23 martie - Manastirile: Tanacu, Lipova, Plopana, Tisa Silvestri,...

Manastirea LIpova

PRET: 150 lei

Sunt incluse:
- transport autobuz, minibuz sau autocar;
- conducator grup.

ITINERAR:
Iasi - Mănăstirea „Sfânta Treime” Tanacu - Biserica „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul „ Vaslui - Manastirea “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” Ivanesti - Manastirea „Acoperamantul Maicii Domnului" Plopana - Manastirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” Lipova - Manastirea „Buna Vestire” Tisa Silvestri - Schitul “Pogorarea Sfantului Duh” Dragesti – Iasi.

IASI – ORA 7.00 

- Mănăstirea „Sfânta Treime” Tanacu

  Schitul a fost înființat în anul 1999, cu binecuvântarea Episcopului Ioachim Mareș al Hușilor, cu obște de monahi. Ctitori ai lăcașului de cult au fost soții Gheorghe și Doina Anton-Georgescu, iar terenul a fost pus la dispoziție de Lucrările de construcție la paraclisul cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” au fost începute la 1 august 2000, fiind finalizate în mai puțin de o lună de zile. Tot atunci a fost sfințit locul pentru biserica de zid, în formă de cruce, cu pridvor închis, având hramul „Sfânta Treime”.

Cei nouă monahi care viețuiesc aici împletesc rugăciunea cu munca, străduindu-se să insufle locului parfumul duhovnicesc ce stăruie ca amintire a vechii vetre monahale, despre care se spune că a existat în acest loc. 

- Biserica „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul „ Vaslui
     Biserica inchinata Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, aflata astazi in centrul orasului Vaslui, a fost ctitorita in anul 1490, de catre Sfantul Voievod Stefan cel Mare, ca paraclis al Curtii Domnesti. Ea a fost construita pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, datand din secolul al XIV-lea. In urma sapaturilor arheologice, pe locul actualei biserici s-au descoperit ruinele a cel putin doua biserici mai vechi.
In anul 2004, biserica a fost numita monument istoric.
Precum zice pisania, biserica a fost construita in mai putin de cinci luni, in perioada cuprinsa intre 27 aprilie si 20 septembrie 1490. In timp, din pricina schimbarilor politice, Curtea Domneasca din Vaslui si-a pierdut statutul initial si a ajuns in ruina; din ea s-a mai pastrat biserica voievodala.
In anul 1802, fiind zdruncinata de un mare cutremur de pamant, turla bisericii s-a crapat puternic, iar in anul 1818, zidurile bisericii s-au prabusit in intregime. Astfel, in anul 1820, Biserica Sfantul Ioan a fost reconstruita, din temelie, de catre Doamna Maria Cantacuzino, vaduva logofatului Costache Ghica, proprietar al mosiei Vaslui.
Biserica a fost rezidita pastrandu-se planul initial, intocmit in vremea Sfantului Stefan cel Mare. Ca noutate, s-au adaugat acum un pridvor si un turn-clopotnita. De asemenea, turla originala nu a mai fost construita, iar peretele care despartea naosul de pronaos a fost indepartat.

- Manastirea “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” Ivanesti
Manastirea a fost Infiintata In anul 2000 la cererea credinciosilor din comuna Ivanesti, In frunte cu familia Ion si Maria Placinta care au donat 7 ha de teren pentru construirea manastirii.
La data de 13 august 2000 s-a pus piatra de temelie de catre Prea Sfintitul Parinte Ioachim Episcopul Husilor, iar In luna martie 2001 au venit primele trei maici si ieromonahul Irineu Sandu, fiind trimisi cu ascultare sa trudeasca pentru ridicarea manastirii de catre Parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda din jud. Neamt. Inceputul a fost foarte greu nefiind nici o constructie ridicata.
Biserica
Biserica este o constructie din lemn, pe temelie de piatra, In forma de cruce. Pardoseala bisericii este din dusumea de scandura, iar invelitoarea din tabla zincata. Fatadele sunt simple, din lambriu de lemn, biserica fiind Inconjurata de Pe data de 24 iunie 2009, Prea Sfintitul Parinte Corneliu Episcopul Husilor impreuna cu un distins sobor de preoti a pus piatra de temelie pentru noua biserica. Aceasta constructie va fi ridicata din caramida si va fi mult mai trainica si mai incapatoare.
Interiorul bisericii a fost pictat in tempera, intre anii 2002 -2003 de catre pictorul vasluian Ilie Caliniuc. Deoarece hramul manastirii este „Nasterea Sf. Ioan Botezatorul”, pe bolta pronaosului este pictat Sf. Ioan Botezatorul si mai multe scene din viata acestui sfant.
Turnul clopotnitei construit la 50 m sud de biserica, inalt de 15 m, avand 4 etaje cu gang de intrare pietonal la parter, spatiu pentru toaca la primul etaj si spatii pentru clopote la etajele superioare, terminandu-se cu o terasa deschisa.
Bustul Voievodului Stefan cel Mare si Sfant asezat la jumatatea distante dintre biserica si altarul de vara, a fost realizat de catre maestrul Valentin Tanase la cererea conducerii manastirii si a fost dezvelit la data de 24 iunie 2008.
Corpul de chilii cu 23 de chilii, atelier de croitorie, biblioteca si paraclis de iarna este amplasat la 30 m vest de biserica.
Arhondaricul  cu 30 locuri de cazare pentru pelerini, doua trapeze de cate 40 de locuri fiecare si bucataria, se afla in partea de S-E a bisericii la cca 20 m.
turnuri, cu gang de intrare pietonal si auto si cu poarta culisanta realizata din fier forjat. Incinta manastirii este imprejmuita cu gard de piatra naturala si piloni realizati din praf de marmura.

