1 feb. 2025 - Manastiri Iasi

Manastirea Cetatuia

Pret: 120 lei (transport)

DE RETINUT!

* La inscriere se achita un avans de 70 lei si diferenta cu 7 zile inainte de ziua plecarii;

* Locurile se ocupa in ordinea achitarii avansului;

* Tinuta decenta la intrarea in manastire ( femeile: fusta rochie, capul acoperit);

* Sa nu se fumeze in preajma manastirii si a pelerinilor.

Inscrieri la telefon: 0755.095193

ITINERAR:

Manastirile: Galata – Hadambu – Hlincea – Cetatuia – Frumoasa – Barnova – Bucium – Piatra Sfanta – Dobrovat – Vladiceni – Copou.

Iasi - ora 7.00

MANASTIREA “Inaltarea Domnului” GALATA

 Biserica Mănăstirii Galata din Iaşi a fost construită în a doua domnie a lui Petru Şchiopu, în anul 1582, după lupta de la Bogdăneşti, şi a fost sfinţită în anul 1584. Aşezământul monastic a fost reînfiinţat în anul 1990 de PF Daniel. Abia şase ani mai târziu, câteva monahii au fost rânduite la Galata pentru a relua rânduiala monahicească.

MANASTIREA “Nasterea Maicii Domnului” HADAMBU

Biserica mănăstirii, purtând hramul "Nașterea Maicii Domnului", este de proporții reduse și prezintă un plan mixt, ea caracterizându-se prin diferite amenajări defensive. Ea este consolidată din piatră brută și are pereții cu chenare gotice.
Noua biserică cu hramul "Acoperământul maicii Domnului", se remarcă prin dimensiunile sale mari, fiind plasată în vârful Dealului Mare de unde domină împrejurimile. În demisolul bisericii s-a un paraclis, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Această icoană a fost pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschiderea mănăstirii în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii.
Din icoană a izvorât mir în diferite ocazii. În duminica Bobotezei anului 1992, pentru prima dată ochiul drept al Maicii Domnului a lăcrimat, apoi în anul 1993, în ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, din umărul drept au curs trei picături de mir. La 22 februarie 1995 a curs mir din mitră, mir care a stat la vedere aproape două săptămâni. După cum spun cei care frecventează regulat mănăstirea, de atunci curge mir aproape săptămânal. În ziua de 20 august 1995 a curs mir continuu, timp de circa 7 minute. În vara și toamna anului 1998, a curs mir atât din chipul lui Iisus, cât și din veșmintele Maicii Domnului. Pentru a o proteja de deteriorare, icoana a fost îmbrăcată în foiță de aur și s-a amplasat un paravan protector din sticlă.

MANASTIREA ”Sf. Mare Mucenic Gheorghe” HLINCEA

Mănăstirea Hlincea a fost întemeiată după anul 1574 şi înainte de 1591, de Maria, fiica lui Petru Şchiopul, şi de soţul acesteia, Zotu spătarul. Petru Şchiopul închină mănăstirea Hlincea ca metoh unei mănăstiri din Muntele Athos, respectiv mănăstirii Dionisiu, la care adaugă şi un mertic de 6000 de aspri.

În legătura cu data exactă a construcţiei bisericii se poate afirma că două momente ar fi putut favoriza începerea construcţiei de la Hlincea: 15 august 1586 - Petru Şchiopul îl întâlneşte la Bogdăneşti pe nepotul său Mihnea, pe râul Prut, sau la 10 iunie 1587 - la nunta lui „Vladu Vodă” a fost iarăşi chemat domnul Ţării Româneşti, Mihnea Turcitul.

Deci, lucrările de construcţie a mănăstirii Hlincea s-ar putea fixa, aproximativ, între anii 1586 – 1587. Hramul Sf. Gheorghe a fost atribuit, probabil, în cinstea victoriei împotriva cazacilor, din 23 noiembrie 1587. Luând în considerare aceste evenimente şi stilul arhitectonic cu influenţe muntene, se poate presupune că meşterul care a construit Hlincea făcea parte din curtea care însoţea pe Mihnea în Moldova.Alături de ctitorii fondatori ai mănăstirii trebuie să menţionăm şi ceilalţi ctitori: Miron Barnovschi şi Vasile Lupu.

