahala de la manastire scrie poezia “Mai am un singur dor”

   Pe la 1728, Ieromonahul Agafton a ales loc de schit în pădurile adânci din apropierea Botoșanilor, un schit care a fost populat, dintru început, doar de călugări. În 1803, mitropolitul Vaniamin Costache transformă Agaftonul în mănăstire de maici și aduce monahii de la Văratic și Agapia. Noua biserică de zid a Mănăstirii Agafton a fost construită între anii 1838-1843, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", în stil moldovenesc, în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turnuri mari, cu baza octogonală. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1929 de către pictorul P. Livescu din Botoșani.    Turnul clopotniță a fost construit în anul 1878 în formă pătrată și se termină cu o turlă rotundă asemănătoare celor de pe biserică. Pe la 1950 aici era un adevarat sat monahal, cu 300 de călugărițe. 

   Fiind călugărite aici, surorile de sânge ale mamei sale Raluca Eminovici, Olimpiada şi Sofia Iuraşcu, dar şi verişoara ei Fevronia, îşi primeau cu dragoste nepotul, pe Mihăiţă, aşa cum povesteau maicile bătrâne de la Agafton, iar Mihăiţă se retrăgea în mijlocul codrilor singur, doar cu visările lui, asculta izvorul şi pregătea poezii pentru zestrea lirică a poporului nostru. Fevronia fusese călugărită la Agafton în anul 1828, iar Olimpiada şi Sofia în anul 1840. La vremea sa, Gala Galaction se oprea la întâlnirile copilului sau adolescentului Mihăiţă cu maica Fevronia, consemnând că poetul „copil de patru, de zece, de patrusprezece ani a venit de nenumărate ori, mai întâi cu părinţii şi apoi singur sau întovărăşit de fraţi şi de prieteni ca să vadă pe maica Fevronia şi să cerceteze mănăstirea din codri. La Agafton a cunoscut Eminescu cenobitismul creştin şi pravilele lui şi toată trista lui «frumuseţe»“.

    Între anii 1899 şi 1902, monahia Olimpiada Iuraşcu a fost stareţa mănăstirii. Inspirat de rânduiala monahală de la Agafton, care presupunea ca maicile să fie îngropate fără sicriu, doar pe rogojină, Mihai Eminescu a scris poezia „Mai am un singur dor“, în care le spunea celor dragi: „Nu voi sicriu bogat/ Nu-mi trebuie flamuri/ Ci-mi împletiţi un pat din tinere ramuri“. În semn de amintire şi preţuire pentru cel care a imortalizat frumuseţea acestor locuri, cu sprijinul autorităţilor din Botoşani, maicile au ridicat în 2002, în curtea mănăstirii un mic monument cu bustul poetului.

- MANASTIREA “Nasterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Ierarh Nicolae” VORONA 

  Denumirea mănăstirii vine de la pârâul Vorona, consemnat într-o carte domnească din 16 noiembrie 1433. La începutul secolului XVII, câţiva călugări au ridicat o bisericuţă din lemn cu hramul Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Peste un secol, familii de boieri moldoveni ca Liteanu, Jora, Panaite, Balş, Vârnav, Catargi, Basota, Miclescu, Beldiman, Cananau, Mavrocordat, Donici, Şuţu, Crupenschi, Holban, precum şi Arhimandritul Rafail, au contribuit la înflorirea Voronei, care a dobândit faimă în istoria monahismului şi ortodoxiei. Au fost construite două mari biserici din zid, una cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”,una cu hramul “Nasterea Maicii Domnului” şi una mai mică în cimitir cu hramul “Sfantul Nicolae” precum şi Schitul din apropiere, numit Sihăstria Voronei, devenit după 1990 o mare mănăstire de sine stătătoare. Prin îndemnul şi stăruinţa Mitropolitului Pimen, cu ajutorul prefecţilor de Botoşani D. Vizanti şi P. Irimescu şi a călugărului Victor Cristescu, stareţ fiind Arhimandritul Nifon Ioniţa, cele două mari biserici şi întreaga aşezare mănăstirească s-au îmbunătăţit şi refăcut, zidindu-se chilii noi şi refăcându-se cele vechi. Până în 1968 Vorona a fost mănăstire pentru călugări, iar din 1968 a devenit mănăstire pentru călugăriţe.