- Manastirea „Acoperamantul Maicii Domnului" Plopana 

Manastirea Plopana a fost ridicata in perioada 2000 - 2009. Piatra de temelie a bisericii a fost pusa pe 16 mai 2004, de catre PS Ioachim Bacauanul.
 Biserica poarta hramurile "Acoperamantul Maicii Domnului" si "Sfantul Nectarie de Eghina", iar paraclisul Sf. Mare Mucenic Mina”.
Catapeteasma este sculptata din gorun fiert, iar icoanele sunt pictate in  stil neobizantin, pe fond de foita de aur.
In cadrul manastirii Plopana functioneaza un asezamant social, unde sunt ingrijiti 20 de batrani, monahi si mireni.

- Manastirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” Lipova

Manastirea Lipova care a fost intemeiată încă din secolul al -XV-lea, ctitoria de la Lipova apare în documente din timpul voievodului Constantin Duca, în jurul anului 1772.

Satul Lipova este un sat de răzeşi care poartă acelaşi nume, iar aşezământul a devenit, prin danie domnească, metoc al mănăstirilor Secu şi Neamţ – în timpul stăreţiei Sfântului Paisie Velicichovsci. Întinderile mari de pământ din jurul satului erau administrate de către cele două mănăstiri, prin metocul de la Lipova.

Secularizarea averilor mănăstireşti şi confiscarea pământurilor aferente a făcut, însă, ca viaţa în mănăstirea Lipova să intre în declin. Sărăcită, fără mijloace de trai, aşezarea a fost părăsită de către călugării care, până în anul 1955, s-au retras în marile mănăstiri.

La vremea colectivizării, ansamblul monahal a fost transformat în saivan de oi, iar în curtea interioară a fost înfiinţată o crescătorie de porci. În această stare, biserica fostei mănăstiri cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul a fost ruinată, cărămida şi piatra fiind folosite la unele construcţii comunale.

Speranţa a răsărit pentru istorica mănăstire atunci când, după anul 1990, câteva măicuţe au reactivat aşezarea monahală. Pusă sub ocrotirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în scurt timp au fost construite aici o bisericuţă, îngrădită cu gard de piatră, un corp de chilii şi o gospodărie anexă.

Pe sprânceana unui deal, înconjurate de flori, biserica şi complexul monahal au primit veşmântul sfinţirii în anul 2005, când Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului a încununat munca şi dragostea maicilor de la Lipova.

- Manastirea „Buna Vestire” Tisa Silvestri
 Prima atestare documentară a unui schit aici este din 9 August 1760, cu ocazia unei danii făcute de Ursu Fulga. Schitul cu biserica lui de lemn, era metoc al mănăstirii Doljeşti-Roman. Documentar sunt amintiţi preoţi şi diaconi slujitori în satul Sălvestri, ţinutul Romanului, din 28.11.1555, începând cu preotul Toma. La 17 mai 1746 era amintit ca originar din această zonă călugărul Serafim care vindea, cu alte rude, protopopului Lupaşco din Roman, părţi din pământurile familiei. Când s-a ridicat biserica din lemn din satul Tisa, exista deja biserica de lemn a schitului ce avea hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În 1809 schitul Tisa Silvestri aparţinea de eparhia Romanului şi avea 7 călugări conduşi duhovniceşte de ieromonahul Filaret, transilvănean de obârşie, în vreme ce obştea credincioşilor mireni din sat era păstorită de preotul Ioan. Secularizarea averilor mănăstireşti din 1864 a contribuit la dispariţia schitului, al cărui loc era amintit doar de un grilaj de fier ce împrejmuia crucea altarului bisericii. Multe din icoanele, cărţile şi obiectele de cult ale schitului au intrat în patrimoniul bisericii din lemn a satului, fără o evidenţă strictă a acestui patrimoniu în timp. În anul 1996 s-a continuat încercarea de reorganizare a vieţii monahale începută din 1993, încredinţându-se grija spirituală şi gospodărească arhimandritului Emilian Panait, stareţul mănăstirii Runc.
La Mănăstirea Tisa Silvestri s-a construit un nou complex monastic în care sunt cuprinse, într-un tot unitar, biserica mare cu hramul „Buna Vestire”, stăreţia, corpul de chilii şi arhondaricul.
Actualmente aceste lucrări sunt aproape finalizate, obştea numărând 17 măicuţe conduse canonic de monahia Teoctista Ungureanu şi ieromonah-duhovnic Pimen Costea. Aşezarea mănăstirească în ansamblu, stilul construcţiei bisericii, cu preponderenţa elementului moldovenesc în arhitectură, pictura în tehnica fresco şi viaţa cultic-duhovnicească a actualei mănăstiri o fac reprezentativă între aşezările similare din eparhia Romanului. Programul liturgic este după rânduiala monastică cu accent pe slujirea Sf. Liturghii zilnice, unde participă toată obştea şi săvârşirea Laudelor bisericeşti.
Reluarea slujirii monahale în această veche vatră călugărească reprezintă o invitaţie la odihnă sufleteasă pentru tot omul din lume, trecător prin stresul şi presiunea diversă a acestui început de mileniu.