MANASTIREA “Sf. Petru si Pavel” CETATUIA

Ctitorul Mănăstirii Cetățuia este Domnul Gheorghe Duca. Zidirea s-a început în anul 1669 și s-a finalizat în 1672.

Mănăstirea Cetățuia a jucat și un deosebit rol cultural. Aici s-a înființat, în 1682, o tipografie, unde s-au tipărit cărți grecești pentru Orientul ortodox, tiparnița fiind în acea vreme singura de acest fel din întreg Răsăritul. Gheorghe Duca pune la dispoziție mijloacele financiare, astfel încât delegația Patriarhiei de Ierusalim aducea materialele tipografice la Iași de la Veneția. Organizarea tipografiei, prima din această regiune a Europei cu o asemenea misiune, a fost încredințată unor călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Huși. În mediul cultural bisericesc de la Cetățuia au activat: patriarhul Dositei al Ierusalimului precum și alți cunoscuți cărturari greci din vremea respectivă. 

MANASTIREA “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril’’ FRUMOASA

Mănăstirea ctitorită de hatmanul Balica și de soția sa, Ana, avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” şi va fi atestată documentar pentru prima dată într-un hrisov din 10 aprilie 1587, prin care Petru Șchiopul dăruiește mănăstirii de la Muntele Sinai șase fălci de vie de la Cotnari ale hatmanului Balica, care murise între timp. După un obicei al vremii, biserica ctitorită de hatmanul Balica a fost închinată Mănăstirii „Schimbarea la Față” din Muntele Sinai.

Mai târziu, un urmaș al său, Isac Balica (mare vistiernic și apoi hatman al Moldovei, decapitat de Ștefan Tomșa al II-lea), după bătălia de la Cornul lui Sas din 1 iulie 1612, va înfrumuseţa ctitoria înaintaşului său. Documentele de înzestrare a mănăstirii și de închinare a ei au fost îngropate în pământ de către călugări în toamna anului 1615, în timpul luptelor pentru domnie dintre Alexandru Movilă și Ștefan Tomșa, putrezind şi nerămânând nicio dovadă cu privire la acest lucru.

MANASTIREA  „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”; „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” BARNOVA

Aşezământul a fost construit în 1629 de domnul Moldovei, Miron Barnovschi, care, fiind mazilit de turci în 1633, n-a apucat să termine mănăstirea. Construcţia s-a sfârşit abia în 1662-1666, de Eustaţiu Dabija Vodă. Cronicarul Miron Costin scrie astfel despre domnia lui Miron Barnovschi: mănăstiri şi biserici cât a făcut acest domn în aşa scurtă vreme, nici un domn n-a făcut. Făcut-au alţi domni şi mai multe, dar în mai îndelungate vremi; unii în 40 de ani, alţii în 20 de ani, iar el numai în trei ani. 

MANASTIREA "Duminica Tuturor Sfinților Atonului" BUCIUM

Începuturile acestei mănăstiri îşi au obârşia legată de întemeierea schitului românesc “Prodromul” din Sfântul Munte Athos în secolul al XIX - lea. În anul 1853, Ieroschimonahii Nifon şi Nectarie, după ce au pus bazele întemeierii schitului athonit, au întemeiat la Bucium o mică sihăstrie cu rânduială de obşte asemănătoare celeia din Sfântul Munte, scopul acesteia fiind atât duhovnicesc cât şi misionar filantropic, pentru ajutorarea călugărilor români aflaţi în Sfântul Munte.

Întemeierea schitului din Bucium a fost posibilă datorită donaţiei făcute de Grigore Alexandru Ghica Al II - lea, constituită din 3000 de galbeni şi o suprafaţă de teren de 4,1 hectare.

