sâmbătă, 4 ianuarie 2025

30 martie - Manastiri si schituri din jud. Iasi (Harlau)


Biserica Sf. Gheorghe Harlau
PRET: 150 LEI
Servicii incluse:
- transport minibuz sau autocar,
- însoțitor grup.
Nu sunt incluse in pret: 
- cheltuielile personale,
- mesele de peste zi,
- intrarile la obiective. 


ITINERAR:

Iasi – Targu Frumos – Cotnari - Harlau – Manastirea „Sf. Nicolae” Lacuri - Biserica „Sfantul Gheorghe”  Harlau - Manastirea ”Acoperamantul Maicii Domnului” Sangeap-Basaraba - Biserica „Sfanta Parascheva” Cotnari - Schitul „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Baiceni –Iasi.

Daca se doreste degustare de vin la Crama Cotnari va rog sa-mi comunicati. Se fac rezervari din timp.

IASI -ORA 7.00

Schitul „Sfântul Nicolae” Lacuri
       Schitul Sfântul Nicolae din Lacuri sau Sihăstria din codrii Delenilor, cum i s-a mai spus, a fost construit în 1724 de marele vistiernic Iordache Cantacuzino şi Gheorghe Cantacuzino. A funcţionat până în 1872, când ultimul monah a fost trimis la Mănăstirea Coşula din jud. Botoşani. O parte dintre obiectele de cult ale schitului au fost date în păstrare la biserica parohială din Deleni. Nefiind făcute actele de succesiune a moştenitorilor lui Grigore Ghica, nu se ştia cărui moştenitor îi aparţine Schitul pustiu, rămas fără îngrijire. În 1940 un comitet de acţiune, avându-l în frunte pe consilierul Gheorghe Loghin, de la parohia Deleni, a încercat redeschiderea schitului. Mitropolia Moldovei şi Sucevei a aprobat, cu condiţia ca tribunalul Botoşani să scoată Schitul din inventarul succesiunii defunctului Grigore Ghica Deleni, şi pentru aceasta comitetul de acţiune a trebuit să introducă o contestaţie la tribunal. Data precisă a redeschiderii schitului nu este cunoscută, dar în arhiva schitului se găseşte o adresă de la 24 noiembrie 1948 a stareţului, Protosinghel Sava Alamuriana, către protoieria Botoşani, de care ţinea Schitul Lacuri. Aceasta dovedeşte că în 1948 exista la Lacuri viaţă monahală. În 1959, din pricina decretului 410, Schitul a fost desfiinţat, rămânând în paza unui ţăran gospodar din zonă. De la această dată slujbele se ţin clandestin şi numai de hram, preoţii intrând în biserica prin fereastra clopotniţei. Parohia comunei Deleni a pus bisericii acoperiş nou din draniţă (şindrilă) în anii 1988-1989. Revoluţia din 1989 a creat condiţii pentru redeschiderea schitului.