- Schitul “Pogorarea Sfantului Duh” Dragesti  
După obținerea aprobărilor necesare, în primăvara anului 1999, s-a hotărât mai întâi ridicarea unui mic paraclis, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, pentru oficierea slujbelor religioase după tipicul monahal și pentru nevoile spirituale ale creștinilor din zonă. Datorită implicării energice a părintelui Vichentie și a obștii sale, cât și a generozității unor oameni de bine apropiați Mănăstirii Rafaila, lucrările au fost finalizate în timp record, astfel încât, la 14 noiembrie a aceluiași an, Preasfințitul Părinte Ioachim Mareș va săvârși slujba de sfințire a noului lăcaș. De asemenea, în aceeași perioadă au fost amenajate, în clădirile fostului CAP, bucătăria, trapeza și chiliile în care viețuiesc monahii din acest așezământ.
Între anii 2000-2007, în incinta ansamblului monahal va fi înălțată o biserică, din bârne din lemn de brad pe fundație de beton, de către meșterii populari Arcadie Șchipor și fii săi, din comuna Laura, județul Suceava, sub coordonarea inginerului constructor Romică Scafariu din Negrești. Slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” a avut loc la 1 iulie 2007, fiind prezenți Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Arhiepiscopul Ioachim Giosanul, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, și Episcopul Corneliu Onilă, Arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor, delegatul Episcopului Ioachim Mareș. Biserica este realizată în stil bizantin, având trăsături ale arhitecturii ecleziastice moldovenești din zona Bucovinei. Are formă trilobată, cu abside poligonale, împărțită în pronaos, naos și altar, precedate, la intrare, de un pridvor închis. Deasupra naosului se află o turlă octogonală, împărțită în două registre delimitate de o streașină intermediară, flancată de turnuri mici, situate deasupra absidelor laterale. Acoperișul păstrează forma bisericilor din nordul Moldovei, cu rupere de pantă în patru ape și streașină largă.
Catapeteasma sfântului lăcaș, realizată din lemn de tei aurit, după modelul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Bacău, de sculptorii Florin Voloacă și Ghiță Bărgăoan din localitatea Solca, județul Suceava, a fost finalizată în anul 2003. Este o operă monumentală, cu elemente sculpturale de influență barocă, în care regăsim ornamentale florale, geometrice și simboluri religioase. Este împodobită cu icoane pictate în stil neoclasic românesc, dispuse în mai multe registre, care reprezintă scene din viața Mântuitorului Iisus Hristos, portrete ale Maicii Domnului, ale Sfinților Apostoli și ale Prorocilor din Vechiul Testament

În anul 2005 a fost finalizată construcția unei clopotnițe din lemn, care păstrează înfățișarea exterioară cu biserica mare, de către o echipă de meșteri, condusă de Petre Ciornei din Vatra Moldoviței. Edificiul, situat pe aleea care duce către biserică, are parter și etaj, legate între ele printr-o scară interioară, la nivelul superior situându-se camera clopotelor, în care se găsesc șase clopote din bronz.
Viețuitorii sfântului lăcaș, trei la număr, coordonați de arhimandritul Vichentie Lupu, starețul Mănăstirii Rafaila, împletesc lucrarea duhovnicească cu diferite activități misionare și culturale.
Pe lângă preocupările legate de viața spirituală și administrativă, obștea Schitului Drăgești desfășoară o bogată activitate pastorală, prin organizarea de conferințe duhovnicești și slujbe misionare, la care sunt invitați ierarhi, mari duhovnici și specialiști în istoria și cultura locală.

* În cadrul așezământului, la loc de mare cinste, se găsesc mai multe sfinte moaște, care aduc multă mângâiere și bucurie atât viețuitorilor, cât și pelerinilor care cercetează sfântul lăcaș: Sfântul Siluan Athonitul, Sfântul Nectarie de Eghina, Sfântul Prohorie Tămăduitorul și Sfântul Andrei Șaguna.

 

 DE RETINUT!

* La inscriere se achita un avans de cel putin 70 lei si diferenta cu o saptamana inainte de data plecarii;
* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului;
* Tinuta decenta la intrarea in manastire (- barbatii: pantaloni lungi,- femeile: fusta rochie, capul acoperit);
* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.

INSCRIERI TELEFON: 0755095193