MANASTIREA ’’Adormirea Maicii Domnului” PIATRA SFANTA

Începuturile acestui locaș se duc departe în timp, în anul 1721, când filantropul ieșean Dimitrie Bosie “a dăruit un teren pe măgura Iașului, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc Bosie a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit “Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană din Codru, departe de lume. În acest schit s-au oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea”.[2]

Cei câțiva călugări iubitori de isihie au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, "pe o dărâmătura de stâncărie, ce forma un fel de cetățuie naturală,clădită prin voia întâmplărei", o sihăstrie cu hramul “Buna Vestire”. Aflând de existența acesteia, în anul 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au construit un schit cu biserică din piatră și din lemn. Același domnitor a dăruit noului schit mai multe venituri din cămara și vama domnească.

În anul 1754, domnitorul Matei Ghica (1753-1756), fiul lui Grigore al II-lea Ghica, i-a ajutat pe călugări să-și repare și să-și consolideze schitul care începuse să se ruineze, construind în locul bisericuței de lemn o biserică în întregime din piatră. Cu binecuvântarea mitropolitului Iacov Putneanul, biserica a primit un nou hram: “Adormirea Maicii Domnului”.

MANASTIREA “Pogorârea Sfântului Duh” DOBROVAT

Într-o seară din vara anului 1499, pe când Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, se îndrepta în fruntea oştilor spre Suceava, trecând printr-o dumbravă din codrii Iaşului, a zărit în depărtare un sâmbure de lumină ieşind din pământ. S-a apropiat şi, găsind în inima pădurii chilia unui sihastru, a intrat, cerându-i bătrânului binecuvântarea. Monahul era rus, trecut peste Nistru şi Prut în căutarea singurătăţii şi, văzându-l pe marele domn al Moldovei, l-a salutat pe limba sa: „Dobri vecer“, în traducere „Seară bună“. Mai târziu, când Ştefan a hotărât că în locul bordeiului singuratic să zidească o mănăstire de călugări, a numit-o, în amintirea sihastrului, Dobrovăţ. Avea să fie ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Biserica Mănăstirii Dobrovăţ a început să fie construită în ziua de 27 aprilie 1503 şi s-a terminat în anul 1504, fiind ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Biserica a fost ridicată numai în zidărie, restul lucrărilor fiind terminate de Bogdan al III-lea. Pictura bisericii s-a executat mai târziu, între anii 1527-1531, în timpul lui Petru Rareş.

 MANASTIREA „Sfantul Ioan Evanghelistul” VLADICENI

Potrivit tradiției locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun și mitropolitul Iosif Mușat au întâmpinat la marginea Iașului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă și în cronici. Din acest motiv, după câțiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul.

Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol și Evanghelist Ioan. Din anul 1959, cladirile au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcționat din acel an doar ca biserică care aparținea de Parohia Tomești.

Sfântul Sinod al BOR a aprobat înființarea mănăstirii și, în anul 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfințit de IPS Daniel. Primul stareț a fost numit în anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară.

 

MANASTIREA ”Sf. Atanasie si Chiril” COPOU

În locul unde se află astăzi mănăstirea, era o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Există o legendă conform căreia în timpul unei invazii a tătarilor în Iași, Doamna Tudosca (Teodosia), soția lui Vasile Lupu, a fugit în pădure și s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul și-a căutat soția pe aceste dealuri și a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. Voievodul a tăiat copacul scorburos și, în semn de mulțumire că și-a găsit soția nevătămată, a hotărât zidirea unei mănăstiri.

În anul 1638, conform pisaniei în limba slavonă aflată deasupra peretelui dintre pridvor și pronaos, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Biserica aceasta a fost zidită înainte de construirea ctitoriei lui Vasile Lupu de la Mănăstirea Trei Ierarhi, fiind închinată Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos. Ea a fost sfințită la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului.

După detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsă și dărâmată, fiind reconstruită de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaște nimic din stilul bisericii originare.

După aproape 150 de ani, la 20 aprilie 2001 (de sărbătoarea Duminicii Mironosițelor), mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reactivat Mănăstirea "Sf. Atanasie" din Podgorii - Iași, ca mănăstire de maici, aparținând de Mănăstirea Galata.