 - Manastirea” Acoperamantul Maicii Domnului” Sangeap-Basaraba
Începuturile acestui aşezământ monahal nu se cunosc cu exactitate. Documente scrise nu există. Tradiţia locală aminteşte de Petru I Musat, care ar fi făcut o biserică din lemn, iar apoi Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rares, care ar fi înnoit şi întărit această mănăstire cu biserică şi ziduri de piatră, de unde şi denumirea de “Cetăţuie”.
     Poiana Sângeap era locul de odihnă după numeroasele şi obositoarele vânători domnesti, iar Petru Rares, copilărind la Curtea de la Hârlău, cu siguranţă a cercetat mănăstirea. De asemenea, trebuie spus că aceasta se află pe calea strategică şi comercială ce leagă Hârlăul de Probota, Baia si Suceava.
     Domnii moldoveni au dăruit această mănăstire cu moşii, iazuri, şi prisăci. Dezvoltându-se mănăstirea, cei care lucrau pe pământurile mănăstirii au format un cătun, care a preluat denumirea mănăstirii Sângeap.
   Viaţa înfloritoare a mănăstirii avea să se încheie în timpul domnitorului Al.I.Cuza, când mănăstirea a fost pustiită. În anul 1864, biserica mănăstirii este transformată în biserică de mir pentru locuitorii satului Sângeap, aceeaşi soartă împărtăşind-o şi alte mănăstiri din apropiere, ca “cea a lui Zagavei” şi cea din Zbereni.
     Este cunoscut faptul că o parte din icoanele şi clopotele vechii mănăstiri au fost mutate în noul sat Pârcovaci. În anul 1944, mănăstirea a fost transformată în comandament, iar la plecare au dinamitat-o lăsând în urmă o grămadă de moloz.
După căderea regimului comunist, prin descoperire dumnezeiască, şi în urma demersurilor făcute de părintele Dumitru Tincu, în anul 1992, către Mitropolia de la Iasi, părintele paroh a construit o troiţa la ruinele mănăstirii.
     În anul 1997, I.P.S. Daniel a binecuvântat şi a aprobat reînfiinţarea mănăstirii ca schit de călugări, pe lângă Mănăstirea Lacuri, iar în 20 iunie 1998, prin hotărârea Sfântului Sinod al B.O.R. schitul Sângeap a fost transformat în mănăstire, având titulatura Mănăstirea Sângeap-Basaraba. Adaosul, Basaraba, se datorează faptului că, pe vechiul amplasament al mănăstirii în anul 1952, au fost împropietăriţi veteranii de război. Astfel s-a ales alt amplasament pe culmea împădurită a dealului Basaraba, la o distanţă de circa 4 km la est de vechea mănăstire. Suprafaţa de pământ necesară reconstruirii mănăstirii a fost donată de fam. părintelui Dumitru Tincu, care s-a şi ocupat şapte ani de lucrările de reconstrucţie si de recuperarea proprietăţilor mănăstirii voievodale. Aici, pe lângă pitorescul pădurii şi al poienilor, Bunul Dumnezeu a dăruit mănăstirii şi un izvor de apă bogată în magneziu, folositoare sănătăţii.
      În anul 1998, la data de 2 iunie, s-a sfinţit locul de biserică de către un sobor de preoţi condus de delegatul Sfintei mitropolii a Moldovei şi Bucovinei, arhimandritul Dosoftei Scheul, în prezent, mare ecleziarh al catedralei mitropolitane din Iaşi. Biserica de lemn, cu hramurile Acoperământul Maicii Domnului şi Sf. Mina, în care se slujeste în prezent, donaţie a familiei domnului Deleanu Constantin, a fost ridicată în anul 2003, în doar trei săptămâni, de către o echipã de meşteri populari, din Vatra Moldoviţei, condusă de moşu Petru Ciornei. În prezent aceasta se pictează.
      Lucrările la biserica de zid, executată în stilul ştefanian, cu hramurile Izvorul Tămăduirii şi Schimbarea la Faţă, sunt în plină desfăsurare.   
 