- MANASTIREA “Buna Vestire si Sfantul Onufrie” SIHASTRIA VORONEI 

   Încă din timpuri străvechi, unii din părinţii vieţuitori în Mănăstirea Vorona s-au retras aici, în colţ tainic, unde şi-au petrecut în linişte şi în rugăciune ultimele clipe ale vieţii lor pământeşti. Stareţul Iosif Vasiliu de la Mănăstirea Vorona a avut poruncă, în 1853, de la domnitorul Mihail Sturza să zidească biserica, aceasta fiind şi dorinţa lui. Stareţul, neavând lucrători pentru a începe construcţia a adus călugări de la via sa, la care s-au adăugat şi alţii, veniţi de la Schitul Cozancea. Zidirea bisericii a început în anul 1858 şi cu toate constrângerile legii secularizării, lucrările au continuat. În 1860 clădirea şi chiliile erau zidite. La 25 martie 1861 biserica a fost sfinţită de Episcopul Chesarie Sinadon, locotenent de Mitropolit al Moldovei. Finisarea lucrărilor şi pictarea bisericii de către schimonahul Vladimir s-a terminat în 1876. Dintre schimnicii care s-au ostenit în Sihăstria Voronei, cel mai cunoscut este cuviosul Onofrei, mort la vârsta de 57 de ani şi care s-a nevoit aici 25 de ani. Aceste date au fost scrise pe o lespejoară de piatră care s-a găsit la 9 mai 1846, când au fost scoase oasele din mormânt şi duse la schit. S-a vorbit de mai multe semne legate de cuviosul Onofrei, precum că la trei călugări care veneau de la Schitul Lacurile spre Mănăstirea Vorona, după ce au rătăcit prin păduri, înnoptând la apa Bahlului li s-a arătat o lumânare înainte şi mergând după lumina ei au ajuns la coliba cuviosului. Altădată unul dintre cei doi paznici care păzeau vitele mănăstirii Vorona s-a aşezat pe mormântul schimnicului şi fiind certat de celălalt paznic, a hulit. Atunci, din văzduh a primit o palmă peste cap şi i-a sărit luleaua, gâtul i s-a strâmbat şi a rămas mut. S-a însănătoşit după ce i s-au făcut mai multe rugăciuni la Mănăstirea Vorona, unde a fost dus. Domnitorul Mihail Sturza, venind la mănăstire, a luat mere de lângă mormântul schimnicului. Din aceste mere a mâncat o rudă apropiată lui şi îndată s-a vindecat de o boală nevindecabilă.   După schimnicul Onofrei, în chilia lui s-a nevoit pustnicul Ioan, venit de la Mănăstirea Vorona. În istoria mănăstirii a rămas şi schimonahul Veniamin Constantinescu care, tânăr fiind, după intrarea în monahism a fost pe jos la Sfântul Munte. A adormit intru Domnul în 1917, la vârsta de 100 de ani.

 - Icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul de mana.
- moastele Sf. Onufrie

- MANASTIREA”Sfantul Ierarh Nicolae” COSULA

   Manastirea Cosula a fost ctitorita in anul 1535, de marele vistiernic Mateias, sfetnic de seama al domnitorului Petru Rares. Pisania originala a bisericii, scrisa in limba slavona si asezata deasupra usii de intrare in pronaos, marturiseste urmatoarele: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh a binevoit dumnealui Matias, marele vistiernic, si a zidit hramul Sfantul Nicolae la manastirea sa, pe Miletin; s-a inceput la 23 aprilie si s-a savarsit in acelasi an, anul 7043 (1535), septemvrie, 8 zile."

  In cadrul secolelor XVII-XVIII, manastirea din Cosula a constituit un adevarat centrul duhovnicesc si cultural. In chiliile acestei manastiri a fost tradusa, pentru prima data in limba romana, o scriere a lui Herodot, de pe un manuscris grec, adus din insula Creta. Marele istoric Nicolae Iorga a colectionat din camarile Manastirii Cosula aproape patru sute de documente, pe care le-a depus in Arhivele Nationale.

  Manastirea a fost supusa unor serii de reparatii si restaurari in anii 1848 si 1858. In anul 1903, obstea monahala a plecat din manastire, biserica acesteia fiind folosita pe post de biserica parohiala, de catre credinciosii din satul Cosula. In cladirile mai mari ale manastirii a fost amenajat un spital. In anul 1978, cand manastirea a fost supusa iarasi unor lucrari de restaurare, au fost daramate doua laturi ale bisericii (pridvorul si vestmantarul).

   Manastirea Cosula a fost redeschisa in anul 1991, prin purtarea de grija a Inalt Preasfintitului Daniel, Mitropolitul de atunci al Moldovei si al Bucovinei. In anul 1996 s-au incheiat lucrarile de zidire a chiliilor si a anexelor necesare vietii monahale. De asemenea, au fost reparate si cladirile care servesc pe post de arhondaric si de staretie.

   Biserica cea veche a manastirii a fost construita in forma de cruce, arhitectura acesteia fiind foarte asemanatoare celor zidite de Sfantul Stefan cel Mare si de Petru Rares. Temelia si zidurile bisericii sunt zidite din piatra, iar contururile ferestrelor sunt zidite din caramida. In anul 1958, ferestrele si usile bisericii, infatisand elemente arhitecturale gotice, au fost refacute, fiind largite.

   Manastirea Cosula a fost zugravita in fresca, atat in interior, cat si in exterior. Frescele interioare dateaza inca din anul 1538, acestea iesind la lumina, din loc in loc, de sub pictura in ulei, realizata in anul 1858. Frescele exterioare s-au degradat complet, din acestea mai pastrandu-se decat o fasie lata, in partea superioara a peretelui vestic, infatisand Judecata de Apoi.

Casa egumenului (staretia), datand inca din secolul al XVII-lea, se afla la o distanta de cativa zeci de metri de biserica mare, in partea nord-vestica. Etajata, avand pridvor etajat si beciuri, aceasta a fost zidita puternic din caramida. Clopotnita manastirii (turn fortificat) a fost zidita spre sfarsitul secolului al XVIII-lea.

DE RETINUT!

* La inscriere se achita un avans de cel putin 80 lei.

* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului.

* Tinuta decenta la intrarea in manastire.

* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.

Inscrieri si detalii suplimentare:

Telefon: 0755.095193