 - Biserica „Sfantul Gheorghe”  Harlau

    Biserica Domneasca din Harlau a fost ctitorita in anul 1492, de catre Sfantul Voievod Stefan cel Mare, si inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Inaintea actualei biserici, pe acelasi loc, au mai existat doua biserici; prima a fost construita in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, iar a doua a fost construita la inceputul secolului al XV-lea, in vremea domnitorului Alexandru cel Bun; aceasta din urma a fost avariata in anul 1471, in urma unui cutremur de pamant.
    Potrivit pisaniei originale, actuala biserica a fost construita in mai putin de jumatate de an, precum citim: "Binecinstitorul si iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit aceasta biserica intru numele sfantului si maritului mare mucenic si purtator de biruinta Gheorghe, care s-a inceput a se zidi in anul 7000, luna mai 30, si s-a terminat in acelasi an, luna octombrie 28, iar al domniei sale in anul al 36-lea curgator (1492)."
    In vremea domniei lui Petru Rares (1527-1546), exteriorul bisericii domnesti a fost pictat in fresca, de zugravul grec Gheorghe, din Tricala.
    Intre anii 1624-1626, domnitorul Radu Mihnea (1616-1626) a locuit in Curtea domneasca din Harlau. El a trecut la cele vesnice in ziua de 20 ianuarie 1626, fiind inmormantat in partea nordica a pronaosului. Mai tarziu, trupul sau a fost mutat in biserica mare a Manastirii Radu Voda, din Bucuresti.
    In anul 1791, spatarul Mihail Racovita a intreprins o serie de lucrari ample asupra bisericii. Unele dintre ele au dus la pierderea unor valori inestimabile. Acum a fost daramat peretele dintre pronaos si naos, pe care se afla zugravit tabloul votiv, in care aparea Sfantul Stefan cel Mare. Tot acum a fost tencuita pictura exterioara a bisericii si a fost montata noua catapeteasma.
   Intre anii 1893-1904, biserica a suferit o ampla restaurare, sub indrumarea arhitectului Constantin Baicoianu.
Fatada bisericii a fost acoperita cu bucati de caramida aparenta si discuri ceramice multicolore. Clopotnita bisericii s-a pastrat pana in anul 1904. Apoi, spre sfarsitul secolului al XX-lea, a fost construita noua clopotnita, in partea nordica a bisericii.
    Pictura interioara a fost curatata de mai multe ori, in anii 1911, 1926-1929, 1931-1932 si 1954. In anul 1992, in urma unei curatari neavizate a picturii, aceasta din urma a avut de suferit, culorile pierzandu-si intensitatea originala. In urma multor reparatii si retusari, efectuate de-a lungul timpului, pictura originala se afla astazi intr-o stare slaba de conservare.
    Intre pronaos si naos, in arhitectura bisericii a fost incadrata gropnita, care, de-a lungul timpului, a gazduit mai multe morminte.
    Biserica are lungimea totala de peste 24 metri, latimea de peste 8 metri si inaltimea de 21,50 metri. De jur-imprejur, biserica este intarita de cinci contraforturi.
    Fundatia, stalpii din margini, contraforturile si bazele peretilor sunt realizate din bucati masive de piatra cioplita. Fatada bisericii este strabatuta de trei randuri de caramida smaltuita.
    Actuala catapeteasma a bisericii dateaza din anul 1791, cand spatarul Mihail Racovita a restaurat intreaga biserica. Peste naos se inalta o turla octogonala sprijinita pe o baza formata din caramizi zimtate. Turla este din caramida, iar de jur-imprejur este impodobita cu discuri din ceramica smaltuita. Ea are patru ferestre.  

 - Biserica „Sfanta Parascheva” Cotnari

   Localitatea Cotnari este atestata documentar inca din anul 1441, aici existand o curte domneasca fortificata. Desi curtea domneasca a ajuns in paragina, din aceasta pastrandu-se pana astazi numai o serie de ruine si cateva pivnite, localitatea s-a dezvoltat din ce in ce mai mult.
   Biserica Sfanta Cuvioasa Parascheva, desi nu are nici o pisanie, este atribuita insa domnitorului Stefan cel Mare (1457-1504). Pisania acesteia a fost distrusa in urma vitregiilor vremii, drept pentru care nu se cunosc date precise legate de zidirea acesteia. In urma studiilor de tot felul, anul zidirii a fost stabilit ca fiind 1493.
O serie de elemente arhitecturale, precum ramele ferestrelor, cu rozete, si chenarul usii de intrare, indica o refacere a bisericii, candva prin secolul al XVII-lea. In interiorul bisericii au fost descoperite doua lespezi funerare din piatra, datand tot din aceeasi perioada.
    Intre anii 1831-1832, biserica a fost iarasi reparata, in urma lucrarilor din aceasta perioada, peretele intermediar dintre pronaos si naos fiind eliminat. Alte lucrari de consolidare, reparare si restaurare au avut loc in anii 1869 si 1890.
Arhitectura bisericii este foarte simpla, aceasta fiind una dintre cele mai modeste biserici medievale. Dupa anul 1990, biserica din Cotnari a fost amplu restaurata, aceasta fiind si pictata, de catre profesorul Nicolae Sava si ucenicii acestuia. Initial, biserica nu pare sa fi fost pictata in fresca, ci numai varuita in alb.
    Biserica Sfanta Cuvioasa Parascheva, din Cotnari, a fost resfintita in data de 2 iulie 2001, de catre un sobor de slujitori, in frunte cu Inalt Preasfintitul Teodosie Petrescu si cu Preasfintitul Ioachim Bacauanul. Mai apoi, in data de 23 aprilie 2004, cu prilejul anului omagial inchinat Sfantului Stefan cel Mare, pe fatada vestica a bisericii a fost asezata o lespede de marmura, sfintita de Inalt Preasfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si al Bucovinei.

  - Schitul „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Baiceni

      Schitul Sfintii Imparati Constantin si Elena din Baiceni dateaza din sec. al XV-lea. Schitul Sfintii Imparati Constantin si Elena din Baiceni a fost reinfiintat in 1998. Complexul monahal cuprinde o biserica din caramida si un corp de chilii. 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu